1,927 matches
-
sunt, mai toate, niște farse, deși unora le pot părea pamflete deghizate. Sigur, pe undeva se face simțită și o firavă tendință moralizatoare, dar această impresie ține de natura subiectului în sine. Poate fi aici și o parodie la adresa literaturii satirice (istoricizate oricum), dacă nu chiar a mijloacelor literaturii în general. Cam ca la Urmuz. Numai că prozatorul ieșean nu construiește atent o strategie profundă cu bătaie teoretică lungă, îmbinând multiple elemente, ci speculează anecdotic pe spații mici, având ca finalitate
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
subversivă, și chiar în terorism. Acest compendiu de grozăvii, vitalitate și revanșă diabolică, pus pe seama lui Plagamat, are valoare de portret-robot al unui devastator context social, moral și uman; o frescă a începutului de mileniu românesc în care recunoaștem filonul satiric al romancierului necruțător cu fauna invadentă de nomenklaturiști reciclați, insurgenți, contestați, contestatari, disidenți cernuți după o revoluție de "sită rară". , în care autorul pune degetul pe realitatea românească în baza unui imens dosar de presă, bine procesat tipologic și stilistic
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
dubioase, conduse de cîte un guru insolit. Toate acestea sună cît se poate de cunoscut în urechile unui român mediu informat. Această montură epică foarte la vedere, din elemente care au ținut prim-planul în mass-media deconspiră intențiile parodice și satirice ale autorului. Dincolo de întîmplările propriu-zise miza romanului cade/ar trebui să cadă pe construcție și stil, ca rod al unei complicități posibile între narator/autor și cititor. Naratorul îi face uneori cu ochiul cititorului, îl trimite pe piste false de
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
a substitui lipsa de har cu aluzii pornografice și cu bâțâieli ridicole în platou... Încât, până și Haralampy, total lipsit de simțul umorului, mi-a zis: -Fratele mieu, apăi nu aesta-i ăla de anul trecut care zâcea că-i gazetar satiric? -Te rog să termini cu ironiile, că mie-mi place, l-am bruscat. Dar, cât de cât apropo: n-am avut niciodată bucurii mari în ceea ce privește televiziunea. Ba din contră... Dar imediat trebuie să recunosc fără nici o reținere că, în ultima
Alegeri, hărmalaie și Florin Călinescu... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12247_a_13572]
-
sporește și el cu aproape două sute de noi scrisori, rod al investigațiilor de arhivă. Acuratețea textelor, caracterul sistematic (tematic și cronologic), istovirea surselor sunt alte calități evidente ale integralei I. L. Caragiale, care devine astfel cea mai importantă ediție din opera satiricului nostru. Opera lui Ioan Slavici este disputată, în perioada postdecembristă, într-un mod profitabil pentru ea și pentru scriitor, de doi editori: D. Vatamaniuc și Constantin Mohanu, fiecare devenind inițiatorul unei ediții personale, după ce, inițial, făcuseră parte din colectivul ediției
Clasicii - mereu aceiași? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12625_a_13950]
-
neo/criptocomuniștii care ne conduc ("începem să credem că viața fără ei e o utopie"), guvernanții demagogi, incapabili, needucați, fără prestanță, fără caracter, prezenți tot timpul la emisiuni TV și care fac alianțe imposibile, jurnalismul făcut prost: când didactic, când satiric, talk-show-urile făcute doar pentru spectacol, dialogul fără respect, între indivizi de convingeri și obediențe ireconciliabile, cei care scriau kilometrice dedicații de absurd devotament pentru soții Ceaușescu, cei care după "89 se dau dizidenți comuniști, revoluționarii cu diplomă, nostalgicii după comunism
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
o mai rapidă și mai de lungă durată adeziune. Mai mult, precum Gabriel Liiceanu, resursele lui literare sunt încă nebănuite: un excelent portretist, mai bun chiar decât Eugen Lovinescu sau Costache Olăreanu, de pildă (Adrian Păunescu și comedia nuanțelor) și satiric în cea mai bună tradiție central-europeană (a se citi antologicele Zoologie, Privitor ca la talk-show, Dedicația ca gen literar, Boborul, Către europa de peste gard, Români în Japonia, Dificultăți ale integrării culinare, Geopolitică și șpriț). Librarii spun (cu năduf admirativ) că
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
are probe inatacabile. Cînd presa a început să monitorizeze cazul, inatacabilitatea probelor s-a topit. Și azi îmi pun întrebarea ce au urmărit anchetatorii luîndu-l pe Gheorghe la frăgezit. Au acționat la comandă, pentru că emisiunea lui, foarte ascultată, căpătase accente satirice la adresa puterii? La radio Pro FM, Gheorghe tocmai lansase un cîntecel care lua nimicitor în derîdere programul "Cornul și laptele" al premierului Năstase. Același Gheorghe își luase obiceiul de a critica în direct partidul de guvernămînt, dînd microfonul și ascultătorilor
Verdictul dinaintea verdictului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12710_a_14035]
-
Druță - unul cosmopolit și prooccidental, celălalt naționalist și (paradoxal) promoscovit, văd desfășurându-se celelalte avataruri ale romanului basarabean. Constantin Stere e sentimental și memorialistic în Smaragda Theodorovna, George Meniuc e nostalgic și poetic în Disc, Vasile Vasilache e comic și satiric în Povestea cu cocoșul roșu, Aureliu Busuioc e neorealist și ușor melodramatic în Singur în fața dragostei, Serafim Saka e socializant și psihologizant în Linia de plutire, Vladimir Beșleagă e analitic și panoramic în Zbor frânt, Ion Druță e simbolic și
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
introducerea diferitelor tipuri de impozite, acordarea diverselor forme de autonomie în zonele în care o populație minoritară la scară națională, este majoritară, restrîngerea prerogativelor serviciilor secrete, încurajarea învățămîntului privat). Dincolo de articolele sale politice - unele proze în toată regula, precum parabolele satirice Intervenția zorabilor în Jormania sau Jormania liberă (combinație de Orwell și Borges, prima scrisă în 1986 și publicată în volum în 1989, a doua publicată după 1990) - publicistica lui Ioan Petru Culianu conține cîteva texte fundamentale despre presupusul antisemitism al
Publicistica lui Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11577_a_12902]
-
prezența lor în acest cadru.") Cu aceleași argumente, îi cere lui Camil Petrescu să treacă sub tăcere apartenența lui I.L.Caragiale la partidul lui Take Ionescu și aspirația lui de a fi deputat și să păstreze doar ideea că marele satiric a fost persecutat de burghezie pentru vederile lui progresiste. Nicolae Moraru, la rândul lui, întreabă retoric, : Dar în ce este mare Caragiale? Este mare în Noaptea furtunoasă, în Scrisoarea pierdută, este mare în atitudinea lui față de clasa muncitoare, este mare
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
1951-1952, urmează Institutul Pedagogic "Ion Creangă" din Chișinău. Activitatea pedagogică va avea o reflectare semnificativă în ceea ce va face, profesional sau artistic. A fost redactor-șef la "Tinerimea Moldovei" (un echivalent probabil al "Scânteii tineretului" de la noi) și la revista satirică "Chipăruș" (un fel de "Urzica"). A debutat în 1955 cu un volum de versuri pentru copii și a mai publicat altele de același fel. Cu celelalte volume de poezii (Prafuri amare, 1955, Piatra de încercare, 1958, Dor, 1963, În alb
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
de versuri pentru copii și a mai publicat altele de același fel. Cu celelalte volume de poezii (Prafuri amare, 1955, Piatra de încercare, 1958, Dor, 1963, În alb și negru, 1977) era inevitabil să nu rămână îndatorat clișeelor propagandistice și satirice ale realismului socialist. Poetul se reabilitează în volumele ulterioare: Îmblânzirea mașinii de scris (1988), Plimbătorul de purici (1992) sau Concert (1993). Antologia de poezie basarabeană realizată de Nicolae Leahu în 2004 la Editura Știința-Arc îl reține cu patru poeme, alături de
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
scrie este recuperat și pus la dispoziția cititorilor, cel puțin parțial, printr-un volum al cărui material general uman exploatează, cu o autenticitate adesea crudă, zonele familiare ale afectului și ale conștiinței. Nu întâlnim în acest volum nimic din verva satirică a publicistului sau a creatorului de schițe și portrete de la începutul carierei sale scriitoricești. Temele comune ale textelor alese sunt dragostea, așteptarea, moartea, pe care se grefează "bovarismul în zonele morale joase" (Eugen Simion), căci personajele nu au decât accidental
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
sociale imediate. Alterările fizice sau morale, individuale sau colective sunt prinse în veritabile instantanee cinematografice, decupaje memorabile din realitate ș...ț cele mai multe ilustrează un insectar de moravuri și caractere. Însă Tudor Octavian nu e un moralist, ci un observator realist, satiric adesea, dar discret în atitudine.” O spune undeva și mai expresiv autorul însuși: „Snoavele sunt istorioare cu miez de comedie, care ar putea deveni orice, chiar și romane, dacă nu s-ar mulțumi cu statutul de anecdote.” Scriind aproape despre
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
traduși în limba română chiar de Radu Paraschivescu. Cartea lui Radu Paraschivescu are toate calitățile pentru a deveni best-seller: Cîrlig la realitate, umor debordant, referințe metaliterare ușor de descifrat chiar și pentru cititorii mai puțin instruiți. Ea este, simultan, proză satirică, comentariu politic, cronică tv, gazetă mondenă, jurnal sportiv, dar și un excelent material pentru o posibilă discuție între naratologi. O întrebare care vine aproape de la sine la capătul unei astfel de lecturi este în ce măsură acest potențial best-seller va mai putea
O plimbare prin România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12973_a_14298]
-
lemn de esență moale, vocația formelor deschise, a cadențelor solistice ori a pasajelor virtuoze se poate impune, chiar cu obstinație. Vocația lui Valentin Petculescu este să poarte adevărul la vedere. Jocul lui cu vorbele scrise este guvernat de acel gen satiric, ce aduce cu o oglindă în care privitorii descoperă, în general, chipul oricui în afară de al lor, drept pentru care este atât de bine primit în lume. La Valentin Petculescu grația este o săgeată a cărei tolbă o reprezintă lumea muzicală
Grația ca o săgeată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13070_a_14395]
-
semnificativă". Nu ți se pare un pic obosită o atare cogitație? Care crezi că e relația dintre semnificația estetică (fie și în cheie umoristică) și realitate (fie și "inspiratoare")? - Ai, evident, dreptate: Gide face o confuzie, cred, între umoristic și satiric. Genul dintâi e mult mai gratuit sau, cel puțin, mai fără de crispare, decât al doilea, mereu sarcastic (zâmbetul căruia e rânjet sau, baremi, un surâs sardonic), consanguin al genului didactic, în sens de moralizator și punitiv. Pamfletul, diatriba ș.a.m.
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
amintiți. Numai că râsul ăsta, la autorii comici, nu-i identic. Al lui Goldoni, după Călinescu, ar fi "cordial" prin excelență. Al lui Moličre, de regulă, amar și, in extremis, mizantrop (ca al însuși ipochimenului său). Al lui Gogol, propriu-zis satiric. Al lui Caragiale, care "critică și înfierează" (vorba manualelor copilăriei noastre), echivoc, - pe jumătate inclement, pe jumătate complezent. (Scuză-mi, rogu-te, stupida rimă!) În genere vorbind, el e indecidabil (de unde, multele interpretări contradictorii, care, de la Mircea Iorgulescu la N.
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
este, din păcate, repolitizat fără măsură de-a lungul "iepocii dă aor", ba chiar după, la modul șopârlistic cel mai jalnic. Una dintre sarcinile lui era să scoată manu propria castanele din focul "evului aprins"... Față de Gogol sau Moličre, mereu satirici, Caragiale e, pe sfert, un umorist; iar acesta, chiar dacă-i un "critic al societății", nu-i cu totul "nemilos". - Critică, oare, Topîrceanu, în "El major și ea minoră", co(n)ruperea de fete neajunse la vârsta majoratului, de către armata imorală
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
de la troică? A transpirat un pic, a putut să ajungă la birou fără să se țină de pereți, nu i-au căzut galoanele - nu că ar avea, dar așa se zice! - că a apărut la rubrica "Așa nu" a revistei satirice de perete "Ghimpele", însă Înălțimea sa nu a avut inimă aia să-i dea vot de blam, și nici să-l trimită, poate în semn de avansare, în Siberia. Așa că Siberia, drăguța de ea, a rămas acolo, la ea acasă
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
Point Counter Point prezența ei m-a izbit și se potrivește de minune caracterului ultracerebral și artificial al lui Philip Quarles, prin care autorul își face un autoportret sarcastic - nu mai puțin sarcastic decît portretele celorlalte personaje din acest roman satiric a clef (Rampion e D.H. Lawrence, Burlap e John Middelton Murry, Webley e Oswald Mosley etc.) I-am citit lui Mircea pasajul (în engleză, desigur; acum îl traduc): "Astăzi, la Lucy Tantamount, am fost victima unei foarte ciudate asociații de
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
cînte mărul, / curat, cum zici, Ťun înger l-ar mușcať / nu bijbîie, ci fizic adevărul / îl simt și-l mînă-n lume c-o nuia". Întorsătura frazei este mereu proaspătă, neașteptată, expresiile, ușor ironice, sînt inspirate. Rampa este rodul aceleiași revolte satirice, rostite, tocmai de aceea, dezinvolt, vioi; impetuozitatea șăgalnică a discursului e măsura de reprimare a hîrșîitului în istorie a unui mit mucezit: Avem și noi o rampă de lansare. Îi zice Miorița. Fii atent, / printre construcțiile de-acest gen, / se
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
dezvăluie, de asemenea, modelul literar urmat de D. D Pătrășcanu, un admirator înfocat al lui Mark Twain. De altfel, Eugen Lovinescu, în ”Istoria literaturii române contemporane”, intuiește această trăsătură a operei umoristului moldovean:”Literatura lui D. D. Pătrășcanu nu e satirică, ci umoristică; principiul ei e absurdul. Cele mai multe din schițele lui aparțin filmului american, cu umorul scos din acumularea unei lungi serii de absurdități...”. G. Călinescu, la rândul său, amintește că unul dintre personajele lui D.D. Pătrășcanu, Jean Renaud, imită comportamentul
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
nu prea ingenioasă - după Topîrceanu. Mai puțin ascuțit e tratată literatura parodistică de după 23 August. De asemenea mi se pare că sensul exact al parodiilor lui Topîrceanu după Arghezi n-a fost perceput, acestea fiind date ca parodii cu intenție satirică. Ele au apărut însă în Bilete de papagal, însoțite de rînduri omagiale la adresa lui Arghezi. Lucrarea este bine scrisă, cu vioiciune și personalitate. Propun notarea ei cu foarte bine. Conf. univ. (ss) Ov. S. Crohmălniceanu" Clasificarea, menționată în referat, a tipurilor
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]