77 matches
-
picioarele sub privirile plictisite ale copoilor înrăiți de stagiu și amorțiți de rutină. - La drum!, zise șeful patrulei, îndemnându-ne spre duba metalică și împuțită a penitenciarului. Păcănind nădușit, duba ne duce până la marginea orașului. Acolo sunt vărsat ca o sarsana la marginea drumului,gata să mă ducă pe treptele bisericii. Acolo mergeam să ne mângâiem sufletele. Când am intrat în biserică, lumea s-a ferit de noi ca de leproși. Preotul își ridică privirile pentru ... Citește mai mult - Cei pentru
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
picioarele sub privirile plictisite ale copoilor înrăiți de stagiu și amorțiți de rutină.- La drum!, zise șeful patrulei, îndemnându-ne spre duba metalică și împuțită a penitenciarului.Păcănind nădușit, duba ne duce până la marginea orașului. Acolo sunt vărsat ca o sarsana la marginea drumului,gata să mă ducă pe treptele bisericii. Acolo mergeam să ne mângâiem sufletele. Când am intrat în biserică, lumea s-a ferit de noi ca de leproși. Preotul își ridică privirile pentru ... XI. GHEORGHE ANDREI NEAGU - SALAMANDRA
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
poată scrie. Mulțumirea lui e să vă știe cititori fideli. Cu alese gânduri de bine, al vostru Solomon Sfetnic.” 2. Într-un târziu, când epuiză volumele, Solomon își adună cartoanele goale, le turti frumos, ca să nu ocupe mult volum în sarsanale, le cără cumva la tomberonul apropiat, doldora de farfurii de unică folosință, murdare de muștar, de pungi de tot felul, unse cu ketchup și mai apoi, cu mersul peste măsură de îngreuiat, însă cu un zâmbet nobil, de fericire, în
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
mai ecologic decât orice mașină și că era bine pentru mediu să contribuie fiecare cetățean la menținerea unei țări curate. Doamna Fira era un bun cetățean și îi plăcea să o demonstreze în toate modurile posibile. Urcată în tren, cu tot cu sarsanale, se gândi că, dacă îi plăcea la oraș, ar fi putut schimba viața de la țară cu una care i s-ar fi potrivit mai bine. S-ar fi mutat la Paulică, ar fi avut grijă de el, acum, că biata
DOAMNA FIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368428_a_369757]
-
deliciul presei tabloide din România. Nu e cazul să facem rememorări. Sunt suficiente, din punctul meu de vedere, plagiatul și „votul” celor de prin cimitirile patriei. Pentru unii sunt bagatele, alte lucruri, de o gravitate maximă, fiindu-le puse în sarsanaua politică. Asta-i treaba Justiției, ca și în cazul marelui coabitant Traian Băsescu, ale cărui dosare stau la „dospit” prin tot felul de sertare. Cert e că situația lor actuala nu e deloc de invidiat. Practic, Victor și Liviu, ca
TABLETA DE WEEKEND (164): AICI, EXPRIMAREA LIBERĂ ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368581_a_369910]
-
că altfel le zicem că-i trimitem acasă pă bază dă colaboraționism cu imperialismu’ hitlerist, cu banii ăia mergem la un magazin dă țoale purtate, unu’ dă-l văzui io pă o stradă mai dosnică, le luăm la muieri două sarsanale dă boarfe să aibă la ce se uita cinci luni, diurna noastră le-o dăm și le spunem să-i mai ia câte ceva dă la șop și, ne-am scos!! Cadouri pentru șefi tot dă acolo luăm că au și
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
vadă lumina soarelui. Foame, bătăi, nici un fel de grijă pentru bolnavi. Era în celula lor un vârstnic mai blând, pâinea lui Dumnezeu care le mai alina durerile, începând cu sufletul. Când cineva se văita că e puțină mâncarea, scotea din sarsana o bucată de pâine învelită într-o hârtie groasă de sac: - Uite măi, dacă nu mai poți să rabzi, ai aici un codru uscat de pâine. Dar să știi că nici nu te saturi, nici nu te îngrași cu bucata
CINE IUBEŞTE, IARTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361757_a_363086]
-
cu toate alifiile, că de, aveam experiența cu superfortărețele zburatoare americane, nu ne-am speriat ci tacticoși am început să cărăbănim ce era mai bun pe masă și am umflat și câteva sticle de vin. Am bagat totul într-o sarsana, că venisem pregatiți, și pe întuneric, pe nebagare de seamă am tulit-o către gară. Târziu a încetat alarma și sau aprins luminile în Abrud, dar noi eram în Mocăniță și ne îndreptam spre Câmpeni. - Ce părere ai Marcele? zic
AM FOST LA BAL LA ABRUD ... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351912_a_353241]
-
tăcere suspectă prin păpurișul bălților, traversau ziua pe ferite și noaptea la lumina chioară a lanternelor sau a farurilor ca niște blitzuri uzate și cărau - pentru a scurta drumul, pe bălțile de la capătul sudic Borcei bărăgănene și al primului ceatal - sarsanale cu lucruri de contrabandă de la oraș, săpunuri, parfumuri, bijuterii coclite, chiar lucruri finuțe de galanterie și lenjerie intimă, orologerie contrafăcută de proveniență dubioasă, cu care să ia fața sătenilor. După ce ziua mășăluiau și băteau ulițele prăfuite nădușind pentru a convinge
AMINTIRI DE LA COLECTIVIZAREA DOBROGEI...(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351470_a_352799]
-
vadă lumina soarelui. Foame, bătăi, nici un fel de grijă pentru bolnavi. Era în celula lor un vârstnic mai blând, pâinea lui Dumnezeu care le mai alina durerile, începând cu sufletul. Când cineva se văita că e puțină mâncarea, scotea din sarsana o bucată de pâine învelită într-o hârtie groasă de sac: - Uite măi, dacă nu mai poți să rabzi, ai aici un codru uscat de pâine. Dar să știi că nici nu te saturi, nici nu te îngrași cu bucata
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 12 de ION UNTARU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355802_a_357131]
-
animale. Studiază la Liceele Militare din Câmpulung Muscel și Iași. Învățat cu sfânta libertate, precum păsările cerului, Fănuș Neagu urmează și alte școli, fiindcă niciodată nu i-a plăcut viața militară, să tragă cu arma și să ducă în spate, sarsanale cu muniție. După terminarea liceului militar, Fănuș Neagu urmează niște școli pedagogice din București și Galați, apoi termină filozofia la Universitatea din București în anul 1957. După un an ca profesor suplinitor la Făurei, până în anul 1955, lucrează ca redactor
VOIEVODUL BRAILEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358870_a_360199]
-
vremea aceea. Apoi era whisky, alte băuturi și eu comandam pentru mine Negru de Purcari. Era mai bun ca Tokay-ul unguresc. Forța noastră, a reprezentaților firmelor străine, nu era talentul de businessmani, ci cu ce te prezentai la tratative în sarsana. Întâi te vămuia șeful de protocol, care era în legătură cu „băieții cu ochi albaștri”, apoi fetele de la protocol, care și ele erau în legătură cu „băieții cu ochi albaștri”, apoi trebuia să întorci sarsanaua pe dos și să dai ce mai rămăsese la
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
businessmani, ci cu ce te prezentai la tratative în sarsana. Întâi te vămuia șeful de protocol, care era în legătură cu „băieții cu ochi albaștri”, apoi fetele de la protocol, care și ele erau în legătură cu „băieții cu ochi albaștri”, apoi trebuia să întorci sarsanaua pe dos și să dai ce mai rămăsese la partenerii de afaceri, lucrătorii din Comerțul Exterior, care și ei erau în legătură cu „băieții cu ochi albaștri”. Știu că unii de la alte firme mai dădeau și mangafeți, de obicei dolari verzi sau
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
etanș două cartușe de Kent și două sticle de whisky, Johnny Walker de obicei. De ce era mai bună ca geantă mea pântecoasa? Când intrai la tov. Ministru, secretara se ginea să vadă ce ai în mână și dacă la intrare sarsanaua era pântecoasa și gemea de plină, iar la ieșire era leșinata, însemna că ai deșertat-o pe biroul lui tov. Ministru, și gata ciripitura la băieți. De aia eu mergeam totdeauna cu samsonitul plin de „gloanțe” și „împușcam” pe cine
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
uitării" ar spune că asistă tendențiosul estet Tzvetan Todorov! Pe gardul teatrului poate fi văzut (încă), din cînd în cînd, un omuleț din ce în ce mai tras în el, mai supt, mai negru, mai mut cînd nu-și caută dumnezeu știe ce în sarsanaua de la picioare, ridică stînga pînă-n dreptul umărului, ca și cum ar ține o vioară, iar cu dreapta apucă un imaginar arcuș. S-aude chiar un fel de melodie, dar ce s-aude-i doar tînguiala din gîtlejul lui tăbăcit de tutun. Cine-i omulețul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mea. Felicitări. Tata mă strînge tare, tare la piept. Apoi se uită la pătuț, clipind mai des decît normal. — Măi măi măi. Bună, fată scumpă și dragă. — Uite niște haine pentru tine, Becky dragă, zice mama, trîntind pe scaun o sarsana uriașă de weekend plină de țoale. N-am știut ce vrei, așa că am luat și eu tot ce-am crezut... — Mersi, mamă. Desfac fermoarul și scot o jachetă groasă tricotată pe care nu am mai purtat-o de vreo cinci
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
comunitatea improviza o poliție/armată ad-hoc. Ei se ocupau cu paza și alcătuirea unor liste, pe care se înscriau, în ordine, cei așezați la rând (aveau și avantaje - era, de obicei, convenit ca, în schimbul asigurării „ordinii”, paznicii să-și umple sarsanalele). Desigur, totul era o naivă utopie raționalistă. De la un punct încolo, își făceau apariția țiganii. Veneau în haită și se băgau înjurând prin față, unii - înarmați cu cuțite. Țigăncile, baragladine sau pirande, foloseau puradeii de țâță ca arme. (Le-am
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
agitau la coadă - ei erau „bărbații adevărați”, ce aveau grijă de populație (adică supravegheau turma). Mulți „granguri” preferau să li se trimită marfa direct acasă sau, mai bine, gestionarul, măcelarul ori vânzătoarele le-o păstrau până când trecea nebunia - ieșeau cu sarsanaua plină, ce era al lor era pus deoparte. Pe lângă fiecare dintre aceștia, mai intrau, „pe șest”, „la grămadă”, și alții, mulți, din afara cozii - profitori abili -, sperând să se infiltreze neobservați și să prindă și ei câte ceva pe scurtătură. „De unde vii
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
studenți/părinții acestora contra note, plăți „în natură” la meditații sau în tradiționalele inspecții de grad în provincie. Despre medici, ce să mai vorbim, era o afacere să intri la medicină („Dă, mamă, și tu la medicină, să-ți umpli sarsanaua de la pacienți”). O altă categorie care primea peșcheșuri grase contra servicii erau mecanicii auto. Bine era dacă aveai relații în comerțul socialist, la restaurante, dacă aveai rude sus-puse, un naș, un fin, un unchi barosan, dacă lucrai în întreprinderi cu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pildă, cifre, tabeluri, carioca, dai pă bemoluri și surdină, și să vezi p-ormă ce ordine face românu’ el singur! Adică nu mai lasă și p-altul să se bage peste unde-și umple omu’ nostru rostuiala, da’ numa’ el, sarsanaua lui. Comunismu’ de ce crezi că a ieșit bine la început? Pen’ că dăduse liber la furat. Case, moșii, cocoșei, penteleu, ce voiai luai, că nu era a statului. Era de la burghezime și chiaburime. Pentru care și la ei le furase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
român” în comunism nu poate fi înțeles astfel în afara industriei socialiste - conchideam eu. Dar „țăranul român” în postcomunism ? Mă uitam zilele trecute la televizor, unde erau prezentate rude ale celor plecați la muncă prin diverse colțuri ale Europei. Veneau cu sarsanale la autocarele ce bat drumurile migrației, trimițînd, prin intermediul șoferilor, copiilor, soților sau cumnaților lor slană și brînză și alte lucruri d’ale gurii din gospodărie. „De cînd cu criza, trebuie să-i mai ajutăm și noi, cu ce avem pe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Mers. În sfârșit, cum necum m-a adus la gara de est dimineața pe la patru, autobuzele nu circulau, am avut ceva de apostolat până la gazdă, cu vai cu chiu, mai ales că porcul pe care mi l-ai pus în sarsana a fost în putere, oricum, am sosit. Orașul străbătut noaptea, prin ceață! Află că a fost ceva de neuitat. Exact ca-n filmul ăla cu Jean Gabin și cu mai cine? Pierre Etaix? Le Brouillard îi zicea, mi-aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
altă facultate În primul an, mutarea pe motiv de așa-zisă boală la Universitatea din Galați. „N-am bani să te țin În infecția aia de București. Ce părere ai, sunt moș, n-am chef să alerg după tine cu sarsanale de mâncare și medicamente. Uită-te la tine, nu vezi ce slabă ești ? mâță !... N-ai putea să reziști acolo nici patru’ș opt de ore !“ Astfel Janet Îmi făcuse, fărĂ să bănuiască, cel mai frumos cadou pe care mi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
altă facultate în primul an, mutarea pe motiv de așa-zisă boală la Universitatea din Galați. „N-am bani să te țin în infecția aia de București. Ce părere ai, sunt moș, n-am chef să alerg după tine cu sarsanale de mâncare și medicamente. Uită-te la tine, nu vezi ce slabă ești ? mâță !... N-ai putea să reziști acolo nici patru’ș opt de ore !“ Astfel Janet îmi făcuse, fără să bănuiască, cel mai frumos cadou pe care mi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
s-a considerat că avea un atât de puțin potrivit nume de ministru de Externe, încît s-a considerat apoi că-l avea mai potrivit pentru un individ azvârlit din avion? - ...Vâsleam într-o complicată relație de curtenie c-o sarsana ce-și vărsa săptămânal porția de denunțuri la secția a VI-a de Cercetări și Anchete Penale, de pe lângă Securitatea Statului București. Era o sarsana romanțioasă... Cum a fost încunoștiințată că escaladam treptele, îndreptîndu-mă către ea, îmi iese emoționată înainte, îmi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]