65 matches
-
adeverește esența: Emil Brumaru e copilăros în duioșiile și lamentațiile lui, Emil Hurezeanu e fără cusur în arta de a aluneca fără să-și dezvăluie gîndurile, Nicolae Breban e în clasica devoțiune față de ideea de Operă, iar Augustin Buzura e sastisit pînă la surmenare de eroismul de paradă a celor care luptă împotriva comunismului după ce el a dispărut. Eugen Simion e un ctitor de proiecte durabile pe care discreția îl oprește de la mărturisiri personale, Nicolae Manolescu, un spirit critic căruia luciditatea
În arena cu lei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5240_a_6565]
-
vii, mustind de anecdotă, cu bună priză la o realitate și veselă, și tristă. Realitatea orașului literar pe care, cum însuși o spune în, poate, cea mai celebră dintre parodii, nu-l dă pe „dulceața/ traiului patriarhal”. Depărățeanu este un sastisit de lumea cărturarilor - singurele, de altfel, versuri mai răsărite din Vara la țară sunt cele care opun natura culturii („Vai! și cum își bate pieptul/ Înțeleptul/ Care zi cu zi cârpind/ Ale sale zile pline/ De suspine,/ Vede cărțile-i
La umbră by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5272_a_6597]
-
survine în cadrul lucrării Memorialistica revoluției de la 1848 în Transilvania, îngrijită de Nicolae Bocșan și Valeriu Leu (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988) și reluată în 2000 (la Editura Polirom). Ambele dăți, reeditarea a survenit într-un context nefericit: în 1988, eram cu toții sastisiți de spiritul „revoluționar" ceaușist, iar în 2000, nu îi mai păsa nimănui de confesiunile unui obscur pașoptist ardelean... O a doua reeditare, integrală, o înregistrăm în 1995, la Editura Tipomur din Târgu Mureș. Această ediție, însă, este semnalată numai în
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
rămasă precum un reziduu de la agapele angelice, ajungînd la o performanță de fachir, cea de a-și ține respirația nu doar ani întregi ci și secole și eoni. Dar o astfel de penitență de suflet nu întîrzie a se răzbuna. Sastisit de „hrana asta extralumească”, bardul cedează unei senzualități sui generis, care e atracția spre decorativul bogat, spre o imagistică încărcată, sublimare a simțurilor supuse restricției: „în el în adîncuri se-ntruchipa/ ca în rana de aur a scoicii/ cuvîntul mărgăritar
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
exact contrariul, eliminarea drastică a oricăror libertăți, înjosirea ființei umane, lichidarea fără milă a oponenților? În cele din urmă plaja de opțiuni nu s-a schimbat atât de radical pe cât suntem tentați să o credem. Îmi pot imagina o generație sastisită de consumerism, sătulă de ghiftuială, dornică de puțină acțiune. Un război? O revoluție? De ce nu? Mai bine decât să dormi până târziu și să te trezești tot plictisit. Am păstrat cu acest proiect aceeași strategie, de a oferi un film
Caravana cinematografică – 2011. O perspectivă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5563_a_6888]
-
aminte de Umbrelele din Cherbourg (1964) al lui Jacques Demy -, întreprindere care reprezintă dota soției sale, placida Suzanne Pujol (Catherine Deneuve), căreia în revine un rol decorativ. De aici și titlul filmului, Potiche, nu tocmai simplu de tradus, de femeie-trofeu. Sastisit cu superioritate, Laurent Pujol (Jérémie Renier) studiază științele politice, agitând sloganurile devitalizate ale stângii și afinitatea față de pictura lui Kandinski, pe care-l alătură lui Che Guevara în spiritul frondei șaizecioptiste. Joëll (Judith Godreche), fiica familiei, este de dreapta, are
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
epoca Epitropiei Așeză- mintelor Brâncovenești, cînd entuziamul doctorilor în privința ridicării unor școli de rang european era o constantă generală. Azi? Resemnare, decepție și o nemulțumire dospind sub smalțul tăcerii. În privința limbii, discursurile au o vetustețe ce dă farmec lecturii, ochiul sastisit de clișee tresărind cu plăcere la expresii ca „în anul contenit” (pentru anul care tocmai s-a sfîrșit), „sunt nedubii prețioase la aceste procedări” (pentru exprimarea certitudinii, p. 74), „numai o minte în unghiuri ar putea crede că” (p. 63
Casta medicilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3484_a_4809]
-
prin aceasta că, înainte de a fi o denumire deviantă, metafora este o predicție bizară. Metafora în aceste poezii, ce pune în intrigă partea întâi a poemului, sugerează două ferestre deschise către enigma creativității, Și, totuși, partea a doua rezolvă enigma: „Sastisit de ofrandele zilnice,/ Adam sări în pântecul altei femei,/ care-l zămisli,/ la rându -i,/ după visul și asemănarea ei.” În versurile următoare rezolvă enigma: „Resemnat,/ și de-aici se mută,/ definitiv,/ în rama strămoșilor,/ zilnic ștearsă de praf („Tristeți
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382593_a_383922]
-
se oprește, privirea-i cade-n depărtare, ochii se închid, capul greu cade pe masă și, dacă nu doarme, nici mare lucru nu face în clipele acelea. Și nu doară că i-ar fi lene ori sprințara muză ar fugi sastisită de dânsul, ci altceva se-ntâmplă atunci: o sfială, o reținere, mai pe românește o jenă. Urmându-și pas cu pas făpturile, împărțind cu ele bucuriile și necazurile, frigul, foamea, setea, marșurile lungi, umezeala, șicanele, bătăturile, nedreptatea, reumatismul, confiscarea parțială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
inexorabil de el, mă fascina. Cred - îmi plăcea să cred - că fac parte mai degrabă din ordinul lor, al actorilor importanți, și asta îmi dădea ceva siguranță acolo, pe scenă. Nu știu exact ce se petrecuse. Esrig plecase din țară, sastisit de conflictele cu Horea Popescu, Dinică se enervase rău, trăsese niște beții de pomină și decisese să plece la Buftea, demisionând de la Național, iar rolul său, Arlechino din Trei gemeni venețieni, rămăsese liber. De aici și până la a mă gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
întreb cum dracu’ de am putut fi actor. Habar n-au de nici unele și au și idei. Eu, când văd un actor cu idei, mor de ficat. ― Mai citiți și voi Schopenhauer, Kant, scria într-o zi la avizier Beligan, sastisit de gluma tâmpită cu băgatul degetului în fund. Devenise un fel de modă. Care cum ne prindeam neatenți, hopa, un deget în fund, erau unii care aveau avans și răcneau ca din gură de șarpe de-ți era mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
se bucurase de-a lungul vieții. Singuri am venit în această lume, și tot singuri ne retragem când expiră polița fiecăruia dintre noi. Și pe măsura trecerii timpului, constatăm că ajungem să avem mai multe cunoștințe dincolo decât aici. De câte ori, sastisiți de lumea în care ne ducem veacul, nu facem incursiuni insondabile în lumea copilăriei noastre, în speranța de a ne întoarce cu acumulatoarele încărcate, ca să o luăm apoi din nou la drum prin această sahară pe care o traversăm zi
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (26) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365818_a_367147]
-
poate să rabde Pe sub finnța mea se strecoară Roadele pămîntului sfîșiat de ploi Nu pot fi cuprinse în cuvinte Sentimentele spălate-n noroi Pe lînga ființă mea trec epocile docile Aservite ideii de eternitate Auzi cum lătra cîinii la lună Sastisiți de atîta voluptate Și pe de dincolo de ființă mea Se spulberă imperiile toate Nu mai rămîne din ele decît un semn Scrijelit doar atît cît se poate Și ocolindu-mă, nedîndu-mi nici un semn, Diamantele se amestecă în țarina Semn că
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]
-
și de timpuriu a simțit atracție sempiternă față de creștinism. Înălțându-se pe vârful picioarelor, bătea cu degetele usna clopotului de la biserica de peste drumul casei părintești și auzind cântări de îngeri și simțind adiere miraculoasă de aripi, a fost atât de sastisit și de fascinat de tărâmul, doar de el văzut încât i-a devenit convingere și chemare irezistibilă, predându-se Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre a-L slavoslovi și a i se ruga pentru redempțiunea cea dorită de tot creștinul. Părintele
PĂRINTELE MIHAIL MILEA – OMUL LUI DUMNEZEU CE ARE VOCAŢIA, DESTINAŢIA ŞI MISIUNEA SLUJIRII OAMENILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357705_a_359034]
-
Acasa > Impact > Pamflet > POLITICHIA NOASTRĂ DE FIECARE ZI Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 461 din 05 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Sastisit de truda zilei, ajung seara să deschid televizorul și de cele mai multe ori mă minunez de ce văd, de ce aud și (câteodată) chiar mă întreb în ce țară trăiesc. Parlamentul ca instituție a democrației pluripartite și televiziunea ca mijloc media de informare
POLITICHIA NOASTRĂ DE FIECARE ZI de ION UNTARU în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359123_a_360452]
-
intrăm în autobuz... Fiecare trebuie să-și trăiască bucuria cum poate, bucuria nu se fabrică! Mândria, patriotismul, care abia se mai ițesc, sunt greu de implantat dacă dascălul, cel care o face, nu crede, când familia scuipă semințe pe Istorie, sastisită de politică și de fotbal, iar elevul are de învățat liste, nu și sentimente. La zi națională, se invocă și... bucătăria națională: stomacul recunoaște sărbătoarea mai ceva decât capul! Tot e ceva! Ar trebui să fim mândri nu doar când
Patriotismul nu se fabrică! () [Corola-blog/BlogPost/339986_a_341315]
-
prin aceasta că, înainte de a fi o denumire deviantă, metafora este o predicție bizară. Metafora în aceste poezii, ce pune în intrigă partea întâi a poemului, sugerează două ferestre deschise către enigma creativității, Și, totuși, partea a doua rezolvă enigma: „Sastisit de ofrandele zilnice,/ Adam sări în pântecul altei femei,/ care-l zămisli,/ la rându -i,/ după visul și asemănarea ei.” În versurile următoare rezolvă enigma: „Resemnat,/ și de-aici se mută,/ definitiv,/ în rama strămoșilor,/ zilnic ștearsă de praf” („Tristeți
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342881_a_344210]
-
poate să rabde Pe sub ființa mea se strecoară Roadele pămîntului sfîșiat de ploi Nu pot fi cuprinse în cuvinte Sentimentele spălate-n noroi Pe lîngă ființa mea trec epocile docile Aservite ideii de eternitate Auzi cum latră cîinii la lună Sastisiți de atîta voluptate Și pe de dincolo de ființa mea Se spulberă imperiile toate Nu mai ramîne din ele decît un semn Scrijelit doar atît cît se poate Și ocolindu-mă, nedîndu-mi nici un semn, Diamantele se amestecă în țărînă Semn că
CIT SINTEM TINERI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343642_a_344971]
-
numai franțuzește, chiar și cu românii care îl vizitau. Trecerea la altă limbă, va explica el odată, echivalează cu o schimbare de identitate. Pe culmile disperării este scrierea unui „evadat din umanitate”, confesiunea lirică și barocă a unui tânăr moralist sastisit deja de filosofie și, mai ales, de filosofi: „Filosofii sunt prea orgolioși pentru a-și mărturisi frica de moarte [...] este o prefăcută seninătate în considerațiile lor asupra morții.” Cartea - în fapt un monolog - cuprinde 41 de fragmente care, în esență
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
Dar suspiciunea? Ianuli, stânjenit, continuă să tacă. Zâmbește, însă, de data asta, trecându-și cu mare încetineală mâinile prin păr. Speră că doctorul va relua monologul, scutindu-l de răspuns. Ceea ce se și întâmpla, firește. Dar Marga pare tot mai sastisit de rolul pe care și-l asumase. Frazele sale nu mai vin în cascadă, ci ca un fel de bolboroseală intermitentă a întunericului care cuprinde tot mai deplin încăperea. „Nu mai sunt tânăr, sunt sceptic cu utopiile, știu ce aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în noaptea aia, să sun în zadar vreo douăzeci de minute... Venise pe scara din spate a blocului, după ora două noaptea, un om ca de vreo patruzeci de ani. Noaptea era atât de liniștită, că până și câinii se sastisiseră să mai latre. Din hainele ude de ploaia cu gheață să intri în cada cu apă opărită, trebuie să fie o senzație nemaipomenită - adevărul e că, oricât aș înflori acum povestea, tot mama trebuie să-l descopere pe Omul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Să nu mâzgălească mult. Note concise, vibrante, asta trebuie unui jurnal viu. Din nenorocire, Drapelul... Firește, ar fi perfect dacă ar putea să-i scrie și câte un articol de fond, măcar unul pe săptămână. Ia să încerce. L-au sastisit politicienii tâmpiți cu colaborările constipante. Dar să nu uite că Drapelul e oficiosul guvernului și deci să fie prudent, mai ales că partidul, pe lângă șeful în funcțiune, are o droaie de pretendenți la șefie care fac opoziție clandestină și abia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
voastră la distrugerea țării. „Ce ați făcut pentru ca urmașii voștri să trăiască mai bine ?”, repeta tot mai revoltat tînărul. „Ești beat !”, se apăra tot mai slab doamna. Într-un final, intervin alți doi tineri și, întorcînd spatele doamnei, îi aruncă sastisiți peste umăr : „O seară bună, doamnă, o seară bună !”. Exit o întreagă generație... La prezentarea publică a aceluiași film, cea mai sugestivă scenă a fost intervenția unui student, participant la revoltele din Piață, care s-a adresat invitaților înșirați în fața
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
numea un nesăbuit În zilele când se mai foloseau asemenea cuvinte. Desigur, ne‑am săturat de profilurile de personalități, cu calitățile și defectele lor. Unul dintre motivele pentru care violența se bucură de asemenea popularitate provine din faptul că suntem sastisiți de justificările psihiatrilor și că Încercăm satisfacție când vedem oameni secerați de arme automate, explodând În mașini bombă, sau strangulați și dați la Împăiat. E scârbos să fim obligați să ne gândim la problemele tuturor - distrugerea teatrală, simulată, gen Grand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
răspunsuri În același fel, poezia fiind, pentru el și pentru alții, o formă de comunicare cu o sferă largă de cuprindere: de la amor la politică. Neîncrederea În formele de expresie, manifestată ici-colo, pare mai degrabă, o cochetărie de om instruit sastisit de citera lui. CÎnd În Primăvara amorului Iancu spune că: „La simțirile-nălțate Al meu glas e neajuns”. se Înțelege ușor că este vorba de o obișnuită figură de stil. Dimpotrivă, glasul exprimă totul, citera zbîrnîie, coardele ei sar din cînd
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]