77 matches
-
pe lângă "poarta de joi" și aducea de acolo cantități mari de pătrunjel, în două buzunare largi (numite chouari, în arabă), care îi atârnau de o parte și de alta a pântecului. Mersul la piață cu sarsanalele goale, întoarcerea acasă cu sarsanalele pline, asta era viața lui de măgar. Într-o zi, când se întorceau de la suk, s-a pornit o furtună. O furtună mare, care le-a umplut ambele chouari cu apă și care i-a dat animalului senzația subită că
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
În limba franceză: yoyo Cambuză = debara, cămara cu alimente a fiecărei celule Canci = neînsemnat. Similar: apă de ploaie, baligă, vax-albina, pipică, zgîrci Candriu = nebun. Similar: dilimache, sisi, sonel, băbălău, dulău, sandilău, țaparliu, crizat Caraiman = buzunar; de origine rusească: karman. Similar: sarsana, pungă Carambol = bătaie, ciocnire, accident între deținuți Carete = hoț. Similar: coțcar, șpringar, șuț, teșcar, aspersor, cocor, julitor, piețar, tiră, hubăr, mafler, hultan, alanjor, panacotist, angrosist Călcare = jaf. Similar: cujbeală, cojeală, ciordeală Chelar = polițist, gardian. Similar: jitar, trocar, țagher, acvilar, balaban
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
care le definesc statutul social, arestații înțeleg că umplerea sacoșelor personale (cu haine, alimente, țigări) reprezintă garanția pentru un trai mai bun, iar modalitățile de umplere sînt variate. "Zarurile aruncate pe cimentul spălătorului nu se odihneau nici ziua, nici noaptea. Sarsanalele se dublau, se triplau, se înzeceau, altele făceau implozie pînă la a nu mai conține decît aer, ele însele fiind mizate pe o ultimă mînă, păguboasă și aceea. Pînă și cîrpa trasă de la mașină, cu șiret la capăt, avea preț
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
întâlnit cu un tânăr din Hotoan, satul lui mama... Io nu l-am mai cunoscut, că era puști când am plecat. Și-apoi zice către mine: Da’ când ai venit? El m-o cunoscut. Păi zic: Acuma vin. Eram cu sarsanaua aia făcută din ștergură, în care mai puneam câte ceva acolo în închisoare, la capătul patului. Da’ zic: Mătușa Cornelia? Zice: Aicea-i, în Satu Mare. Și m-am dus la mătușa... El s-o urcat pe ceva camion și-o mers
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
fost singuru’ care-am scăpat nebătut din lotu’ ăla... Eram vreo 80 de inși... După ce s-a făcut percheziție, eu am rămas ultimu’ că ne striga în ordine alfabetică. Io cu V... Veleanu, am fost ultimu’ la percheziție... Aveam o sarsana, că așa îi zâcea... o trăistuță făcută dintr-o față de pernă, unde îmi țineam ce lucruri ma’ aveam acolo... (râde - n.n.) Și cân’ ne-a dus pe Reduit, acolo a’ apărut doi sergenți majori, băieți tineri, așa cum sunteți dumneavoastră: Bă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
agresor, Haiduc ajunsese acum să țopăie în trei picioare, târșâindu-și corpul în salturi dizgrațioase, oribile, ca ultimul handicapat din specia canidelor. Era ca și cum l-am fi văzut pe Pintea Viteazul mutilat de poterile arnăuților, cu piciorul ologit și o sarsana la gât, stând la un colț de stradă și întinzând în fața trecătorilor grăbiți și indiferenți mâna descărnată și tremurătoare, pentru a primi un nenorocit de gologan. În scurt timp, Haiduc ajunsese al o stare de degradare fizică și morală avansată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nevoie de un 5 pentru a rămâne pe linia de plutire. Dar uite că iarăși bagatelizez. Totuși nu-i exclus să fi devenit ceva mai religios datorită chimiei. Eram odată într-un tren plin de moroșeni cocoșați de papornițe și sarsanale. Moroșeni care lucraseră la cartofi, cu unghiile pline de praf, de pământ și care nu miroseau tocmai plăcut. Era cald al dracului, nădușeală întinsă pe banchete transpirate, transpirație băloasă. Un aer infect. Stăteam lângă o colhoznică zdravănă, guralivă și care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
translator specializat în limbajul canin; dar am simțit atașamentul lui față de noi, solidaritatea cu noi, cei patru copii obligați de împrejurări să presteze o activitate care le depășea forțele. Pauza se terminase. Frigul începea să ne cuprindă. Ne-am luat sarsanalele în spinare și am pornit. De-abia acum simțeam tăieturile sforilor care-mi intraseră adânc în carne. Mă dureau umerii; introduceam degetele opozabile sub cele două sfori pentru a micșora cât de cât presiunea lor asupra claviculelor, care erau cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
va fi un eșec și că cei rămași acasă, copii, nevastă, părinți și bunici, puteau fi salvați, evitându-se cel puțin pentru moment să ajungă pe mâna lacomilor popi pe care nu-i satură nimeni și nimic niciodată. Dar aceste sarsanale, oricât de mici ar fi fost, legate cu sfori, ținute pe umeri sau pe spate sub formă de raniță, ocupau și ele un anumit spațiu, mărind înghesuiala de pe coridorul trenului și reducând dimensiunea lui. În compartimente se stătea în picioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
strident, penetrant, răscolitor emis din interiorul unei trompete ruginite și răgușite. În același timp, am zărit pe partea opusă a străzii silueta inconfundabilă a cioclului zootehnist însoțit de cele două accesorii emblematice ale uniformei sale dizgrațioase: trompeta răgușită, epuizată și sarsanaua înfiorătoare asigurând transportul cadavrelor până la ultima destinație. Vecina de peste drum, auzind sunetul binecunoscut, a ieșit în stradă și acum stătea rezemată de unul dintre stâlpii porții, având în brațe o pisică și mângâind-o liniștitor cu palma peste blănița zbârlită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în camioneta lui Jose, acoperiți de o încărcătură grandioasă (oale, ulcele, sticle, sticluțe, pături, cort, lemne pentru foc, mâncare pentru masa de seară, lămpi...), întrebându-ne, unii dintre noi cel puțin, cum vom trece râul prin curentul rapid cărând toate sarsanalele. După nu multă vreme, aflăm și răspunsul la întrebare: cu greu! În lumina zilei ar fi fost dificil de transportat tot bagajul, în schimb, noaptea la lumina lunii, experiența devine de-a dreptul specială. Jose parchează camioneta la buza râului
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în jurul meselor și cel care reușea să-și păstreze porția de mâncare sustrasă era ovaționat la scenă deschisă. Luana se întorcea acasă cu mațele ghiorăind. O suna pe Sanda să-i trimită mâncare. Femeia se urca în tren, cocoșată de sarsanale burdușite. Se împrieteni cu Cristina, colega de apartament. Ieșeau împreună și se plimbau în Copou ori mergeau în centru să mănânce prăjituri. Într-o sâmbătă se opriră la cofetăria "Opera". Localul era aproape gol. În timp ce Luana își savura prăjitura se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
au avut curajul s-o facă. A doua zi, o dată cu răsăritul soarelui, au început represaliile. Luana a auzit, numai, despre ele. Câțiva dintre demonstranți au fost exmatriculați. Au venit părinții, îngroziți, revoltați, cu vorbe grele de dojană la adresa odraslelor și sarsanale burdușite pentru capetele "încoronate" ale facultăților. Studenții au fost reduși la tăcere. Totuși, răzmerița lor a avut și câteva urmări bune. S-a dat drumul la curentul electric, li s-au oferit excursii de revelion, în diferite stațiuni montane. Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
altă facultate În primul an, mutarea pe motiv de așa-zisă boală la Universitatea din Galați. „N-am bani să te țin În infecția aia de București. Ce părere ai, sunt moș, n-am chef să alerg după tine cu sarsanale de mâncare și medicamente. Uită-te la tine, nu vezi ce slabă ești ? mâță !... N-ai putea să reziști acolo nici patru’ș opt de ore !“ Astfel Janet Îmi făcuse, fărĂ să bănuiască, cel mai frumos cadou pe care mi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
țigări din complexul Niro ("peste pod, în Voluntari") și le revinde în căminul din Fundeni. O vânzătoare en gros, într-o criză de gelozie, refuză să-i mai vândă sucuri de grepfruit. O mână masculină, cordială, îi pune însă în sarsana patru sticle. Afacerea studențească merge bine, până când doi matematicieni bărboși încep să-i concureze pe întreprinzătorii noștri. Aceștia se recalibrează, organizând tombole pentru fidelizarea clienților. Premiul e o ciocolată și, la fiecare tragere, îl câștigă o anume Nina. Un abur
O telenovelă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7383_a_8708]
-
pătruns în casă. Nederanjați de nimeni, au început să soctocească prin toate încăperile. De aici au încărcat în mai multe sacoșe în special aparatură electrocasnică. Peste patru zile, au trecut din nou, la atac, prilej cu care și-au umplut sarsanalele cu farfurii, oale, plăpumi. Nici covoarele persane nu au scăpat. Furtul a fost descoperit peste câteva zile de o persoană care administra locuința în lipsa proprietarului. l Un cetățean din Reșița, venit cu soția la Timișoara, la spital, a fost victima
Agenda2004-34-04-politie () [Corola-journal/Journalistic/282793_a_284122]
-
în centrul sacru al Capitalei, are o clipă de slăbiciune, dar vă aflați aproape și, sprijinind-o, o ajutați să treacă strada, drept care, văzând cât sunteți de săritor, gentil și dezinteresat, într-o lume de afaceriști murdari, vă oferă o sarsana plină vârf cu bijuterii (Nouveau style, Fabérgé etc.) veți cere timp de gândire? Sau, ca să n-o dezamăgiți, veți duce generozitatea până la capăt și veți accepta? La alte vizite când vă va firitisi cu moșii, păduri, lacuri și turnuri, nu
Da, da, da și nu, nu, nu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10896_a_12221]
-
de puțin folosită de populație, încât te întrebi dacă vom reuși să schimbăm ceva în viitorul apropiat. Vorbim despre “piuneză”, forma corectă concurată de greșitul ,dar popularul “pioneză”. 5. Vorbim și despre “saxana”. Probabil cei mai mulți dintre voi îl cunoașteți ca “sarsana”, dar acest din urmă cuvânt nu există în limba noastră. 6. Folosirea greșită a lui “decât” în loc de “doar” poate fi considerată o eroare gramaticală în adevăratul sens al cuvântului. "Decât” se folosește în structuri negative și “doar” în cele afirmative
Top greșeli gramaticale făcute de români by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62941_a_64266]
-
într-o parte și răspunde cuiva pe mobil. Începe să fulguiască. Nu-l mai văzusem de prin ^90. Aseară, cînd Mitropolia bătea de nouă, sau de opt, mă rog, era noapte, îl văd ieșind din boschetele de la Starea Civilă, cu sarsanalele-n dreapta și-n stînga, cu-n bat negru, noduros, la subsuoara și luînd-o pe Agatha Bârsescu, spre Palat. După el! Să-l ajung, să-l întreb ce mai face. Ajunge-l dacă poți! Mă și mir că nu-i
Desen într-o ureche by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/18163_a_19488]
-
resturi. Nu se poate, îmi zic. E totuși Dombrowski, e un Pan Dombrowski, coborîtor din stirpe leșeasca. Mă pitesc după colțul blocului: stupoare! Cotrobăie. Ce? Resturi? Da, resturi, dar nu de mîncare, ci de ziare. Ziare! Răscolește cu bățul si-ndeasă-n sarsanale. Își face plinul și... tuleo! După el! Iuțesc pasul și-l ajung. Bună seară, domnule Dombrowski. Bună seară. Mă bucur să vă revăd. Ce mai faceți? Își lasă jos, la picioare, greutățile, îmi zîmbește si-ncepe, ca si-al^dat
Desen într-o ureche by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/18163_a_19488]
-
apăra cu brațele, încât euthanasierea să dispară odată pentru totdeauna din societatea noastră civilizată. Îngrijitorii loviră și întărâtară câinii, ca pledoaria Gildei să primească aplauzele binevenite. Indiferenți la discursul ei, cei mai mulți oameni continuau să se ghiftuiască și să-și umple sarsanalele, gândindu-se numai la ziua următoare. Mărit pe măsură ce trecea timpul, urletul intens, prelung și lugubru reveni. Îl urmă un val alb și înspumat, ieșit vijelios din lacul de acumulare, amenințând să măture totul în cale. Participanții la sărbătoare intrată în
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
amar, despre reflexul mamei sale, ajunsă la New York după zeci de ani de cozi în România Socialistă. Mergând pentru prima oară la magazinul cel mai apropiat de pe avenue, biata femeie căuta disperată prin apartamentul new-yorkez o pungă, o sacoșă, o sarsana cu care să pornească în aventura aprovizionării. Decenii întregi de excursii similare prin alimentarele și piețele goale ale comerțului ceaușist o transformaseră exact în femeia-cal, femeia-ricșă sau furnica eroină despre care scrie, la persoana întâi, Adriana Babeți. Două întâmplări din
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
fi însemnat oare "să le sfîșii inimile"? Și norocul orb nu se oprește aici. Se prind în horă și bătrînii aparent înstrăinați de lumeștile treburi, care nu ezită a oferi, ca din senin, celor aflați pe creasta valului cîte "o sarsana plină vîrf cu bijuterii (Nouveau style, Fabergé)", a-i "firitisi cu moșii, păduri, lacuri și turnuri". Să nu fim însă incorecți. Cu toate că se află destule locuri unde "mîna Justiției nu pune niciodată piciorul", există situații cînd aceasta se comportă cu
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]
-
progenitura sau îi dă notă mică la examen. Filtrele care ar trebui să funcționeze pentru a împiedica profesorii de liceu să nu se plafoneze sînt înfundate de ani de zile. Examenele de grad au ajuns o formalitate, cu sau fără sarsana - de obicei, cu. Un sindicalism prost înțeles a dat naștere unei complicități a submediocrității, cu efecte tot mai vădite în cunoștințele pe care le au copiii noștri. Traficul cu note, miserupismul profesorului care merge la ore, ca și cum le-ar face
Un circ vechi: bacalaureatul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11530_a_12855]
-
Faptul că nu mai sînt ce-au fost și că România își permite să nu mai fie ce era. Totalitarismul a creat false iluzii de întîietate în rîndul multora dintre slujitorii de rangul 3 sau 4 ai lui Ceaușescu. Telefonul, sarsanaua, zgarda și sentimentul de apartenență la nobilimea regimului sînt tot atîtea iluzii pierdute ale acestor slujitori ai ceaușismului. Legaliști, cîtă vreme la putere s-au aflat partide din partea cărora mai puteau speră la întoarcerea la vremurile bune, netezitorii mineriadei secrete
Mineriada secretă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18175_a_19500]