314 matches
-
denumirea de tanatocenoză), ele fiind înlocuite cu o faună adaptată la viața în apele salmastre. Cochiliile moluștelor de apă sărată care au murit s-au depus pe fundul mării, cimentându-se și formând Dealul Repedea de astăzi. Cu timpul, Marea Sarmatică s-a fragmentat, sub influența mișcărilor tectonice, într-o serie de bazine de mai mică întindere (Marea Neagră, Marea Caspică, Lacul Balaton, Lacul Aral și altele), care au evoluat separat. Pe teritoriul de astăzi al României, apa s-a evaporat, iar
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
1831-1892) - primul profesor de geologie și mineralogie de la Universitatea din Iași - a descoperit într-o scobitură ivită în Dealul Repedea un bogat zăcământ fosilifer, captiv în calcar oolitic. Rocile și gresiile calcaroase, puternic fosilizate demonstrau existența aici a unei Mări Sarmatice . Profesorul Cobălcescu a publicat în "Revista Română pentru știință, litere și arte" din București un articol intitulat "" Calcarul dela Răpidea"", considerat de specialiști a fi prima lucrare românească de geologie. În acest articol, el identifică două straturi geologice ale calcarului
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
În partea de răsărit a satului Dunărea Mică și nord a satului Scăpău se înalță dealul Stârmina, a cărui denumire în limba slavonă semnifică « priporos », dealul respectiv a cărui cotă maximă atinge 287 m s-a format după retragerea Mării Sarmatice, fiind constituit din nisipuri și pietriș. Depărtându-se de Dunăre, dealul Stârmina se prelungește la vest de satele Batoți și Tismana, pierzându-se pe nesimțite în apropierea satului Crivina. Versantul sudic al dealului pe toată întinderea ce are o pantă
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
menționează pentru ultima oară în 381 sub numele de carpo-daci, fiind învinși de Theodosiu. Cultură materială a populației dace din Muntenia este cunoscută sub denumirea de Chilia-Militari, dezvoltându-se pe baza aspectului târziu al Laten-ului dacic, sub influența română și sarmatica. Operațiunile de evacuare întreprinse de Aelius Catus și Plautius Silvanus Aelianus au afectat zona de câmpie, iar populația dacica a coborât din zona subcarpatica și de dealuri, umplând golul demografic. S-au descoperit 120 de așezări de tip Chilia-Militari, situate
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Dunăre. Puțini goți rămași vor dispărea în masă populației autohtone.Conform descoperirilor arheologice, prezența goților era că o tabără militară, percepând tribut de la populația autohtonă. Goții nu au avut o influență însemnată asupra populației din Dacia română. Iazygii de neam sarmatic și vandalii au pătruns în Banat, iar ceilalți s-au așezat în zona Crisei fără a traversa munții. Ostrogoții, ramura estică a goților, au lăsat în urma lor tezaurul de la Pietroasa din Buzău, ce datează din secolul V. Hunii au pornit
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
altitudine medie de 150 m, fiind un relief scund, în alcătuirea sa predominând colinele. Așa cum se prezintă astăzi relieful este rezultatul unei îndelungate evoluții care s-a dezvoltat în pliocen și cuaternar. Sedimentarea diferențiată care a avut loc în timpul Măriii Sarmatice, ca urmare a apropierii sau depărtării de țărm, a adâncimii apei, a înaintărilor și retragerilor liniilor de țărm, a făcut ca teritoriile din nordul Câmpiei Moldovei să aibă o petrografie diferită. Astfel, orizonturile de nisipuri și pietrișuri, transformate parțial în
Câmpia Jijiei () [Corola-website/Science/311727_a_313056]
-
aduceau materiale în care predominau elemente de fliș, pe care le depuneau în zona litorală. Aceste organisme hirografice dispăreau odată cu revenirea apelor peste teritoriile pe care le-au drenat. Prima generație de văi care s-au instalat pe suprafața câmpiei sarmatice proaspăt ieșită de sub apele mării a avut caracter consecvent, văile dezvoltându-se progresiv, în funcție de retragerea spre sud a țârmului. O altă categorie ce au influențat dezvoltarea reliefului o constitue factorii climatici și în special precipitațiile, temperaturile și vânturile. Rolul climei
Câmpia Jijiei () [Corola-website/Science/311727_a_313056]
-
sculpurală, format în condițiile unui substrat argilo-nisipos, ușor de erodat, având o evoluție influențată de legile dezvoltării eroziunii pe baziele fluviale. Înălțimile mai mari care mărginesc câmpia se datorează constituției lor petrografice, cu orizonturi mai dure de gresii și calcare sarmatice, care nu au fost încă distruse de eroziune.
Câmpia Jijiei () [Corola-website/Science/311727_a_313056]
-
200 km mai la sud. Ele sunt declarate monumente ale naturii și sunt protejate prin lege. Aceste lanțuri de recifi calcaroși sunt constituite din schelete de corali, moluște, scoici, alge și alte organisme marine, care umpleau mările tropicale Tortoniană și Sarmatică acum 10 - 20 milioane de ani. Stîncile Prutului sunt concentrate pe o suprafață restrânsă, în bazinele râurilor mici Larga, Vilia, Lopatnicul, Draghiștea, Racovățul, Ciuhurul și Camenca care se varsă în porțiunea Prutului de Mijloc. Deși fragmentate puternic în mai multe
Toltrele Prutului () [Corola-website/Science/306680_a_308009]
-
în depozite de fliș paleogen,predominant siliciclastic și uneori în depozite de molasa miocena, formate din gresii cu intercalații de argile, tufuri, gipsuri și sare. Dealurile mijlocii și scunde cuprind numeroase intercalații de roci argiloase. În unele părți apar calcare sarmatice și conglomerate. Culmea Ivănețu orientată nord-est sud-vest, se află la sud de Basca RozileI și se menține la circa 1000 m. Câteva vârfuri mai importante formate din gresie depășesc această valoare (Ivănețu 1191 m, Arsenie 1115 m, Vârful Oii 1038
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Mină ce exploatează aceste zăcăminte este operată de ȘA Mezon. Rezervele de ape subterane ale Chișinăului permit aprovizionarea parțială a municipiului cu apă potabilă. Din cantitatea totală de apă folosită pentru aprovizionare, 20% provine din apele subterane. În straturile acvatice sarmatice sunt și ape minerale. Acestea sunt utilizate pentru tratarea maladiilor gastro-intestinale. Teritoriul municipiului și al periferiilor lui este împărțit în două zone: "de vest" și "de sud", care țin de zonă Colinei Codrilor, reprezentate de cumpene înguste ale apelor și
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
au rămas activi în Polonia divizată și ocupată, inclusiv Józef Ignacy Kraszewski, Wincenty Pol, Władysław Syrokomla, și Narcyza Żmichowska. Una dintre însușirile romantismului polonez a fost inspirația din Istoria Poloniei din perioada precedentă invaziei. Romantismul polonez a reînviat vechile tradiții "sarmatice" tradiții ale nobilimii poloneze, șleahta. Vechile tradiții și obiceiuri au fost reprezentate favorabil în cadrul mișcării mesianice poloneze, regăsindu-se în operele cele mai reprezentative cum ar fi "Pan Tadeusz", dar și "Trilogia" lui Henryk Sienkiewicz. Legătura cu trecutul este una
Romantismul în Polonia () [Corola-website/Science/329180_a_330509]
-
amplasat la sud de satul Butești, raionul Glodeni, Republica Moldova. Ca și restul toltrelor, reciful calcaros s-a format cu 15-20 milioane de ani din schelete de corali, moluște, scoici, alge, animale și organisme marine care populau apele calde ale Mării Sarmatice și Mării Tortoniene ce acopereau atunci nordul Moldovei. În recif s-au format peșteri de diverse dimensiuni în care s-au descoperit oase fosilizate de urși de cavernă, lei, rinoceri, mamuți, zimbri etc. În una dintre peșteri se află o
Cheile Butești () [Corola-website/Science/329992_a_331321]
-
rîulețului, cu apă mai multă și viteza mult mai mare, care are o lungime de circa 10 km, defileul avînd o adîncime de 150-200 m. Pe această porțiune rîulețul Cușmirca de două ori intersectează lanțul de stînci formate de Marea Sarmatică, care se dezgolesc atît în partea stîngă, cît și în partea dreaptă (“Țiglău” și “Movila”), evidențiind stîncile pitorești aproape abrupte cu forme ciudate. Stîncile au forme ciudate, și uneori se apleacă mult deasupra capetelor oamenilor, iar alteori tăinuind deschizători de
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
m, cum sunt majoritatea fântânilor din Dobrovăț. Din punct de vedere calitativ, aceste ape fac parte din calasa D, apreciate că ape nepotabile de gradul I, dar folosibile. O altă categorie de ape subterane o constituie apele cantonate în deppozite sarmatice nisipoase, situate la adâncimi mai mari de 20 m și care sunt de calitate foarte bună. Din aceste surse se alimentează fântânile care au fost săpate lângă cimitirele din satele Moldoveni(având adâncime de 25 m și pereții din inele
Dobrovăț, Iași () [Corola-website/Science/301273_a_302602]
-
462 m și Dealul Volovăț cu cea mai mare altitudine de 517 m, fiind în mare parte împăduriți. Restul depresiunii, cu altitudine medie de 375 m, este aproape plana cu mici denivelări în unele locuri. În acestă zona predomina formațiunile sarmatice reprezentate prin argile vinete peste care urmeaza depozite de nisipuri galben-roșcate, apoi gresii puțin cimentate în straturi, peste care se așterne solul. De pe Dealul Burla - 483 m se deschide una dintre cele mai frumoase perspective asupra Depresiunii Rădăuți . Drumurile și
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
m cărbune, iar densitatea în grămadă a balastrului de pe râul Sucevița este mai mică (1,574 tone / m2) decât a celei de pe râul Suceava (1, 78 - 1,94 tone / m2). Din punct de vedere geologic depresiunea este dezvoltată pe formațiuni sarmatice care sunt reprezentate aici de argile vinete la baza peste care urmeaza depozite de nisipuri galben - roșcate, apoi gresii puțin cimentate în straturi sau lentile și nisipuri peste care se așterne solul, au o ușoare înclinare în jur de un
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
având o formă de patrulater cu laturile de 102x95 m, precum și o grosime de 1,35 m (la bază) și de 1,00 m (înspre partea superioară). Materialele de construcție provin din rezervația paleontologică Repedea aflată în apropiere, fiind calcare sarmatice sfărâmicioase, de slabă calitate. Rezistența scăzută la intemperii a acestor materiale a făcut ca zidul să se ruineze în timp, el fiind refăcut între anii 1985-1987 pe porțiunile căzute. Zidul era susținut de contraforturi pe toate laturile, dar în prezent
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
și printr-o poartă de mici dimensiuni practicată într-un turn de pe latura de vest, boltită sub un arc de piatră. Ca și zidul de incintă, și turnul clopotniță amplasat pe latura de est a incintei, era construit din calcar sarmatic de Repedea, material sfărâmicios ales probabil pentru motivul că era mai ușor de adus de la cariera aflată în împrejurimi. Turnul are două etaje; la parter se află o intrare boltită în incinta mănăstirii, la primul etaj se află tainița, având
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
tracii liberi erau triburile autohtone din nordul și estul spațiului lor etnic (Maramureș, Bucovina, Moldova de Nord și de Est (Basarabia), Galiția, Slovacia etc.). Spre sfîrșitul perioadei antice, dacii liberi și ceilalți traci în nord-est au fost absorbiți de triburile sarmatice, germanice, iar în evul mediu de slavi. Însă o parte dintre ei (de prin Crișana, Maramureș, Moldova) au rămas fideli Daciei carpatice, amestecați cu geto-daco-romanii lăsați în urmă de armata și oficialitatea romană în 271/272. Acest fapt ar contribui
Daci liberi () [Corola-website/Science/299454_a_300783]
-
fiind o depresiune de contact litologic dezvoltată la linia a două domenii geologice diferite, respectiv formațiunile cutanate burdigaliene (specifice Subcarpaților) și cele sarmatice cvasiorizontale (specifice Podișului Moldovenesc). Altfel spus, zona comunei Râșca a fost un punct de „Întâlnire” a Mării Sarmatice cu Munții Carpați, dovadă fiind prezența unor diferite scoici maritime calcinate în Dealul Gri și găsirea unei defense de mamut (azi, expusă la Muzeul de Istorie Naturală din Iași, colecția Veniamin Costachi). Depresiunea Râșca are o suprafață de 28 km
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
probabil în România”", fiind apreciată pentru frumusețe, echilibru și valoare ecoprotectivă. Dealul Copoului este situat la nord-nord-vest de centrul orașului Iași și face parte din relieful general al Platformei Moldovenești, conținând argile și nisipuri cu intercalații de calcare și gresii sarmatice, precum și depozite variate de argile, siltite, marne și nisipuri, ocazional intercalate cu grezocalcare și calcare. Solul parcului este cernoziomul cambic, acoperit cu un strat antropic bine reprezentat, secundar carbonatat. Textura generală este de lut argilos sau, în unele secțiuni, de
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
amfore romane în strada Ciurchi, în zona viilor din Copou și la câțiva km de Iași, la Holboca. De asemenea s-au descoperit monede imperiale romane lângă Dealul Cetățuia. La Valea Lupului (lângă Fabrica de antibiotice) s-au descoperit morminte sarmatice, vase dacice și obiecte de podoabă. Din perioada de trecere spre feudalism s-au identificat pe teritoriul Iașiului, 19 așezări cu resturi de locuire din sec. IV, neîntărite. Locuințele erau colibe de suprafață și bordeie. Din secolele VII-X s-au
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
cele mai numeroase sunt algele albastre-verzi, roșii, cafenii etc., urmate de plantele cu flori. Fauna își are originile în epoca neogenă, totuși, unele specii au fost plantate de mâna omului. Marea Caspică este o unitate acvatica distinctă, succesoare a Mării Sarmatice (Paratethys), fiind unul dintre constituienții acestui domeniu - situat spre estul acestuia, dincolo de Bazinul Euxinic. Apărută în partea de nord a Oceanului Tethys, imensa mare dominant epicontinentală Paratethys s-a format în Oligocen atunci când Tethysul s-a fragmentat succesiv coliziunii dintre
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]
-
format în Oligocen atunci când Tethysul s-a fragmentat succesiv coliziunii dintre plăcile continentale Africană și Eurasiană. Ulterior în marele bazin al Paratethysului a început conturarea unor unități acvatice distincte, Bazinul Caspic aparținând părții orientale a acestuia. Domeniul acvatic la Mării Sarmatice - devenit salmastru ca urmare a reducerii comunicării cu Bazinul Mediteraneean, s-a retras treptat spre Paratethysul Oriental, în timp ce bazinele din Paratethysul de Vest și Central s-au colmatat pe rând în Pliocen (ultima zonă colmatată fiind cea a Bazinului Dacic
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]