66 matches
-
în viziunile comice despre lumea cealaltă ale satirei menippee, eroii trecutului absolut, reprezentanții diferitelor epoci istorice trecute și contemporanii vii se întâlnesc pentru discuții familiare sau chiar pentru a se bate"154. În cel de-al doilea, parodia se alătură satirizării trecutului recent și își canalizează energiile în direcția sugerării unui "viitor mai bun", net superior valoric și "deocamdată zugrăvit sub forma întoarcerii la veacul de aur al lui Saturn (pe teren roman, satira menippee era foarte strâns legată de saturnalii
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
treizeci de milioane de sesterți și n-a ascultat vreodată prelegerile filozofilor. Să trăiești. Asemenea și tu". Citatul din capitolul LXXI, printre ultimele destinate banchetului, se constituie și într-unul din desele cazuri în care parodia servește drept mijloc de satirizare a anumitor realități din societatea vremii, date fiind inscripțiile funerare atestate ce detaliază genealogia mortului, îi descriu titlurile de noblețe și, pentru a fi cât mai convingătoare cu putință, chiar înșiruie bunurile lăsate de el moștenitorilor sau binefacerile aduse comunității
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și Lichas, soții înșelați, se obligă în scris să nu-i mai deranjeze. Ținând seama de începutul fragmentului în original, ex tui animi sententia, formula prin care se începea un tratat, traducătorul ediției citate ne prezintă episodul respectiv drept o satirizare parodică a tratatelor de pace, după ce, în prealabil, parcursesem o parodie a războiului. De subliniat existența ghilimelelor intenționat parodice, pe care Petronius a simțit nevoia să le adauge și în momentul înfățișării testamentului lui Trimalchio: ""Eu, Tryphaena, declar pe cuvântul
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mod explicit, urmăresc s-o distrugă, mărturisindu-și apetența pentru readucerea Cavalerului Tristei Figuri pe calea cea bună. Capitolul VI, "Despre marea și plina de haz rânduială pusă de preot și de bărbier în biblioteca iscusitului nostru hidalgo", trădează o satirizare a cenzurii exercitate de Biserică, dar, mai mult decât atât, se vrea a fi o oglindă a gestului pe care-l face, simbolic, însuși autorul romanului, "condamnându-și" personajul să conviețuiască livresc într-un plan dincolo de logica umanului. Ia ține
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pe termen nedefinit, modelul. Așa este, de pildă, Don Quijote, roman ce se bazează pe și polemizează cu artificialitatea codului de comportament cavaleresc și al romanelor care l-au colportat. Fără a-și mai restricționa zona de interes la imitarea/ ironizarea/ satirizarea anumitor modele, în secolul XX parodia reflectă modul în care se ajunge la construirea noilor stiluri narative și, nu o dată, concură la diseminarea spre cititori a punctului de vedere autoreferențiale. Metaficțiunile se bucură de o atenție sporită în prezent tocmai
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
spiritul lecțiilor exemplare ale trecutului, evocarea faptelor de excepție ale unor copii) se decupează din confruntarea punctului de vedere oficial, vizând „conținutul, obiectul, funcția socială” a actului artistic, cu teoriile „idealiste”, axate pe autonomia esteticului. Antimaiorescian, I. susține intenția de satirizare a societății „burgheze” din comediile lui I.L. Caragiale, respinge operele lui Urmuz, din pricina „comicului lor gratuit”, se pronunță împotriva sentimentalismului romantic și a „concepțiilor idilice”. Autorul este preocupat de surprinderea nuanțelor conceptuale care ar trebui folosite în construcția noilor tipuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287610_a_288939]
-
1978, p. 73. 4 Bachelard, G., Op.cit., p. 8. 5 Despre "tema ruinelor" în literatura română, preeminesciană, atât ca imitație a romanticilor europeni cât și ca expresie originală prin accentele patriotice de exaltare a trecutului, de condamnare a tiranilor și satirizare a prezentului trimitem la lucrarea: D. Popovici, Studii literare, vol. II, Romantismul românesc, ed. îngrijită de Ioana Em. Petrescu, Ed. Dacia, 1974. 6 Folosim termenul "complex" nu ca un "ansamblu de tendințe psihanalizabile" (după modelul Bachelard: "complexul Ofeliei", "complexul Empedocle
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
se căsătorește cu guvernanta sa norvegiană în vârstă de douăzeci și șapte de ani. Cu această informație își încheie Didion povestirea, lăsând-o în închisoare pe Lucille care tocmai a născut; încheierea este tipică stilului incomplet al autoarei, ilustrat de satirizarea anunțurilor formale de nuntă din ziare (încă un atac la adresa materialismului jurnalismului) atunci când fostul amant al Lucillei se căsătorește cu tânăra guvernantă: "Mireasa avea o rochie albă, lungă, de satin și în mână ținea un buchet în cascadă de minirosa
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Cultura care umple vidul paideutic al specialistului modern este, de cele mai multe ori, „cultura de masă”. Specialiștii care dispun de o solidă cultură generală sunt din ce în ce mai puțini. Cei mai mulți cad victimă celor două erori capitale ale pedagogiei moderne: demonizarea „erudiției vane” și satirizarea „diletantismului” cultural, la care se poate adăuga și apologia „specialistului” (care nu este rea în sine, dar dăunează formării integrale a personalității specialistului, contribuind la transformarea lui în „om unidimensional”). Specialistul epocii moderne - format în perioada postbelică - trebuie adăugat seriei
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de macroși microproiectare pedagogică. Pentru a-și susține cât mai convingător pledoaria, B.G. Wilson a apelat la arme din „arsenalul” adversarilor. Cultura vastă și talentul literar i-au fost de mare ajutor. B.G. Wilson (1997) și-a început demonstrația cu satirizarea a ceea ce a numit „clica restrânsă a câtorva cercetători și teoreticieni postmoderniști”224. Avea în vedere AECT (Association for Educational Communication and Technology), asociație care avea printre membri proeminenți teoreticieni postmoderniști precum Eisner, Vallance, Slattery ș.a. Wilson (1997) nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care participă la realizarea jocului - Paiața, Moș Gheorghe, Iaurgiul, Bragagiul, Vânătorul, Ursarul, Popa ș.a. - li se adaugă, în variantele moldovenești, Gacița și Napoleon Bonaparte. Păpușile folosesc o limbă pestriță, în care idiotismele, neologismele neasimilate, provincialismele și barbarismele abundă, contribuind la satirizarea personajelor. Paiața (Vasilache) reprezintă înțelepciunea populară și poate fi comparată cu vestitele păpuși Petrușka și Kuparek. Prin spiritul lui satiric, acest teatru a dat mult de furcă autorităților. Variantele cele mai cunoscute și unitare ale teatrului de păpuși sunt comunicate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
formarea copiilor, fără însă ca autorii să fi avut ca public-țintă copiii; de exemplu, Vizită, D-l Goe..., de I.L. Caragiale pot fi ,,exploatate" de către educatori, deși ele sunt reperate, în general, în literatura română ca expresii ale ironiei, ale satirizării diferitelor aspecte ale societății vremii; de asemenea, din anumite opere literare, sunt valorificabile doar anumite fragmente de exemplu, Amintirile din copilărie ale lui Ion Creangă sunt adaptate și studiate fragmentar (în general, sunt date în diferite auxiliare/culegeri de texte
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
dar crâșmarul tocmea lăutarii, iar flăcăii plăteau crâșmarului. Alteori, flăcăii închiriau (cumpărau) hanul pentru ziua respectivă și tocmeau lăutarii. Timpul liber - duminicile și sărbătorile - era împărțit între biserică dimineața și la horă după masă. Hora era și un prilej de satirizare prin ziceri și strigături a celor care ieșeau din obișnuit. Accente satirice aveau și strigările adresate fetelor dintr-o parte de sat (cot): Fetele din Chetroșeni îsă iernate cu strujeni i-să vărate cu tărâșe, Le curg ochii ca la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nu numai schițe (dialogate) și povestiri, ci și texte de foarte mici dimensiuni: aforisme („gaforisme”, uneori), calambururi, butade, glume, anecdote ultrascurte, pilule, „chestionare” ș.a., exploatând în chip inspirat comicul de limbaj, umorul absurd. Rezultate remarcabile, între altele, a obținut în satirizarea modelor și marotelor mediatice de ultimă oră, ca în Și Dumnezeu a creat umorul (1997). Prin scrierile lui - „minore”, desigur, prin definiție, dar nu lipsite de o semnificație ce depășește platforma scundă a umorului de consum curent, fără pretenții -, scriitorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287689_a_289018]
-
dreptul, alături de și din cauza eroilor ce împroașcă ecranul în repetate rînduri cu dejecții fel de fel. Aceasta pentru că frații Wayans, după succesul repurtat cu seria întîi în vara trecută, au considerat că știu ce vor adolescenții și au purces la satirizarea colegilor de breaslă, clasici ori contemporani, asezonînd totul cu un verism dezgustător, supralicitat gratuit. Dorind să-l imite pe maestrul horror-ului Wes Craven, Keenen Ivory Wayans - regizor și coscenarist împreună cu interpreții Marlon și Shawn Wayans - s-a căznit să
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
Tipologia literară, Vladimir Streinu remarcă marea varietate a formelor, permanenta ambiție de a se înnoi, ceea ce îl apropia de Balzac. Spre deosebire de majoritatea comentatorilor, el socotește Amândoi, drept unul dintre cele mai subtile romane prin caracterul său detectiv, dar și prin satirizarea acestei formule. Ne amintim cu ce admirabil simț al plasticității l-a caracterizat pe josnicul parvenit Pirgu. Acele considerații păreau desprinse dintr-un context mai larg și acesta îl reprezintă chiar cronica despre Craii de Curtea-Veche. Mateiu Caragiale i se
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
practicantul creștin, îl elimină pe Fortunato, un "ocultist", anterior Postului Paștelui, o perioadă de purgație și elevare spirituală. El acționează în travesti, folosind chiar armele Bufonului pe parcursul procesului revanșard, prin aceasta reușind nu doar anihilarea rivalului religios, dar, totodată, și satirizarea practicilor francmasonice și transformarea inițierii oculte într-o parodie. Mai mulți critici au admis această posibilitate interpretativă. Marvin Felheim vede ca "punere în scenă de către Montresor a unui ritual elaborat" (Felheim 448), în care moartea lui Fortunato devine o "jertfă
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
gen de comedie - tip farsă populară (în stilul celor interpretate de Toto care, de altfel, în semn de omagiu este distribuit de Monicelli în filmul semnat de el) și începutul noii comedii italiene, axată pe critica de moravuri și pe satirizarea diverselor aspecte ale actualității social-politice. Desigur, filmul-vedetă al acestei selecții de filme-vedetă, marea revelație și adevărat coup de coeur pentru tânăra generație de spectatori-cinefili, a fost Miracolo a Milano/ Miracol la Milano, unde Vittorio De Sica aliază în mod magic
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
putem să ne dăm seama dacă îndepliniți condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de facilitățile acordate la plata încălzirii termice. Dl Costică, Timișoara. Ne pare rău, dar așa cum ați putut observa de-a lungul anilor, nu ne ocupăm cu satirizarea anumitor persoane în paginile săptămânalului „Agenda“. Creșterea în apartamente a animalelor de casă (câini, pisici) nu este interzisă de nici o lege și cu siguranță că nici nu va fi interzisă în viitor. Dna Mioara Marcu, Timișoara. Nu este necesar să
Agenda2003-23-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/281099_a_282428]
-
și extaz („Și-n orice poezie, cât de slabă, / Să- nchid un tainic strop de Dumnezeu”). Se pare că anchetatorii n-aveau știință despre prozele voiculesciene impregnate de magism, dintre care cel puțin Lobocoagularea prefrontală putea deveni probă acuzatoare prin satirizarea sistemului totalitar comunist, mascată sub învelișul alegoric. Uzând de formula distopiei imaginează în această proză ușor schematică un univers monstruos și absurd în care s-a înfăptuit „râvnită minune a lumii”, pacea socială, întronată printr-o simplă operație psiho-spirituală de
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
revin, fie și telefonic, sîmbătă, așa cum încercasem să promit. Cred însă că ceea ce trebuia să vă comunic în legătură cu „Jucătorul” aș putea s-o fac și aici, în scrisoare. Întâi despre „J” ca literatură. E scrisă cu o vădită plăcere a satirizării, calculat, precis. Apoi despre „J” ca text pentru publicare. Pentru iulie s-a apelat la un șpalt existent de cîteva luni în redacție cuprinzînd un fragment de roman al lui Aug. Buzura. Din care motiv au fost amînați cei doi
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
1944) și Alberto Arbasino (Frați întru Italia, 1963), ei reușind să vadă haotice tocmai cele ce apar ordonate în lumea obișnuită. Iar dacă orice clasificare a celor ce compun universul este arbitrară și conjecturală, „de ce să nu lăsăm spațiu, în locul satirizării proiectelor utopice, fanteziei lingvistice?“<ref id="202">Cf. Umberto Eco, De la arbore spre labirint, ed. cit., p. 378.</ref>. Este ceea ce ar face Borges prin enumerarea sa. Ar fi vorba de o dublă replică, atât față de un proiect asemeni celui
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
părintele ce slujea Taina Cununiei să își continue serviciul său religios. Omul vede în preot un model, iar căderea slujitorului din această treaptă, a unui om cu echilibru sufletesc, demn de model pentru alții, face ca autorul să resimtă nevoia satirizării aspectelor ce nu au a face cu slujirea sacerdotală. Omul a fost mereu supus căderii în greșeală și ridicării din aceasta, însă azi, mai mult ca oricând, tehnica devine principalul motiv pentru care "aleșii Domnului" trebuie să își conștientizeze misiunea
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
chiar și cea atât de ironizată de unii și de însuși Caragiale "emoțiune impersonală" a lui Maiorescu, care nu se mai șterge niciodată din sufletul nostru și se repetă cu aceeași intensitate la fiecare lectură, deși știm totul pe dinafară. Satirizarea în sine a unei anumite lumi sau ordini sociale de mult ne lasă indiferenți, cu atât mai mult cu cât, în cazul nostru, acea lume sau ordine sociala a și dispărut. Înseamnă că avea dreptate E. Lovinescu sa afirme că
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
absolventă de antropologie interpretată de Johansson ajunge, normal, să-l îmblânzească pe copil, să se atașeze de el și să îi dea o lecție mamei. Dincolo de banalitatea subiectului, filmul câștigă prin comicul de situație, mai ales în situațiile care implică satirizarea înaltei societăți care-și tratează copiii ca pe pudeli. Prin doar 3-4 apariții, Paul Giamatti echilibrează alte 6-8 conformisme, printre care și voice-over-ul eroinei care transformă filmul într-un nou episod din Sex and the City. Adrian Marino și Securitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]