268 matches
-
lui Tiresias însuși se întindea ca glazura fierbinte pe o înghețată. Și cel mai sus, arcuit din pricina freneziei și a spaimei, doctorul cel obraznic se opintea și se agita din toate puterile pe spatele mare al grecului, exact ca un satir, ceea ce și era, cu siguranță. Sau poate că nu. Pentru că, în conformitate cu deziluziile menționate mai devreme, am anulat abilitatea noastră de a aprecia relațiile celorlalți. În lumea asta în care cu toții sunt nebuni și nimeni nu e rău, știm foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
gnostice. În Dicționarul teologiei catolice Jacques Laccardière va defini Borborit - cuvânt ce apare În această povestire - „eretic“, „nelegiuit“; Tertulian Îi va atribui tot soiul de fapte nerușinate. Clement Alexandrinul va spune despre acei nelegiuiți că se lăfăiau În desfrâu precum satirii, tăvălindu‑și sufletul În noroi. Din pricina deprinderilor lor nerușinate cuvântul „noroi“ borboros va sluji să‑i desemneze pe acei eretici... Chiar s‑or fi tăvălit În noroi sau o fi doar o metaforă? O persoană binevoitoare, de altfel foarte erudită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Magul este varianta unei legende gnostice. În Dicționarul teologiei catolice, Jacques Laccardière va defini cuvîntul borborit - eretic, nelegiuit: „Tertulian Îi va atribui tot soiul de fapte nerușinate. Clement Alexandrinul va spune despre acești nelegiuiți că se lăfăiau În desfrîu precum satirii, tăvălindu‑și sufletul În noroi“. Din pricina deprinderilor lor nerușinate, cuvîntul „noroi“ borboros va sluji să‑i desemneze pe acești eretici... Chiar s‑or fi tăvălit În noroi, sau era doar o metaforă? O persoană binevoitoare, de altfel foarte erudită, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un copil alăptat...) Ignațiu de Loyola și Francis Xavieras de Peter Paul Rubens. Ecco homo de Vecelli Tiziano. Triumful credinței de Alexandro Magnosco. Fecioara cu Iisus de Lucas Cranach. Cap de copil de Veronese. Portret de bărbat de Jorg Breu. Satirul și țăranul (vorbind prietenește) de Pseudo de Venne. Neguțător de vânaturi de Hendryk van Balen. Judecată lui Paris de Marinas van Reymerswaele. Suzan și cei doi bătrâni de Franș Floris. Bărbat cu craniu - pictor necunoscut (secolul XV). Doamna cu diadema
Fizionomie, pictură și depresie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8051_a_9376]
-
în care sunt interpretate de Faulkner sugerează orice, dar nu romantism. Nimic bucolic - în ciuda descrierilor de natură - în demersul scriitorului. Drept dovadă, și Januarius Jones, dublul perfect al lui Donald Mahon - se reflectă în aceeași oglindă deformatoare, cu diferența că „satirul gras" e privit cu un ochi rău, disprețuitor, pe când Donald pare să întrupeze varianta solară a aceleiași entități. Brooks are dreptate - infirmân-du-și ipoteza - atunci când afirmă că „pentru Jones, sexul e complet intelectualizat" (Brooks, 1990: 70). Asalturile erotice sunt îmbrăcate în
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
tonul calm, ușor compasional al poveștii ascunde dubla poveste a unui eșec. Un eșec pe măsura celui al tânărului din Turnul de abanos al lui Fowles care realizează că nu înseamnă nimic pe lângă arta pictorului cu cojones, grotesc ca un satir, dar plin de viață explodând în afara oricărei convenții sau reguli de bună purtare în imprecația amestecată cu salivă și limfă a celui care-și deschide venele să picteze cu sânge precum suprarealistul Oscar Dominguez. Cele câteva ceasuri magice smulse hazardului
Antonio, Elena, Barcelona by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7460_a_8785]
-
și carnea" (McClure, 1926: 4) contrastează puternic, isteric, visceral cu universul ființelor moarte. Încă de acum, Faulkner ne face părtașii viziunii sale întunecate asupra destinului omenirii: singurul personaj triumfător în lumea sufletelor moarte trebuie să fie o ființă respingătoare, un satir obsedat de toate femeile pe care le întâlnește. Jones nu are criteriu în alegerea victimelor. Ochii săi galbeni, de felină — Faulkner îl compară de mai multe ori cu un țap, accentuând astfel calitățile exclusiv sexuale ale individului — semnalază animalul de
Primul Faulkner (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6797_a_8122]
-
fie de folos. 8.4.1991. Astăzi este cea de-a optzecea aniversare a lui Cioran. FAZ, NZZ, Zeit, Süddt. Ztg. publică articole lungi. Tragedia ignorării, pe care se bazează opera și viața lui, se revarsă într-un joc de satiri, iată-l dintr-odată pe valul succesului, așadar al unei apreciabile convenții culturale, rezistența lui a devenit un bun cultural oficial, refuzul lui de a accepta premii nu a putut împiedica acest lucru. 2.2.1994, miercuri. Cioran la clinică
Wolfgang Kraus despre Emil Cioran () [Corola-journal/Journalistic/7297_a_8622]
-
scrierilor despre Brîncuși este situată undeva între tristețe și ridicol. De la activiștii de partid și pînă la conștiințele trezite proaspăt la o viață culturală aerobă, s-a născut un adevărat cor de extatici în imnele căruia Brâncuși apare simultan ca satir stihinic și ca înger zbanghiu, ca țăran sadea și ca inițiat în tainele piramidelor. Dacă un volum despre Brâncuși n-a fost vreo compilație insipidă pe care n-a citit-o nici măcar autorul în timpul redactării, atunci a fost, negreșit, vreun
Brâncușologia împotriva lui Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7507_a_8832]
-
jumătate arbore, jumătate templu cu coloane zoomorfe ce se termină cumva într-o decorație fantastică semănând cu un melc... Aceeași „nervozitate” benefică este de regăsit în reliefarea unui grup - Actori italieni mulțumind publicului (Washington) - sau personaj individual - Studiu pentru un Satir gata de atac (colecția Lugt)... Multiple imagini compuse în cretă neagră, roșie și albă - Flautist și două capete de femeie, Comedianți italieni (Metropolitan), Femeie așezată (Morgan), Bărbat întins și femeie așezată pe jos (Washington) - emană o asemenea energie încât privitorul
Watteau, poetul by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6564_a_7889]
-
sine. Este ceea ce a încercat Valentin Barteș în cea de a doua parte a recitalului, concepând într-o nouă variantă Noaptea Valpurgiei din opera Faust de Charles Gounod. S-a conturat o versiune ușor idilică și deosebit de dinamică, cu nimfe, satiri și zeul Bachus, coregraful însuși intrând în joc, într-un dans al focului. Această lucrare este un prim pas către conturarea unui drum personal, în lumea atăt de vastă a dansului.
Gala de Balet de la Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6454_a_7779]
-
termenului. Simplu spus, Pandrea se numără printre acele talente care apar grație unei tiranice predestinări de gene. Să fi vrut să facă altceva și pînă la urmă tot la hîrtie se întorcea. E atît aplomb în natura lui cverulentă, de satir pus mereu pe harță, că nu-ți trebuie mult să intuiești că farmecul nu-i vine din cizelarea culturală sau din flerul artistic, ci dintr-un temperament care răbufnește sub forma unor șarje de neașteptată atracție literară. Ediția de față de
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
primul rând unei familii: avem un nume de familie (și unul de botez). De aici și obsesia de a distruge familia a celor ce se consideră Îndreptățiți să conducă pe ceilalți: „pentru a schimba lumea, trebuie să schimbăm familia” (Virginia Satir, 1916-1988, terapeut de familie din SUA). Toți știm numele părinților noștri, ai bunicilor, dar numele străbunicilor? Ce știm despre ei? Unde sau născut, ce au făcut, În ce au crezut? De aceea apare a doua entitate fundamentală la care ne
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
în urma căreia a scris celebra sa Spovedanie pentru învinși. Primul volum reflectă participarea lui Panait Istrati la mișcarea muncitorească și sindicală, colaborând la gazeta România muncitoare, pledând pentru apărarea condiției umane, respectarea drepturilor omului și justiție socială. De pildă, articolul Satirii noștri politici și votul universal, din 5 iulie 1909, are și rezonanțe actuale: "E caracteristic faptul cum caută oamenii aceștia să convingă lumea și să-și dispute întâietatea. După ce se critică, se înjură și se batjocoresc unul pe altul, după ce
Publicistica lui Panait Istrati by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Memoirs/9754_a_11079]
-
lui Poe, expoziția cuprinde operele cele mai importante ale goticului și romantismului. Mai întâi, o galerie de personaje înspă imântătoare din literatură și din arta plastică, de la Frankenstein al lui Mary Shelley la fantomele lui Walpole din Castelul Otrante, de la satirii marchizului de Sade la Capriciile lui Goya, de la desenele lui Blake la Delacroix și Hugo. Nu lipsesc Coșmarul lui Füssli din 1781, Vampirul lui Munch din 1893, Trei femei și trei lupi al lui Samuel din 1892 sau teribilul Dante
Vrăjitoare și vampiri () [Corola-journal/Journalistic/3824_a_5149]
-
și martirii care dispar pentru o credință nu găsesc înțelegere în ochii unui spirit ca al lui Sirin. La astfel de naturi spilcuite, accentul cade pe eleganța expresiei și pe cochetăria unei vieți de subtilă comunicare mondenă, homosexualul fiind un satir scăpătat, căruia predispozițiile feminine i-au neutralizat efectul testosteronului. În loc de gladiatori cucerind masele dăm peste efebi ascultînd Bach și citind Gide, în loc de aristocrați răsturnînd sisteme metafizice întîlnim teoreticieni ai Portretului lui Dorian Gray. Tot ce este exces viril în sens
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
loc. Iar în final, invariabil, am să spun, Vesel: Asta e tot, copii! I see you soon, with another cartoon!" O.R.F.U. Cine privește-n ochiul de fereastră Lipit cu sîngele-nchegat al amintirii? Nimeni. Doar, în calorifere, mai bolborosesc Satirii, Înlănțuiți pe veci de Tehnică. Măiastră De-ar fi Cîntarea mea, stăpînă-a firii, Lor, zeilor Mecanici, nu are cum să le poruncească. Cine privește? Cine să stea să mai privească?! Acum. Cînd totul e înregistrat, iar Musafirii S-au reîntors
Poezii by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/16253_a_17578]
-
apropie toamna Luna-i mai mică și somnul mai lung Trec griorile cântând dialectal, Nu ies din rând. * Pe patine, gheața cenușie a asfaltului Întorcând uneori capul. După nimfă, trei centauri pe biciclete Ce ai putea să spui, Daphne? Întreabă satirul. Ploaia de foc cade - O stinge mlaștina, fumegând, de turbă * Acolo e măgura, mai jos o prelucă Urc prin pădure după ciuperci. Oi înfundate una în alta, berbecii, vigilenți - Cicadele scârțâie pe o vioară nedată cu sacâz Mai încolo e
Poezie by Romulus Ioan Joca () [Corola-journal/Imaginative/2937_a_4262]
-
Constantin Țoiu (un Prozator) Nu mă voi feri de aici înainte, urmând firul traducerii clasice... învățătorul, neconvențional, Silenele, Satirul fără de seamăn, să aibă uneori un ton haios, în felul învățăceilor săi dragi mai slobozi la gură, ca tinerii de totdeauna, acest lucru făcându-l mai viu... * l După un schimb de cuvinte glumețe cu prietenul Glaucon, Apolodor îi spune
Eros ori Ura (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10906_a_12231]
-
care, trimițînd-o lui Deussen, o semnează „Dionisos”: „După ce a reieșit în mod irevocabil că eu am creat propriu-zis lumea, apare prevăzut în planul lumii și prietenul meu Paul: el trebuie să fie, împreună cu monsieur Catulle Mendès, unul din marii mei satiri, unul din animalele mele de sărbătoare.” (p. 148) Zguduit de vestea nebuniei și deopotrivă conștient de însemnătatea lui Nietzsche, Paul Deussen își pune în intenție o carte de amintiri avîndu-l în centru pe autorul lui Ecce homo. Cartea va apărea
Alumnus portensis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4072_a_5397]
-
desfășoară ea este adesea halucinant. Spiritul este implicat și lupta care se dă este pentru salvarea lui. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Dacă (cine poate să știe?) eram un bizar, un maniac cu obsesii morbide, un satir, un masochist care pentru început mimează normalul, firescul, înainte de a supune victima unei insuportabile presiuni psihologice? Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni, volumul 3 (1980) Fericirea nu poate veni decât din scurgerea neîncetată a clipelor liniștite și senine
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
gnostice. În Dicționarul teologiei catolice Jacques Laccardière va defini Borborit - cuvînt ce apare În această povestire - „eretic“, „nelegiuit“; Tertulian Îi va atribui tot soiul de fapte nerușinate. Clement Alexandrinul va spune despre acei nelegiuiți că se lăfăiau În desfrîu precum satirii, tăvălindu-și sufletul În noroi. Din pricina deprinderilor lor nerușinate cuvîntul „noroi“ borboros va sluji să-i desemneze pe acei eretici... Chiar s-or fi tăvălit În noroi sau o fi doar o metaforă? O persoană binevoitoare, de altfel foarte erudită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Magul este varianta unei legende gnostice. În Dicționarul teologiei catolice, Jacques Laccardière va defini cuvîntul borborit - eretic, nelegiuit: „Tertulian Îi va atribui tot soiul de fapte nerușinate. Clement Alexandrinul va spune despre acești nelegiuiți că se lăfăiau În desfrîu precum satirii, tăvălindu-și sufletul În noroi”. Din pricina deprinderilor lor nerușinate, cuvîntul „noroi“ borboros va sluji să-i desemneze pe acești eretici... Chiar s-or fi tăvălit În noroi, sau era doar o metaforă? O persoană binevoitoare, de altfel foarte erudită, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dându-i un aer de maliție nu chiar răuvoitoare. Era un zâmbet care pornea din ochi, se răspândea încet și uneori se încheia tot în ochi; era foarte senzual, nici crud, nici binevoitor, ci mai degrabă sugera bucuria inumană a satirului. Tocmai zâmbetul acela m-a făcut să-l întreb: Nu te-ai îndrăgostit de nimeni de când ai venit la Paris? — N-am timp de prostii dintr-astea. Viața e prea scurtă ca să ai timp și de dragoste și de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
părea ceea ce spun, aveam impresia că senzualitatea lui era ciudat de spirituală. Era în el ceva primitiv. Părea să se împărtășească din acele obscure forțe ale naturii pe care grecii le personificau în ființe pe jumătate umane, pe jumătate animalice - satirul și faunul. M-am gândit la Marsyas, pe care zeul Apollo l-a jupuit de viu pentru că îndrăznise să-l înfrunte în întrecerea cântăreților. Strickland părea să poarte în inima lui niște armonii stranii și niște tipare absolut banale, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]