41 matches
-
descriere, ar trebui să aibă ca efect catharsisul comic, adică eliberarea prin râs. Satiristul Cantemir dorește să-i inculce cititorului ideea că el se află într-o postură de superioritate ideală și că răutatea de jos nu-l poate atinge. Satiristul își “ucide” în mod obișnuit adversarul prin râs, doar că de astă dată simțim, în empatie cu autorul, grimasa, râsul încrâncenat care-i îngheață pe buze. „Jiganie spurcată”, Hameleonul îl provoacă pe autor să folosească un limbaj de o violență
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
mei se temeau că au venit rușii. V.A. : Ascultându-vă, mi-am adus aminte de un banc pe care l-a spus Mircea Crișan. Cei tineri nu știu cine a fost. Un adevărat erou al rezistenței prin cultură fusese acest extraordinar satirist, textier și comediant. Cine l-a văzut pe Mircea Crișan în spectacolul „Eu și materia moartă“ sau în reprezentația pe care a dat-o artistul leningrădean Arkadi Raikin, abia scos din carantină, dacă nu chiar din Gulag, recital în care
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
provocare a legitimității sale nu izvora din vreo presiune de democratizare, ci de la încercările iacobine de a ridica o armată și de a reinstala monarhia Stuart. Așadar, în ciuda periodicelor manifestații populare și a celor mai pozitive eforturi ale intelectualilor și satiriștilor, principalele preocupări politice ale vremii constau în politica externă și imperială. Abia la sfârșitul secolului XVIII a început să se clarifice faptul că stârpirea corupției la nivel instituțional a fost o premisă a continuării legitimării ordinii sociale existente. Un nou
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
avut o influență foarte mare asupra romantismului. În Anglia, cafenelele și presa în curs de înflorire au stimulat critica politică și socială, precum comentariile urbane ale lui Joseph Addison și Sir Richard Steele. Jonathan Swift și Alexander Pope au fost satiriști conservatori cu o mare influență. Teoriile lansate de Locke cu privire la învățarea prin percepția senzorială au fost dezvoltate în continuare de către David Hume. În Germania, universitățile au devenit centre ale Iluminismului (Aufklärung). G. E. Lessing a lansat o religie naturală a
Iluminism () [Corola-website/Science/298728_a_300057]
-
a fost sursă de inspirație pentru mare parte din opera sa (ca în "Catedrala Tintern"). "A doua generație" de poeți romantici îi include pe Lordul Byron, Percy Bysshe Shelley, Mary Shelley și John Keats. Byron era însă încă influențat de satiriștii secolului al-18-lea și a fost probabil cel mai puțin 'romantic' dintre cei trei. Iubirile sale cu un număr considerabil de femei importante și căsătorite ale vremii au fost tot o modalitate de a-și demonstra opoziția față de ipocrizia înaltei societăți
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
Samuel Langhorne Clemens (n. 30 noiembrie 1835 - d. 21 aprilie 1910) , cunoscut sub pseudonimul literar , a fost un scriitor, satirist și umorist american, autorul popularelor romane „Aventurile lui Tom Sawyer”, „Prinț și cerșetor”, „Aventurile lui Huckleberry Finn” și „Un yankeu la curtea regelui Arthur”. În ciuda problemelor sale financiare, Twain a fost renumit pentru umorul și buna sa dispoziție, datorită cărora
Mark Twain () [Corola-website/Science/304188_a_305517]
-
(28 aprilie 1874, Gitschin, Republica Cehă - 12 iunie 1936, Viena, Austria) a fost un eminent scriitor și ziarist austriac, poet, eseist, dramaturg și pamfletar. Este cel mai apreciat satirist de limbă germană al secolului XX, atacurile sale vizând presa, cultura și politica, atât germană cât și austriacă. De un succes deosebit s-au bucurat lucrările sale, "Literatura demolată" ("Die demolierte Literatur", 1897) și "Ultimele zile ale omenirii" ("Die letzten
Karl Kraus () [Corola-website/Science/312520_a_313849]
-
Ambrose Gwinnett Bierce (24 iunie 1842 - 1914?) a fost un editorialist, jurnalist, scriitor și satirist american. Este cunoscut în special pentru creația sa "An Occurrence at Owl Creek Bridge", cât și pentru dicționarul satiric "Dicționarul diavolului". Vehemența sa ca și critic, mott-ul său „Nimic nu contează” și viziunea sardonică asupra naturii umane reliefată în scrierile
Ambrose Bierce () [Corola-website/Science/314882_a_316211]
-
autor italian. Figurile literare moderne, laureați ai Premiului Nobel pentru Literatură sunt poetul naționalist Giosuè Carducci în 1906, scriitoarea realistă Grazia Deledda în 1926, dramaturgul modern Luigi Pirandello în 1936, poeții Salvatore Quasimodo în 1959 și Eugenio Montale în 1975, satiristul și dramaturgul Dario Fo în 1997. Teatrul italian își trage originile din tradiția romană, la rândul său puternic influențată de cea grecească; ca și multe alte genuri literare, dramaturgia romană a tins să adapteze și să traducă din cea grecească
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
Moritz Moszkowki () a fost un pianist și compozitor german - evreu. Fratele său, Alexander Moszkowski a fost un faimos scriitor satirist în Berlin. El aparține școlii Schumann. Ignacy Paderewski a spus: ”După Frederic Chopin, Moszkowski înțelege cel mai bine cum să scrie pentru pian, iar scrierile sale includ toată gama tehnică de la pian”. Deși este mai puțin cunoscut astăzi, el era
Moritz Moszkowski () [Corola-website/Science/329729_a_331058]
-
a lui Thallus. Există o referință la faptul că Thallus a scris despre evenimente ulterioare anului 109 î.e.n. Iulius Africanus, scriind în jurul anului 221 e.n., în timp ce scrie despre crucificarea lui Isus îl menționează pe Thallus astfel: Lucian din Samosata, un satirist din Siria din al doilea secol al erei noastre, scrie în limba greacă: Celsus scria în jurul anului 180 o carte contra creștinilor, care este azi cunoscută numai datorită respingerii ei scrisă de către Origen. Se pare că Celsus îl acuza pe
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
a fost lansat in iunie 2015. Florence Leontine Mary Welch s-a născut pe 28 august 1986, în Camberwell, Londra. Ea este fiica lui Evelyn Welch, o profesoară americană și a lui Nick Welch, director de publicitate. Florence este nepoata satiristului Craig Brown și a fostului redactor-șef adjunct de la The Daily Telegraph, Colin Welch. Florence a fost școlită la Thomas's London Day School, urmând mai apoi să ajungă la Alleyn's School, din sud-estul Londrei. În timpul școlii, Florence a
Florence Welch () [Corola-website/Science/329202_a_330531]
-
Białymstok), apoi la Universitatea Warmińsko-Mazurski, Secția Umană din Olsztyn. În anul 2009 a început din nou să predea la Universitatea din Varșovian, Secția de Lingvistică Aplicată. S-a făcut cunoscut de asemenea în calitate de editor al „Operelor alese” poetice ale cunoscutului satirist Janusz Szpotański, în privat prietenul său, pentru editura londoneză Plus (editura poloneză din anul 1990, editura digitală în anul 2010 http://monika.univ.gda.pl/~literat/szpot/index.htm). Întreaga bibliografie a muncii sale până în anul 2001 (259 poziții) este
Zygmunt Saloni () [Corola-website/Science/329426_a_330755]
-
datorită tonului general de satiră din prima jumătate a simfoniei. Deoarece subiectul din baletul lui Stravinski urmărea metodele învechite ale unei păpuși animate ar fi reflectat observațiile sale cu privire la aspectele mecanice ale comportamentului uman și s-a aplicat direct la satiristul din el. "Petrușka" nu ar fi fost singura sa influență. Ideea că ființele umane ar fi mașini sau marionete era o temă foarte la modă. Exemple muzicale includ "Pierrot Lunaire" de Arnold Schoenberg și "Wozzeck" de Alban Berg, două lucrări
Simfonia nr. 1 (Șostakovici) () [Corola-website/Science/332922_a_334251]
-
(s-a născut în 1960 în Gümüșhane, Turcia) este un romancier turc, scriitor de nuvele, satirist și dramaturg. S-a mutat la Istanbul cu familia la vârsta de nouă ani. După ce a absolvit arhitectura la Universitatea Tehnică din Istanbul, s-a dedicat scrisului. El a realizat creații literare în toate domeniile, incluzând eseuri, articole, critică, piese
Hikmet Temel Akarsu () [Corola-website/Science/337196_a_338525]
-
îi stă bine unui artist refractar la rețeta comună a controversei, ilustrînd excepția pamfletarului care "nu se mai înfruntă cu adversarul într-un același plan al disputei, precum polemistul, și nici în numele unei logici universale a valorilor, ca în cazul satiristului". Neposedînd un mandat obștesc, ergo automandatat, "pamfletarul nu se mai plasează, practic, nicăieri" decît în impulsul propriului eu. Se cade a vedea într-o asemenea autoexcludere orgolioasă rădăcina sediției argheziene, în care se intersectează condiția dată de "dezmoștenit" cu osîrdia
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]