3,304 matches
-
gând, îmi venise Biserica neagră, incendiată de tătari. M-am gândit și la Honterus, la bustul lui de la intrare, în stânga lăcașului. La liceul săsesc, de alături, ce poartă numele cărturarului. La meciurile de handbal. O dată îi bătuserăm și noi pe sași... La Gelu Gologan, colegul meu de bancă de la Meșota, băiatul primarului, care făcuse primele patru clase la Honterus, și care ținea cu nemții, având încă prieteni buni la școala săsească. Noaptea, plecam acasă. Fără vagon de dormit, dar la întâia
Păcatul unui "om al muncii" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10433_a_11758]
-
discutate, precum relația dintre Garda de Fier legionară și grupul etnic german. Vocea "auctorială" notează că "entuziasmul pentru Führer era patologic în Ardeal". Exista, însă, se mai precizează, obligația legală a germanilor transilvăneni ca să facă serviciul militar în S.S. Deportarea sașilor în URSS, în ianuarie 1945, urmează reprimirii cu ochi răi în propria comunitate, "acasă". Sașii cu spirit de corp ori turmă sunt prinși astfel între nazism și comunism, fără "credință în sensul suferinței și morții lor". Nu trebuie uitat, se
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
că "entuziasmul pentru Führer era patologic în Ardeal". Exista, însă, se mai precizează, obligația legală a germanilor transilvăneni ca să facă serviciul militar în S.S. Deportarea sașilor în URSS, în ianuarie 1945, urmează reprimirii cu ochi răi în propria comunitate, "acasă". Sașii cu spirit de corp ori turmă sunt prinși astfel între nazism și comunism, fără "credință în sensul suferinței și morții lor". Nu trebuie uitat, se mai specifică în discursul spectral al cărții, episodul germanilor transilvăneni uciși pe frontul de răsărit
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
în 1965, îl numește "monstru" cinic și demonic. Ca aproape toți vinovații, niciodată Capesius nu se recunoaște vinovat. Neagă toate învinuirile, începând cu aceea de a alege bolnavii pentru moarte: "nu am participat deloc la trieri". Se disculpă invocând încrederea sasului transilvan în Germania: "am presupus că ceea ce se întâmpla la Auschwitz e legal, cu toate că mi se părea îngrozitor." Invocă disciplina de război, datoria urmată la ordin ("Dar eu nu aveam nici o putere să schimb lucrurile."), și recunoaște că îi erau
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
da curs, a da divorț, a da foc, a da gaură, a da ghes, a da glas, a da greș, a da loc, a da naștere, a da ocol, , a da ordin, a da piept, a da rasol, a da sas, a da țeapă, a da zor), articulat hotărît, (a da buzna, a da drumul, a da onorul, a da colțul), cu articol nehotărît (a da o fugă, a da o raită, a da un telefon), plural nearticulat (a da bice
„A da click” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13218_a_14543]
-
am izbutit să decriptăm integral mesajul celuilalt. Herta Müller este, probabil, cea mai cunoscută scriitoare germană născută în România. Născută într-un sat bănățean, la mijlocul anilor '50, a avut parte de un destin care, pînă la un punct, este tipic sașilor și șvabilor din România: copilărie la țară, liceul german și facultatea la Timișoara apoi, inevitabil, la mijlocul anilor '80, emigrarea în Republica Federală Germania. Spre deosebire de majoritatea șvabilor care și-au trăit cu discreție drama și au părăsit țara neștiuți decît de
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
la exploziile xenofobe la adresa cetățenilor de origine turcă, totul indică faptul că Germania nu (mai) este țara paradisiacă la a cărei bunăstare visau mai toți locuitorii din partea comunistă a Europei. Germania a însemnat pentru Herta Müller, ca și pentru alți sași și șvabi emigrați din România, o nouă marginalizare: cea dată de condiția de alogen. Străini în România, acești oameni au trăit drama de a fi tratați ca străini și în Germania. În aceste condiții, visul occidentalilor de a-și petrece
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
alături de Nopți la Serampore - ambele publicate pentru prima dată în 1940. Vor fi note introductive pentru o posibilă lectură, ale cărei argumente și conotații pot fi dezvoltate. Nu intenționez să detaliez în notele fugare care urmează identitatea reală a exploratorului sas Johann Martin Honigberger (1795-1869), născut la Brașov, devenit medic, etnograf, botanist și farmacolog, angajat într-o senzațională aventură asiatică. Personajul fabulos, "unchiul din India", greu de definit pe scurt, existase în realitate, după cum o documentează și o recentă ediție de la
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]
-
În urmă, amintirea mea Îmi pare o poveste născocită...”). Felix Kannmacher, protagonistul romanului, este un tânăr emigrant de origine germană ce, sub protecția marelui pianist Victor Marcu, reușește să se refugieze În România căpătând o nouă identitate, cea a unui sas din Brașov (Johann Gottwalt). Fiind un străin, Într-o lume măcinată de nesiguranță, protagonistul este prins În vârtejul unei existențe nesigure, al terorii vremurilor de război, confruntându-se cu lupta oarbă pentru supraviețuire. Bonă pentru fata lui Marcu, ospătar la
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]
-
lui Hitler și se afla în bunkerul din Berlin, când Führerul a fugit, însoțit de 24 de ofițeri, în Africa de Sud. Cadavrul găsit de ruși era al sosiei lui. „Siebenbürgen, dulce țară pierdută” Johann s-a născut într-o familie de sași din Transilvania, acum optzeci și șapte de ani. A muncit de mic, alături de părinții lui, și la paisprezece ani era deja ucenic, într-un atelier de cizmărie aflat în Piața Mică a orașului. „Cât am fost tânăr, am muncit foarte
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
altceva, apoi a trebuit să plecăm în refugiu, a început și pentru noi războiul și n-am mai fost stăpân pe viața mea, ea s-a desfășurat după cum au vrut alții”. În septembrie 1944, s-a dat ordinul ca toți sașii să fie pregătiți de plecare, în 48 de ore. Rușii înaintau spre Germania și, dacă i-ar fi prins, i-ar fi omorât ori i-ar fi trimis în Siberia. Cu căruțe, pe jos, cu trenul, care cum a putut
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
să fie pregătiți de plecare, în 48 de ore. Rușii înaintau spre Germania și, dacă i-ar fi prins, i-ar fi omorât ori i-ar fi trimis în Siberia. Cu căruțe, pe jos, cu trenul, care cum a putut, sașii din nordul Transilvaniei s-au retras înspre vest, până în Austria ori Germania, unde au crezut că sunt la adăpost pentru o vreme. „În noaptea de 25 spre 26 septembrie, am dormit pentru ultima oară în patul din casa părintească”, povestește
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
gara din Dej. A vândut o pereche de pantofi pe care și-i făcuse pentru el și cu banii a plătit o ma-șină care i-a dus până acasă. Casa era ocupată și, din ordinul lui Stalin, toți repatriații sași au fost trimiși în lagăr. De-abia în 1954 a reușit să recupereze casa părintească. Era o sărbătoare în ziua aceea și peste tot erau steaguri românești, fâlfâind. Visul de demult se împlinise. *** Trenul deportării Johann este astăzi unul dintre
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
sărbătoare în ziua aceea și peste tot erau steaguri românești, fâlfâind. Visul de demult se împlinise. *** Trenul deportării Johann este astăzi unul dintre cei mai respectați oameni din comunitatea săsească. Are prieteni în toate țările în care s-au stabilit sașii plecați din România. De-a lungul anilor, i-a vizitat de multe ori și a fost și prin locurile în care a trăit și luptat în vremea războiului. Dar de plecat, n-a plecat. Chiar dacă a avut de suferit după ce
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
Sus. Alți străini sunt cei aflați „Din Sătmar pân’ în Săcele”, adică din colțul nord-vestic în cel sud-estic al Transilvaniei. Aici este vorba desigur despre stăpânii unguri și, poate, și de populațiile așezate și colonizate printre români în regiune (secuii, sașii, șvabii etc.). „De la Turnu-n Dorohoi/ Curg dușmanii în puhoi” sunt versuri următoare cu o conotație geografică și par să se refere la România întreagă, visată de generația noastră romantică, dar inexistentă încă la 1883, fiindcă diagonala respectivă pornește din
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
românesc, cântecul, jocul și voia bună au fost cele mai apreciate pe scena Festivalului din Stuttgart. Pe langă Germania, țara gazdă, alături de România, au mai participat și reprezentanți din Chină, Turcia, Mozambic, Brazilia, Italia, Grecia, Polonia, Croația, Columbia, Siebenbürger (asociația sașilor din toată lumea), India Africa Ungaria, Bulgaria și alte țări, aducând în fața celor prezenți, grupuri de dansatori și cântăreți, porturi, vestimentație și specialități culinare specifice fiecărei naționalități participante. Timp de șase zile, în piața primăriei s-a putut face înconjurul lumii
FESTIVALUL INTERCULTURAL DE VARĂ ŞI „HORA SATULUI ROMÂNESC” – STUTTGART, IULIE 2014 [Corola-blog/BlogPost/93952_a_95244]
-
au exercitat asupra Moldovei sau Țării Românești. În prima jumătate a secolului al XIX-lea se organizează învățământul românesc pe lângă biserici, în locuințele cantorilor, care ocupau și funcțiile de învățători, fiind plătiți de către părinții copiilor. Printre primii cantori-învățători sunt amintiți Sas Vasile si Cupcea Alexandru; numărul elevilor varia intre 15-20, la nivelul localității. Într-o altă conscripție școlară din anul 1867, se amintește existența unei școli din lemn, cu un efectiv de 50 de copii, fiind amintit si învățătorul, fără ca numele
CULTURĂ ȘI SPIRITUALITATE LA ULMENI-MARAMUREȘ [Corola-blog/BlogPost/93961_a_95253]
-
următor revoluției de la 1848, Gheorghe Cristea a fost înlocuit în funcția de învățător de un anume Șoimu, om cu mai multă pregătire, primul rămânând cantor bisericesc în Ulmeni. Din anul 1875, treburile școlii locale au fost preluate de către învățătorul Vasile Sas, fiu de țăran vrednici și înstăriți din Ulmeni, care urmase cursurile școlii normale la Vlădicia din Gherla. Concomitent, timp de 2 zile pe săptămână, acesta a fost învățător și în satul Țicău. Cu efective destul de reduse funcționează școala și în
CULTURĂ ȘI SPIRITUALITATE LA ULMENI-MARAMUREȘ [Corola-blog/BlogPost/93961_a_95253]
-
zile pe săptămână, acesta a fost învățător și în satul Țicău. Cu efective destul de reduse funcționează școala și în anul 1886-25 de copii, când este atestat un alt învățător, pe nume Vasile Moldovan, cantor fiind la biserică , fostul învățător, Vasile Sas, până în anul 1899. De la dascăl, copiii învățau, pe lângă carte, altoitul pomilor, stupăritul, cioplitul, împletitul, ș.a. Sala în care se realiza instrucția și educația elevilor se muta de multe ori, de la un țăran creștin la altul, în căutarea unor condiții mai
CULTURĂ ȘI SPIRITUALITATE LA ULMENI-MARAMUREȘ [Corola-blog/BlogPost/93961_a_95253]
-
pomilor, stupăritul, cioplitul, împletitul, ș.a. Sala în care se realiza instrucția și educația elevilor se muta de multe ori, de la un țăran creștin la altul, în căutarea unor condiții mai bune. Așa s-a întâmpat, de exemplu, în timpul învățătorului Vasile Sas, când din lipsă de spațiu școlar, corespunzător, acesta aduna copiii în propria casă. Încălzitul singurei săli de clasă se realiza prin contribuție individuală, fiecare copil aducând lemne de acasă. Curățenia era, de asemnea, realizată de către elevi, iar întreținerea, de către locuitorii
CULTURĂ ȘI SPIRITUALITATE LA ULMENI-MARAMUREȘ [Corola-blog/BlogPost/93961_a_95253]
-
ți-ai formă o opinie “dezaprobatoare” față de cineva caruia-i place muzica clasică și ia-i pune stigmatul de... îngâmfat și mult prea elitist, unul care nu se amestecă cu “masele”! De vrem sau nu, am trăit alături de ei, alături de sași sau șvabi, alături de unguri, turci, tătari sau sârbi în asta țară. Fiecare dintre aste minorități și-a pus amprenta asupra noastra, asupra culturii noastre. Am văzut emisiunea, pentru că mi-a placut..., m-am uitat și la reluare. O foarte interesanta
Ipocritica românească by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82568_a_83893]
-
Dragoș Bucurenci Biertan se află în nordul județului Sibiu, aproape în centrul țării, și documentele spun că se află acolo cel puțin din anul 1224. Foarte probabil datorită locuitorilor sași și a influenței lor culturale deosebite, în 1993 Biertan a intrat în Patrimoniul Mondial UNESCO. Din mai multe motive Biertan este unul din cele mai frumoase locuri din România. Anul acesta se mai adaugă unul. Acolo are loc a șasea
Cultura pe pâine ardelenească by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82595_a_83920]
-
Roșii, galbene, albastre. Poartă steagul re-ntregirii Tinerii, urmași de daci, Țelul sfânt al reunirii Le va da viteaz cârmaci. Au pornit marșul unirii Ape clocotesc prin veac, Cântă imnul nemuririi Toți răzeșii lui Novac Au venit de la Tighina Flamurile re-ntregirii Sași găsească rădăcina Și filonul nemuririi Ne-am prins în Horă Unirii Să scăpăm Țară de hoți Căci ne cere legea firii Să-i judecăm pe netoți ------------------------------------ Manhatan 21 octombrie 2012 LIMBA STRĂMOȘEASCA Noi vorbim pe vechi meleaguri Limba noastră cea
POEME DEDICATE CONGRESULUI „ACŢIUNEA UNIONISTĂ 2012” de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380614_a_381943]
-
se încorporează printr-un limbaj distributiv vizând poeți, pictori, muzicieni, compozitori, sculptori. Adică, arte vizuale și arte scripturale! Altfel spus, Virgil Dumitrescu studiază portrete, tabieturi, ecouri în posteritate și că într-un puzzle de expoziție propune variante de limbaj adecvate sași poată înrăma fiecare dintre noile gânduri durabile, în consens sau în replică. Până aici, poemele (și nu poeziile!) de o stringenta modernitate, prin cadența și limbaj studiat îndeaproape, îl recomandă pe Virgil Dumitrescu drept... pictor în vorbe, din școala caligrafilor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
a întrebat, nu i-am putut ascunde adevărul. Deși Stanley nu era copilul lui, nu era un Sarry, tata îl iubea foarte mult. După sosirea din Anglia, în 1927, îl trimisese pe Stanley la Colegiul Roberts din Istanbul, Turcia, ca sași termine studiile. Stanley la rândul lui îl iubea pe tata că pe tatăl lui. Cand a auzit de la Alec că tata a murit, nu i-a fost ușor. Ajunși acasă, cu toții am plâns, dar ne-am și bucurat că suntem
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]