69 matches
-
Încă unii (a cîta spiță de la "capitaliștii" unui județ de munte?) s-ar lăsa și azi, pe-o bere, două zălog lui nenea Iancu, de-ar mai avea de unde să-l ia. Așa că, să-l aduci, mai bătrîn și mai sastisit, înapoi, pe deasupra "apropitar" pe România dumisale, cîștigată la Strasbourg, n-are cum fi o idee rea. E dichisul piesei cu care Florin Gabrea debutează ca dramaturg, Ion Luca Ca..., publicată anul trecut la Arvin Press. Citind-o, stai să te
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
că naturalețea sa era autentică”. Lui A. E. Baconsky, în cursul unei întîlniri fugare, i se surprinde afectarea, aerul infatuat cît se poate de caracterizant, inspirator al unui sumar portret în cheie estetizantă: „Mi-a plăcut aerul său distant și sastisit, ca și ezitarea cu care mi-a întins mîna. (...) înregistram cele trei nuanțe de alb: a zăpezii de pe trotuar, a părului scurt al poetului și al balonsaidului său care trebuie să fi fost căptușit pe dedesubt întrucît era iarnă”. Ne
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
ecran gigantic dacă vrei. Iar acest ecran se va numi Cântarea României, festivalul dedicat în exclusivitate tovarășului. Elena Ceaușescu cască magistral la una dintre cuvântările tovarășului de viață, cuvântare ținută în fața unui grup restrâns al membrilor comitetului central care ascultă sastisiți. Ceaușescu se zbate să articuleze un discurs cât de cât inteligibil, se ajută cu mâinile ca de obicei, se bâlbâie îngrozitor, face pauze nepermis de lungi între fraze își caută cuvintele, se screme. Nu-i iese. Tovarășii stau smirnă, în fața
Măștile comunismului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5962_a_7287]
-
fie totul gata la timp. Masa de prânz decurgea într-o mare voioșie, întețită de speranța spectacolului la care nimeni n-ar fi renunțat în ruptul capului. Magia filmului duduia din toate motoarele. Nu existau pe atunci nici plictisiți, nici sastisiți. Cei ce știau puțin subiectul, sau care văzuseră cu câteva zile înainte pozele afișate la sala de cinematograf de pe ,6 a III-a" (bulevardul Șase Martie), ori la Scala și Aro - noile denumiri de Republica și Patria nu reușiseră să
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
mare. Atît de nepretențios Atît de nepretențios de stîngaci elanul poetului încît nu seamănă nici cu dragostea nici măcar cu dorința atît de nerespectuos cu cei mari de nerezonabil atent cu cei mici încît nu te-ar putea interesa îl ocolești sastisit enervat dar afli că suferă că stă-n loc pentru că nu cunoaște nici un drum că e un rebut puțin nebunatic dar plin de-o prematură durere precum un elev repetent. Ai grijă Ai grijă să fii acolo unde se cuvine
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/12131_a_13456]
-
cetățenii, decât civilii de rând. Intrau prin spate în prăvăliile alimentare și ieșeau cu pachete subsuoară, singurul lucru care le strica ținuta. Nu stăteau la coadă să nu înjosească uniforma pe care o purtau, și ca să nu audă comentariile mulțimii sastisite. Aveau salarii pe care nu le cunoșteam, aveau locuințe speciale în blocuri construite pentru ei sau alocate lor, aveau în ultima vreme facilități la chirie și la taxe. Și preferau să umble toată ziua în uniforme pentru că-i avantaja. Nu
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
ca nește picături de tril drăgăstos și infam. O plăcere stîrnită în eter și aceea a lui erea toată. Extinsă către fiecare val care-i săruta palma. Departe, perdeaua de la fereastră se prăvăli galeș. Suspină dintr-un soi de turbare sastisită și își lăsă capul pe spate să ajungă pînă la magma călduță a mării. Un potop de lacrimi și toate îi jucau lui în păr... Satie îl făcu să expire. Curenț mici îi învîrtejeau buclele într-un ciclon ud. Aurul
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
cu care cristalele de Bohemia bîrfeau agățate ca o ploaie închegată. Cotoarele căptușeau pe trei rînduri în adîncime peretele și urcau în neștire spre pictura tavanului - o alegorie în care cele trei grați - solzoase și lipicioase, dedeau tîrcoale unui Apollo sastisit/ mahmur, strămutat a fi lăcuitor pe fundul mării... Înșirate la adăpost de impietatea vreunei lumini prea puternice, cărțle se găseau ordonate după epoca-n care fuseseră scrise. Ereau destule iar catalogul tuturor abea încăpuse în opt volume... Orlov De mînă
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
acestea pe pagina de gardă a unui dicțonar. Ce-am mai găsit: ... O întreagă colecțe de boli cu transmitere textuală. Ferecate în coperț grele de toval, sfinte scripturi apocrife încuiate-n argintării de evangheliar, croite toate pe porunceala lui zănatecă. Sastisite ori fragede, ferfenițte sau fecioare, cu toatele-i simțră mîna și mîngîierea, bălăcind cu degetele printre cotoarele lor... Și cu cît ereau mai bătrîne, cu atît le înveșmînta mai prețos și le acoperea de valtrapuri ca pe împărătese. Iar eu am
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
discută la telefon cu soțul, cu bunica unui copilaș, pacientul ei, cu prietena suspicioasă și geloasă foc pe soț, medic ginecolog, iar cu soțul, iar cu ea însăși. Monologul nu îi iese mereu. Tonul prea grav, melo pe alocuri, expresia sastisită, monocromă, parcă nu o exprimă actoricește pe de-a întregul. Saltul se face în interpretarea celorlalți, diferiți, comici, penibili, sîcîitori, insistenți, penibili, terți - să spunem, cronofagi. Care îi mănîncă viața. Aici, jocul ei are culoare, nuanțe, savoare, e picant, pe
Un experiment by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5973_a_7298]
-
Pașadia în roman e interpretarea, citirea semnelor de pe chipul său de către povestitor: "Ce frumos cap avea totuși! într-însul ațipea ceva neliniștitor, atîta patimă înfrînată, atîta trufie aprigă și haină învrăjbire se destăinuiau în trăsăturile feței sale veștede, în cuta sastisită a buzelor, în puterea nărilor, în acea privire tulbure între pleoapele grele. Iar din ce spunea, cu glas tărăgănat și surd, se desprindea, cu amărăciune, o adîncă silă." E un chip nobiliar, adus în roman parcă dintr-o pînză a
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
nu mai existe. Textele adunate în această antologie sînt grupate în cîteva secțiuni, delimitînd tot atîtea feluri de opoziție culturală și socială față de sovietizare. Primul dintre ele, chiar dacă nu în ordinea din carte, ar fi acela al modelelor. Oricît de sastisiți am fi de jelania națională din talk-show-ri că "n-avem modele" și oricît de circumspecți față de alte declarații de dragoste culturală, trebuie să recunoaștem că ceea ce citim aici despre Vladimir Ghika sau Grigore T. Popa nu se uită ușor. Chiar dacă
Rezistența culturală la începuturile comunismului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15551_a_16876]
-
personajul ei, Himerus Alter. "Mă trezesc cu mîna amorțită și mi se face teamă,/ Tremur ca-ntotdeauna, deschid fereastra, același sentiment greoi/ Din verile toride, închis în mine însumi, ursuz,/ La Cairo, printre cămile și automobile de-a valma./ Trăiam sastisit, îngrămădit de tristețe, cînd ploaia venea,/ La Petersburg, prin iulie, cînd toți plecau în Crimeea și pe la țară./ Astăzi, prin orașe, te sufocă turma dezlănțuită a mașinilor./ La sanatoriu îmi țiuiau urechile de liniște...". Lumea sanatoriului (și a spitalelor) aduce
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]
-
la propriu, iar gîndul că articolul se întinde pe alte 20 de paragrafe te umple de exasperare. Și în același timp de invidie pentru seninătatea cu care autorul e încredințat că spune ceva. Pe limba lor Sare în ochii cititorului sastisit, răsfoindu-și gazeta fără să se-aștepte la surprize, un titlu din OBSERVATOR CULTURAL: Interviu cu cel mai bătrân câine din București. Autoarea lui este Slavenka Drakulic, scriitoare și jurnalistă croată. De fapt, autoarea unei cărți în curs de apariție
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7444_a_8769]
-
carlingă din road movie-ul neconvențional al lui Cristi Puiu, Marfa și banii. Însă odată familiarizat cu șicanele și frustrările cuplului care lasă impresia de déjŕ vu, lucrurile se schimbă când aflăm că protagoniștii care se comportă exact ca niște soți sastisiți, sunt de fapt amanți, Mihaela fiind căsătorită. Deja, regizorul a dezechilibrat perspectiva și deodată plictiseala cu iz conjugal a amanților apare într-un alt registru de sensibilitate. Mihai face presiuni ca Mihaela să-i spună soțului adevărul despre relația ei
Cârligul și peștele by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7579_a_8904]
-
Tactica privilegiată, dacă-i pot zice așa, stă în obiceiul de-a cita pe larg și de-a ține, în urma rîndurilor ,intruse", pe care încearcă să le desfacă, același pas cu-al lor. De-a se face întîi o domnișoară sastisită, flagelîndu-și tinerețea cu îngrijările anilor tîrzii și întinzînd cît poate de timpul, foarte puțin, dintre două cvasi-apocalipse. Pe urmă, o doamnă căreia natura i-a luat cochetăria, lăsîndu-i pasiunea excentrică, iar cultura (din '47 încolo) i-a luat blazonul literar
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
îndoiesc de tot ce ating și iarăși se vedea revenind în vremurile cînd nimerise prima dată prin locurile astea, pe un traseu concentric, urmînd cercuri tot mai strînse, pînă devenea duhul putred al unui diavol care dădea ochii peste cap sastisit, dezgustat, îngrețoșat, fiindu-i prea de ajuns ce a văzut. În loc să se uite-n pămînt, se uitase la ea. Căscase gura la ea. El era o curviștină pentru care ea, ca și un bărbat cu dare de mînă, cu posibilități
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
de plictis, pe care a dominat-o mai mult prin expresie decât prin limbaj. Fascinația pe care o provoca asupra celorlalți "o producea prin intonație, privire, gest, intenție transparentă, chiar tăcere". Numai că acest vrăjitor genial, produs al unei societăți sastisite, a cunoscut spre sfârșitul vieții, o cumplită prăbușire "la capătul căreia va găsi închisoarea, pomana și un spital de nebuni unde va muri". Barbey d'Aurevilly descoperă la acest personaj, total posedat de propria persoană pentru a mai fi sensibil
Bicentenar - Barbey d‘Aurevilly, un dandy? by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/7693_a_9018]
-
adolescența împărțită între discuțiile din familie și mirajul Străzii Mari a unui tîrg, al jocului de-a que sais-je?. Un șotron șui la care, orice-ai face, tot calci linia de cretă. Preferințe neclare, pofte înfrînate cu o anume maturitate sastisită se încîlcesc într-un ghem de drumuri din care iese, la capătul celălalt, banda rulantă a liniei de producție. Aceea pe care Letiția Branea nu vrea să alunece, bun fără defect, trainic și garantat, de serie. Deși pricepe foarte bine
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
Joița Tănase va deveni susținătorul recursului în anulare cerut de Cozma, nici președintele Iliescu, nici guvernul nu vor scăpa de acuzația de a-l fi folosit pe procurorul general pentru a-și vedea atinse scopurile neprecizate. * Mai multe ziare, vădit sastisite că li s-au aruncat momeli dinspre guvern că va urma o schimbare serioasă în Ministerul de Interne, atacă acum și pe ministrul de Interne Ioan Rus, dar și pe premierul Năstase sub patronajul căruia se desfășoară simulacrul de restructurare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15894_a_17219]
-
ale prim-ministrului decît într-un singur fel: comentîndu-le. Omul înfățișa punctul de vedere al guvernului, de parcă ar fi fost în afara guvernului, undeva într-o instituție paralelă, înzestrată cu atribuția de a reflecta critic opinia premierului. încorsetat într-o morgă sastisită și profund dezamăgită, Răsvan Popescu, vădit neîncrezător față de comunicatele pe care le citea parcă cu de-a sila, sub amenințarea unei primejdii numai de el știute, oferea presei imaginea unui purtător de cuvînt care știa mult mai bine decît premierul
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
bine, toate fandoselile unui tip special de moftangiu). Spre deosebire și de spectatorul cu bun-simț, și de omul de teatru autentic, ,teatragiul" român - fie el cronicar, regizor sau actor - se plictisește repede la asemenea spectacole, dacă nu e chiar dinainte sastisit. Ce poate să-i mai spună lui, astăzi, textul lui Dostoievski? Oricum, el îl știe dintotdeauna, n-are chef și răbdare să-l mai asculte încă o dată, nici măcar rostit de Chéreau. Că Chéreau nu vrea să facă ,teatru" aici, ci
Chéreau, Dodin și ,teatragiul" român by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/10051_a_11376]
-
cu mult aplomb și fără nici un instrumentar specific. Însuși faptul că scriu, le conferă autoritate. Fatalitatea accesului la discurs", s-ar numi, cu neologisme de bon ton. În același timp, toți aceștia sunt scribi devotați ai comentariului impresionist, ai verdictului sastisit și ai desființării cu intenția și efectul descurajării. Tonul mofturos și fronda generală sunt mai percutante. Acesta este efectul (mai puternic, mai eficient) retoricii negative. Când nu este abordată retorica negativă întâlnim tonul mult mai frecvent al mediei împăciuitoriste. În
Analiștii culturali by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/11107_a_12432]
-
alură de principe. La Bruges, însă, când ești întrebat cu seacă încruntare „vous êtes russes?“, când ești busculat de un localnic numai fiindcă ai căscat gura la o vitrină și el n-a avut loc de tine, iar argintarul refuză sastisit să-ți arate un amărât de pandantiv, convins că „n-ai tu moacă de el“ - apoi adio fantasme! Dar tot nu v-am spus cum se leagă toate astea de Zen ul lui Cărtărescu, așa cum promiteam joia trecută. Da’ ce
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pe planul conversației de toate zilele. Erudiția lui îi dă o jenă și un aer de pedanterie, în vreme ce frate-său, judecând lucrurile direct, are un raționament mult mai vioi. Cultura a agravat la Dan Bogdan toate tarele spiritului rural, făcîndu-l sastisit, întortocheat, disimulat până la agasare. Bogdan a fost foarte sărac în copilărie și a urmat școala prin sacrificiile părinților și apoi prin burse. Chiar la Universitate la București a căpătat o bursă prin concurs, după cum am văzut însumi în dosarul respectiv
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]