217 matches
-
a cere iertare pentru dezastrul lăsat în urmă, pentru ruina în care încă se zbate țara. N-ai să vezi nici un ministru sau parlamentar cerându-și scuze pentru incompetență, rea-credință, nemernicie și abjecție. Strânși cu ușa, îți vor replica, zâmbind sardonic, că n-ai înțeles regulile democrației. Dacă aceasta e regula în România, e de-a dreptul reconfortant să constați că, o dată la un sfert de secol, cineva găsește resursele interioare să-și prezinte public scuze pentru afirmații ce s-au
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]
-
suna bine în auzul cenzorilor, dar și, implicit, "valorile civilizației materiale", pe care se bizuia "socialismul", lucru ce i se trecea cu vederea. Erezia gînditorului de la Păltiniș, din punctul de vedere al ma-terialismului dialectic și istoric, era contrabalansată de satisfacția sardonică a consimțirii sale propagandistice... Minuțios documentată, învederînd o remarcabilă vervă demonstrativă, scrierea lui Sorin Lavric e infuzată în marea majoritate a paginilor sale de un spirit de justiție, care e, vorba lui Camus, "în același timp o idee și o
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
parodice ale autorului. Romanul Locomotiva Noimann este transcrierea unui delir continuu. O combinație de vis-beție-nebunie-agonie (la un moment dat fiecare dintre aceste posibile explicații ale alunecării personajului în lumi paralele devine plauzibilă, fiind repede infirmată de autor, cu un zâmbet sardonic pe chip), scurtcircuitată de clipe de luciditate, în care logica pare să se reinstaureze, fără însă ca până la ultima filă a cărții ea să își reintre pe deplin în drepturi. Rând pe rând cititorul este convins că monologul mai mult
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
a publicat Construcția logică a lumii, o carte despre care autorul ei recunoștea că a scris-o rămînînd îndatorat din punct de vedere intelectual lui Wittgenstein, acesta din urmă l-a acuzat că i-a plagit ideile și a comentat sardonic: ŤNu îmi pasă că un băiețel îmi fură merele, dar mă deranjează atunci cînd spune că eu i le-am dat.ť" (p. 225) În fine, orgoliul lui Ortega Y Gasset nu scapă nici el nepedepsit: Cînd s-a instalat
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
Este aproximativ așa, iar spectatorii sunt chiar prietenii de la bar cu moacele gonflate rizibil. Mircea îl bate măr pe Vlad și îl vedem tîrîndu-l pe coridorul de spital și depozitîndu-l într-unul din sertarele metalice de la morgă în timp ce rîsul său sardonic ne răsună în urechi asemeni celui al diavolului care apărea și dispărea în fum în scenele de vodevil de acum un secol. Ha-haa! În concluzie, Mircea l-a omorît pe Vlad, cel puțin așa spune el. În concluzie, Vlad le
Înnebunesc și-mi pare rău... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7982_a_9307]
-
să speculăm că niciuna din protagonistele ce compun galeria invocată nu e marea lui iubire. În schimb, am putea să ne-o imaginăm drept Beatricea unui alt Dante, cinic și dandy, Laura unui improbabil Petrarca, Stella unui Swift mai puțin sardonic sau chiar Eloisa unui Abelard îmbrăcat în uniformă de marinar. E posibil însă, urmând scenariul încifrărilor și-al misterelor amplu diseminate în creația lui Hugo Pratt, să presupunem că fiecare din surorile Evei întâlnite în peregrinări are una sau mai
Iubitele lui Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4317_a_5642]
-
marca misterul unei figuri voluntare. „Speculații, my dear, speculații?!..”, m-ar taxa imediat Ondina și zău că ar avea dreptate. Cine poate să iasă din propria lui piele? De cîte ori mă prinde cu mîța în sac, Ondina zîmbește ironic, sardonic. Știu că nu-i plac sclifoselile. Știe că-i dau dreptate. În cea de-a doua fotografie blonda Nicole e îmbrăcată într-o rochie albastră cu gulerul transparent, mare și ascuțit, brodat cu flori. Gîtul ei gol e aplecat spre
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
cu nici un preț. LEONIDA (îngrijorat): Dar pentru ce nu vrea? RICĂ: Zice că-i bolnav! LEONIDA (ca în Tartuffe): Săracul! RICĂ: Am trimis gornistul de trei ori la el cu biletul și l-a primit cu refuz. LEONIDA: Aoleu! RICĂ (sardonic): Zice mă-sa că nu poate umbla! (rîde diabolic) Că... LEONIDA (plîngînd): ...Abia s-a sculat după lingoare. RICĂ: După lingoare, hai!? LEONIDA (rugător): Sa dea ceferticat medical. RICĂ: M-am dus eu la el chiar în persoană. Zic: pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
discurs sonor oral. Spectacolul este oglindirea transfigurată a frământărilor Omului (femeie sau bărbat: în scenă e destul de greu să-i distingi, fapt ce nu poate fi întâmplător), pe care Moartea le urmărește din umbră și le sfidează cu un râs sardonic. Frământările - în căutarea unui rost, în alegerea partenerului, în înfruntarea suferinței și nenorocului, în acceptarea neființei - sunt însoțite de trăiri "fierbinți": neliniștea, anxietatea, agitația frenetică, extazul, transa și moartea. Trăirile sunt figurate prin mișcările dansatorilor și muzicienilor (care participă la
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
menționată existența unui aeroport, sînt folosite puști de vînătoare). Un roman de ambianță fantastică, o parabolă neagră și enigmatică, în genul prozei lui Franz Kafka, Dino Buzzati, Julien Gracq, Samuel Beckett și, dintre români, A.E.Baconsky. Și un roman sardonic, titlul fiind, era evident după numai cîteva pagini, în răspăr. O antifrază, figură retorică în perfect acord cu umorul taciturn al scriitorului. Ca și cum însă un roman al coșmarelor ar fi avut puterea magică de a provoca un coșmar veritabil, Un
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
ale lui Salazar, de la marile descoperiri intercontinentale până la destrămarea imperiului colonial, de la templieri la inchiziție, de la monarhie la republică, de la femeia europeană la cea afro-braziliană ș.a.m.d. ... totul relatat cu incansabilă vervă, în formulări persiflante (cu dominante în registrul sardonic). Românul cultivat va identifica aici o iremediabilă contaminare cu spiritul caragialesc (căruia în canonul cultural portughez i-ar corespunde oarecum eleganța mordace a lui Eça de Queiroz). În 1998, Daniel Silva Perdigăo și-a sistematizat vastele cunoștințe despre relațiile culturale
Frânturi lusitane - Lusoromânul by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8905_a_10230]
-
-mi pot impune gusturile. Mă gândesc, în schimb, la o categorie a personajelor de mare popularitate - actorii. Nu pun sub semnul întrebării clasarea lui Alexandru Arșinel pe cea mai înaltă treaptă și nici n-am să râd în hohote, rostind sardonic: " Aici am ajuns?!" Se poate discuta dacă Alexandrul Arșinel e sau nu actor (aflu de pe internet că a jucat în unsprezece filme - din care n-am văzut nici unul, dar e, cu siguranță, o scăpare a mea.) Aș spune mai degrabă
Frumusețea inteligenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8904_a_10229]
-
decență înspăimântătoare. În contrapartidă, viața firească, banală, a pierdut orice drept de reprezentare. Personaje kitschoase, femei de maximă vulgaritate, îmbogățiți lipsiți de decența elementară, mincinoși nerușinați, escroci capabili se orice crimă au acaparat prim-planul vieții publice. În fundal, zâmbind sardonic, fericiți că "le-au mai tras-o" o dată proștilor care i-au votat, clasa politicienilor și-a văzut liniștită de aranjamentele murdare. În felul acesta, boala a pătruns impetuos țesuturile sănătoase ale corpului social, infestând totul. Ia încercați astăzi să
Rating în unu, în doi, în trei, în câţi vrei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9887_a_11212]
-
noaptea, fie și în această manieră postmodernă, cu cel mai nonconformist, nerușinat, teribilisit clasic (hélas) al liricii românești. Uneori, după câte o expresie tare, care trebuie să fi produs spasme de plăcere perversă bovaricei sale partenere de dialog, un zâmbet sardonic îi lucește pe chipul poetului, alteori, luat de valul confesiunii, se scufundă în dulci melancolii, dar cel mai adesea nu face decât să lovească precipitat tastele calculatorului pentru a nu fi năpădit de ploaia de mesaje ale interlocutoarei. Inevitabil, după
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
și a rostit: "Mint! Nimic din ce-au spus nu-i adevărat". Parhon, s-a ridicat și el, declarând: " Da, relațiile dintre România și armata rusă sunt excelente". Atunci, ca într-o scenă din Shakespeare, Stalin a avut un rictus sardonic și l-a lovit cu cotul pe Molotov: Da, relațiile dintre România și noi sunt excelente, doar am fost în război!" 1 Nu vreau să pretind că-i consider filosofia drept un adevăr, dar cred că e foarte posibil să
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
minților la scară de masă. Născut la 25 septembrie 1906, Șostakovici, o Balanță mereu echilibrată, a înțeles că valoarea marilor "dezechilibre" din artă, atât de prizate în epoca sa, stă în simbolurile pe care le dezvăluie. De aceea, crudele și sardonicele izbucniri se află într-un perpetuu balans față de momentele duioase, chiar sentimentale. E, până la urmă, o punere la încercare, un labirint al probelor prin care uriașul talent al compozitorului ne conduce pe firul strâns al simbolurilor. Am fost impresionată de
O seară la Scala din Milano by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9529_a_10854]
-
Ťreeducareť demn de ficțiunea sadiană. Ceea ce regizorul surprinde excelent în film este caracterul ritual al acestei inițieri, punctată ce-i drept de intempestive brutalități și caracterul ocult al acestei societăți paramilitare posedînd gnoza ei și, așa cum unul dintre seniori numește sardonic un anumit l'esprit de finésse. Acest l'esprit de finesse este cu adevărat înspăimîntător, nu utilizarea forței brute, ci programul savant de dezalcătuire a ființei umane, transformarea ei într-un deșeu. Sistematizarea, disciplinarea, programul fascinează, fiecărui act, fiecărui detaliu
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
oameni ai muncii, să mă ieie pe mine, intelectual de bine de rău, peste picior și să mă privească ca pe-un gunoi? Greșiți, tovarășe Sima - adaugă Gerard. Eu văd că chefuiți aici, bine mersi-schimbă vorba Sima râzând din nou, sardonic-cu alcoolul de rigoare, deși știți foarte bine că e interzis prin lege consumul de alcool în unitățile socialiste. Ce mai! Aici e ca într-o bodegă... Se lasă cu amenzi drastic, să știți. Dar hai să n-o mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
bricheta aurie Dunhill. Precipitările și pauzele din care îi era construită povestea se potriveau atât de bine cu expresia-i blajină și invectivele abia sugerate care îi învăluiau personajele, încât am început să mă simt prost... Profesorul ăsta efeminat și sardonic, cu povestea lui amuzantă, deși neplăcută... La naiba, era prea bun ca să fie autentic. Luminile din vagon se stinseseră, ne opriserăm din nou, iar un Intercity 125 trecu în viteză pe linia principală. Vârful trabucului licărea în întuneric. Profesorul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Căpitanul făcuse o lungă pauză, aprinzîndu-și pipa Întunecată și răsucită și dîndu-și În același timp vreme de gîndire. CÎnd frămîntările sale părură să dea roade, Își arătă caninii gălbui și mîncați de carii, În ceea ce pretindea să fie un surîs sardonic: - Bine, bine! spuse, În timp ce Îi sufla drept În nas fumul. Să vedem. Tu știi la fel de bine ca și mine că În partea asta a lumii vrăjitoria se pedepsește cu moartea și că eu, prin funcția pe care o dețin, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îți acord cinci minute ca să-i tai capul... Pe urmă, va fi el cel care va avea la dispoziție cinci minute ca să-l taie pe-al tău, iar cu asta o să mă socotesc mulțumit și voi considera sentința ispășită - zîmbi sardonic. Sper să fie la fel de bun prieten cu tine pe cît ești tu cu el, fiindcă după aia o să aveți din nou la dispoziție cinci minute și tot așa, pînă cînd unul dintre voi doi se va hotărî, pentru că, Îți garantez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pînă la asfințitul soarelui... Iar ei ar fi ales... Poate că v-ar fi ucis, poate că nu. Nu mă poți Învinui, așadar, de o crimă pe care ai făptuit-o de bunăvoie, bazîndu-te numai pe presupuneri - zîmbetul Îi era sardonic. Nu cred că vreun judecător m-ar condamna pentru asta, chiar dacă nu sînt ca tine, și mie oricum nu-mi pasă nici cît negru sub unghie ce ar spune un judecător. SÎnt propriul meu judecător, conchise el. Și nici o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și niște remarci personale și am așteptat reacția. Ei, bine, Alexe se înfurie când îl vede pe altul mai pornit decât el împotriva unui om și atunci se simte dator să contrazică, să apere. La început m-a ascultat zâmbind sardonic, pe urmă a căutat să găsească resorturi, scuze, părea de astă dată de-a dreptul înțelegător când era vorba de slăbiciunile bieților oameni. Era un joc, la urma urmei, nu ar fi fost deloc imposibil, ca în aceeași zi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ilenei Cosânzeana! Din nefericire pentru el, orice critic literar îi are ca părinți pe Balaur și pe Baba-Cloanța Cotoroanța, astfel încât nu se lasă impresionat de ascendența poetului. ‹ Așa se explică și faptul că un critic literar nu poate decât zâmbi sardonic constatând că până și despre fântână, pe care marii poeți (Lucian Blaga, Tudor Arghezi) au evocat-o în cuvinte simple și tulburătoare, Augustin Popescu scrie bombastic: „Te-agăți de dorul meu ca o tirană. / Îl acostezi și-l strângi până
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Din lașitate? Din indiferență față de propriile noastre valori? Din oportunism? Cum să accept un premiu - același premiu! -, când el tocmai a fost acordat cuiva care mă urăște cu fiecare fibră? Fiind la doar câțiva pași de mine, m-am amuzat sardonic urmărind reacțiile de iritare, ciudă, angoasă și ură cotropitoare ale unui diriguitor al culturii în clipa când era premiat un funcționar cu strălucite merite în același domeniu. Ah, ce viață liniștită ar fi avut el! Ah, cum nu i s-
Cât de imparțial sunteți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7904_a_9229]