380 matches
-
sultanului. Ahmed I este primul sultan care se interesează de treburile statului după anul 1566.În scrisoarea adresată regelui polonez Sigismund Vaza,în anul 1612,Ahmed I menționeaz: „"Sultan Ahmed-Han,Binecuvîntat,fiul Marelui Dumnezeu,Împăratul tuturor turcilor, grecilor,vavilonianilor,macedonienilor,sarmaților,Stăpînul Marelui și Micului Egipt,Alexandriei,Indiei și tuturor popoarelor,Prinț și Monarh,Domn și fiul a lui Mahomed,Apărătorul Sfintei Grote A Celui de Sus,Regele tuturor regilor și Prințul tuturor prințurilor,Prințul și Moștenitorul tuturor moștenitorilo"r”. O
Ahmed I () [Corola-website/Science/309691_a_311020]
-
și religioase, în afară însă se aflau case, gospodarii, unele temple, dar și construcții publice și particulare precum și cimtirele. Numele complet al orașului era Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. La scurt timp de la întemeiere, are loc o răscoală a sarmaților în 117-118 d.C. Ea a fost înăbușită cu cruzime de Quintus Marcius Turbo, trimis de împăratul Hadrian, și care era un militar specializat în astfel de acțiuni de suprimare a răscoalelor din imperiu. Drept recunoștință pentru nimicirea răscoalei, conducerea orașului
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
Romei până în 46 i.en., când este transformată în provincie romană. Limba acestor popoare antice este una demult dispărută, iar cultura lor a fost puternic influențată și dizolvată de invaziile barbare repetate: prin Balcani au trecut celții, hunii, goții și sarmații, aducând cu ei elenizarea, romanizarea și mai târziu slavizarea. Contribuția etnică a tracilor și a daco-geților care au trăit pe teritoriul actual al Bulgariei și al României a fost des dezbătută pe parcursul secolului al XX-lea. Câteva studii genetice recente
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
mănăstirea Mihai-Vodă. S-au descoperit: cuptoare de ars oale, cești dacice, o monedă din timpul împăratului roman Galienus, cosoare, râșnițe rotative etc. Descoperirile din secolul al IV-lea confirmă coexistența în zona Capitalei a unor populații dacice cu goții și sarmații de ramură alanică și faptul că existau relații cu romanii. Din secolele VI-VII s-au descoperit pe malurile Colentinei și Dâmboviței semibordeie cu o cameră, cu cuptor de gătit și unelete casnice, ceramică. În secolele X-XIV urme de așezări
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
puterii absolute a monarhului. Sarmatismul sublinia priceperea militară, mergând înapoi în vremurile când șleahta (Szlachta) a apărut pentru prima dată din clasa cavalerilor; și valorile sale religioase, ambele asociate cu misiunea istorică a poporului polonez ca bastion al creștinismului. Nobilii sarmați s-au simțit superiori chiar și față de nobilimea altor națiuni pe care le-au considerat supuse și aproape înrobite de conducătorii lor (potrivit Constituției Poloniei, regele nu era altceva decât un "egal între egali"). Cu timpul însă, idealurile sarmatismului au
Barocul în Polonia () [Corola-website/Science/329183_a_330512]
-
și sabokoi. Istoria Augusta vorbește despre o mare coaliție antiromană a populațiilor barbare de la frontierele Daciei române și Moesiei Inferior, cuprinzând triburi sarmate, germanice (marcomani) și geto-dace. Între 170-171 e.n., pe vremea lui Marcus Aurelius, costobocii aliați cu bastarnii și sarmații, traversează Dunărea, pustiind Moesia, Tracia, Macedonia, ajungând până în Attica și distrugând templul Eleusis. Un incident din 172 relatat de Dio Cassius dintre vandalii asdingi, dacii costoboci și români exemplifică cel mai bine istoria de la granița Daciei Române a acelor vremuri
Costoboci () [Corola-website/Science/299920_a_301249]
-
precum și de numeroase piese originale, provenind de la Apulum (Alba Iulia), Micia, Aradul Nou, Lipova, Olari, Aquincum (Budapesta) etc. Zona arădeană nu a fost parte integrantă a provinciei. Aici au continuat să locuiască, sub atenta supraveghere romană, comunitați de daci și sarmați. În epoca marilor migrații (sec. III - X), teritoriul dintre Tisa, Crișul Alb si Mureș a fost dominat succesiv de către sarmați, goți, huni, gepizi, avari și slavi. Vestigii aparținătoare acestor neamuri (ceramică, arme, accesorii vestimentare, podoabe) sunt expuse alături celor ale
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]
-
nu a fost parte integrantă a provinciei. Aici au continuat să locuiască, sub atenta supraveghere romană, comunitați de daci și sarmați. În epoca marilor migrații (sec. III - X), teritoriul dintre Tisa, Crișul Alb si Mureș a fost dominat succesiv de către sarmați, goți, huni, gepizi, avari și slavi. Vestigii aparținătoare acestor neamuri (ceramică, arme, accesorii vestimentare, podoabe) sunt expuse alături celor ale polulației romanice autohtone. Atrage atenția replica unui cuptor de ars ceramică din așezarea de meșteri olari de la Ceala. Aceasta a
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]
-
sunt expuse alături celor ale polulației romanice autohtone. Atrage atenția replica unui cuptor de ars ceramică din așezarea de meșteri olari de la Ceala. Aceasta a funcționat în perioada secolelor III - V, producând veselă pentru toate comunitățile așezate în Câmpia Aradului (sarmați, daci, germanici). O ampla frescă prezintă situația geo-politică a spațiului intracarpatic de la cumpăna veacurilor X - XI. Materialul arheologic etalat ilustrează primele incursiuni militare maghiare (inventarul mormintelor de cavaleri unguri de la Siclău) și rezistența formațiunilor politico-militare românești (descoperirile din cetatea de
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]
-
Iașii de asemenea menționați ca "Jasones", "Jassics", "Jàszok", etc... sunt un fost popor sarmatic, parte din grupul Alanilor, care apare în secolul al XIV-lea în Moldova și Ungaria. Sarmații vorbeau o limbă indo-europeană iranică. Numele iașilor medievali are probabil aceiași etimologie iranică precum cel al iazigilor antici: în limbile sanskrită și hindi, „Yazg, yash” înseamnă „bună faimă”. Iazigii sunt menționati de Ovidiu ca „"Ipse vides onerata ferox ut ducata
Iași (popor) () [Corola-website/Science/324170_a_325499]
-
sunt menționati de Ovidiu ca „"Ipse vides onerata ferox ut ducata Iasyx/ Per media Istri plaustra bubulcus aquas"” și „"Jazyges et Colchi Metereaque turba Getaque/ Danubii mediis vix prohibentur aquis"”. Iazigii și alanii erau două ramuri din cele trei ale sarmaților, a treia fiind roxolanii. O inscripție astăzi pierdută pe o piatră miliară romană descoperită în apropiere de Osijek (Croația) în secolul al XVIII-lea menționează existența unui "Jassiorum municipium". Numele maghiar al orașului Iași ("Jászvásár") înseamnă cuvânt cu cuvânt „Piața
Iași (popor) () [Corola-website/Science/324170_a_325499]
-
Jászvásár") înseamnă cuvânt cu cuvânt „Piața (Târgul) Iașilor”; numele vechi românesc, "Târgul Ieșilor" (și forma alternativă "Iașii"), ar putea avea aceeași semnificație. În Ungaria, iașii au lăsat denumirea de "Jász" unui comitat și mai multor localități; pe de altă parte, sarmații erau arcași reputați, ori în limba maghiară "ijász" înseamnă tocmai „arcaș”, de unde presupunerea că acest cuvânt s-ar trage tot de la iași. Orașul Iași și județul Iași apar în secolul al XIV-lea sub două denumiri: "Aski" și "Civitas Iassiorum
Iași (popor) () [Corola-website/Science/324170_a_325499]
-
Urmele arheologice și numismatice enumerate mai sus dovedesc și argumentează continuitatea populației locale în perioada stăpânirii romane din Dacia, menținerea legăturilor cu lumea romană și bizantină, precum și continuitatea populației autohtone în perioada migrației popoarelor. Contactul vremelnic cu triburile migratoare ale sarmaților, goților, hunilor, slavilor, mongolilor, tătarilor etc. a rămas fără urme demne de luat în seamă în viața și obiceiurile autohtonilor-prezente doar în riturile funerare sau în predispoziția pentru unele obiecte de podoabă. Deși reduse ca număr, cele câteva izvoare istorice
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
alege pentru așezările lor grindurile sau popinele din luncile râurilor este argumentată de complexul de pe popina din lunca Călmățuiului (Movila din Baltă), de lângă satul Lișcoteanca. Următorul nivel de locuire corespunde secolelor al II-lea - al III-lea e.n., epoca migrațiilor sarmaților. Descoperirile din mormintele sarmatice de la "Movila din Baltă", "Movila Olarului" și "Moș Filon", constând în arme, ceramică cenușie indigenă și ceramică de import romană, demonstrează existența sedentară a unei populații sarmatice (cel mai probabil din tribul roxolanilor), aflată sub controlul
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
din zonă demonstrează că pe vatra actualului Harkov populațiile locale au existat fără întrerupere încă din mileniul al II-lea î.Hr. Astfel de descoperiri au fost datate ca fiind din epoca bronzului, dar și mai recente, de pe vremea sciților și sarmaților. Există dovezi bogate ale așa-numitei culturi Cerniakov, care a înflorit în zonă între secolele al II-lea și al VI-lea. Orașul a fost fondat pe la mijlocul secolului al XVII-lea. În 1805, în oraș a fost înființată Universitatea din
Harkiv () [Corola-website/Science/303837_a_305166]
-
centrul și sudul Italiei mulți condamnați la moarte. Combativitatea deosebită a acestora a determinat instituirea unei tradiții în recrutarea membrilor legiunii. Cu timpul, membrii cohortelor auxiliare vor fi recrutați din afara Italiei. Astfel, arcașii erau "sirieni" iar cavaleria era alcătuită din "sarmați". Steagul legiunii nu a fost niciodată găsit, fiind ascuns de legionari și devenind subiectul multor legende.
Legiunea a XIII-a Gemina () [Corola-website/Science/312121_a_313450]
-
și asupra Dobrogei (28 î.Hr.). Dobrogea a fost inclusă în a doua jumătate a secolului I î.Hr. în provicia romană Moesia Inferioara de către împăratul Octavian Augustus. În timpul războaielor dacice Dobrogea a fost un teatru de război între daci, aliați cu sarmații contra romanilor. Una din cele mai strălucite victorii ale romanilor în aceste războaie a fost cea de la Adamclisi (102), unde s-a ridicat monumentul de la Tropaeum Traiani. Printre barbarii care au început să apară pe teritoriul Dobrogei în secolul al
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
le-am efectuat în perioada 2000-2008), dintre care numai 6.000( conform datelor de pe site-urile referitoare la Tătarii Crimeeni) în Bulgaria. sunt descendenții unor popoare turcice amestecate - (bulgari, hazari, pecenegi și cumanii) că și a unor popoare neturcice - (sciți, sarmați, cimerieni, alani) care erau stabiliți în Europa Răsăriteana prin secolul al VII-lea î.dH. Populațiile neturcice au fost asimilate în timp de popoarele turcice migrate în zonă. Actualul nume al populației este folosit încă din secolul al XIII-lea
Tătarii crimeeni () [Corola-website/Science/302957_a_304286]
-
bavareza s-a format în Bavaria de azi. Uniunea frizona s-a format în Olanda de azi. Uniunea de triburi gotice a migrat la sfârșitul secolului ÎI din sudul Scandinavei spre nordul Mării Negre, între Nipru și Prut, unde erau stabiliți sarmații, bastarnii, alanii și dacii. În secoulul al IV-lea, goții au fost divizați în două uniuni de triburi: Ostrogoții la est de Nistru, si Vizigoții la vest de Nistru. Momentul decisiv care a determinat începutul mișcărilor germanicilor în Imperiul Român
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
Bagaudae, vizigoților și burgunzilor. Hunii s-au extins între timp . Spre [[440]], procesul de centralizare a puterii din interiorul neamurilor hunice s-a încheiat, aceștia controlând numeroase triburi, de la Caucaz până la Elba și Dunăre: ostrogoți, gepizi, rugi, sciri, heruli, longobarzi, sarmați, alani și slavi, precum și populația daco-romană din Dacia și cea romanizata din Pannonia. Hunii și-au stabilit în Pannonia centrul confederației Europa centrală oferise surse reduse de hrană, fapt ce i-a determinat să recurgă la expediții facile de pradă
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
Leon și Attila]] În [[453]], când făcea pregătiri să atace Imperiul Bizantin, Attila a murit în somn. Vastul sau imperiu a căzut datorită disputelor interne și răscoalelor. În [[455]], hunii au fost înfrânți de ostrogoți, gepizi, alani, sciri, heruli și sarmați în Bătălia de la râul Nedo din Pannonia, fiind ucis Ellac, fiul lui Attila. Hunii au fugit în Moesia, pe Dunărea mijlocie, și în nordul Mării Negre. Hunii stabiliți în Moesia au mai continuat să jefuiască până când au dispărut din istorie, ultima
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
de la mama ei, sau îl adopta pe cel al familiei soțului. De asemenea, nu se făceau deosebiri între blazoanele fraților. Ideologia predominantă a șleahtei era manifestată prin "Sarmatism", al cărui nume care deriva din cel al strămoșilor presupuși ai șleahticilor, sarmații. Acest sistem de credințe a devenit o parte importantă a culturii nobililior polonezi, afectând toate aspectele vieții lor. Prin sarmatism erau păstrate cu sfințenie tradițiile vieții rurale, pacea și pacifismul. Tradițiile sarmatice explicau componența costumului nobiliar cu influențe orientale: żupan
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
Europa s-a diminuat, apărând drumuri noi între Polonia și Rusia. Deviza națională era złotyul cu moneda divizionară grosz. Orașul Gdańsk avea privilegiul de a-și bate propria monedă. Ideologia predominantă a șlehtei a devenit "Sarmatismul", numită după numele poporului Sarmaților, pretinșii strămoși ai nobililor polonezi. Acestă credință era o parte importantă a culturii șleahticilor. Sarmatismul se regăsea în egalitatea între șleahtici, în stilul de călărie, în tradițiile vieții la țară, în tradițiile pacifiste, în îmbrăcămintea tradițională (żupan, kontusz, sukmana, pas
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
se întinde pe distanța de 120 km de la Nistru (Chițcani, lângă Thighina) până la Prut (orașul Leova), traversând actualele raioane Căușeni, Cimișlia și Leova. Construit de romani la hotarul veacurilor I - II, era menit să apere legiunile lui Traian de cavaleria sarmaților, aliații dacilor, în timpul celui de-al doilea război daco-roman. În secolele III -IV valul a fost folosit pentru apărare de romani, șanțul din partea de nord fiind acoperit, iar dinspre sud fiind săpat un nou șanț. Se pare că în sec
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
și Probus. Se pare că tatăl lui era trac, iar mama sa purta numele de Romula și era de origine dacică. În cadrul primei tetrarhii este desemnat (1 martie 293) de către Dioclețian, "Caesar", răspunzator de guvernarea provinciilor dunărene. Galerius respinge atacurile sarmaților, carpilor, bastarnilor la frontiera danubiană, luând de șase ori titlul de "Carpicus Maximius" și participă, alături de Dioclețian, la războiul victorios împotriva Persiei Sasanide (297-298). A divorțat de prima soție și s-a căsătorit cu Valeria, fiica lui Dioclețian. A contribuit
Galerius () [Corola-website/Science/299882_a_301211]