31 matches
-
complexitatea raporturilor de putere, bazate pe clasă socială, poziție imperială, gen etc., și să ratăm exact înțelegerea atentă a „mecanismelor dominației și modurilor lor de manifestare”. Să ne reamintim așadar, că în buna tradiție a artei și discursului antiimperialist, primii satirizați sunt chiar agenții imperialismului! Or, în Toni Erdmann, stereotipizarea antiimperialistă se manifestă aproape exclusiv împotriva localnicilor complici, agenții occidentali fiind investiți cu trăiri complexe, eventual certați cu tandrețe, și până la urmă exonerați de răspundere. Despre regizoarea Maren Ade - ce spune
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
în primul deceniu al secolului al XX-lea, începând din anul 1900. Repictează "Aparul" în compoziția "Apă potabilă", revin tipologiile exploatate și asuprite ca "Diferend în Ghetto" și "Morala în Ghetto" și o mulțime de evrei săraci dar și bogați satirizați ca "O afacere mare", "Negustorie" și "Moș Ițic cămătarul". Apar din nou tipologii umane ca "Moș Grigore" și "Baba Frăsina", priveliști de pe râul Bistrița ca "Hora de la Broșteni", o altă reprezentare a compoziției din 1914 " Pâinea noastră cea de toate
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
spiritul critic până la satirizarea personajelor. Așa sunt lucrările cu zarafi și cu "Moș Ițic cămătarul" asupra cărora Băncilă a revenit mai mereu și a făcut mai multe replici. Există o pictură executată în anul 1912 care înfățișează un zaraf puternic satirizat, cromatica având dominanța verzuie. El este odios deoarece zărăfia nu este o ocupație destinată celor săraci și umili, ci speculă, posibilități de parvenire, ambiții, relații și cunoștințe bancare. În această compoziție din 1912, zaraful numără monedele pe o masă și
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
lucidă a satirei. Notele dominante țin însă de comedia de moravuri, bine pigmentată cu situații de farsă: de aici contradicția evidentă, ostentativă, între angrenarea pătimașă a eroilor în luptă și micimea scopului lor, unilateralitatea și fixitatea de marionetă a personajelor satirizate, prinse sub lupa nemiloasă a atacului satiric și păstrate în nemișcare, ticurile verbale, automatismele, poantele, încurcăturile, amplificate cu inventivă ingeniozitate de regizorul Alexandru Tocilescu și interpreții Teatrului de comedie." (Ileana Berlogea, Scînteia, 21 noembrie 1980) "Concursul de frumusețe canină care
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
putea fi adesea foarte combativă. Se cunosc numeroase cazuri de confruntări dintre ea și șefi ai studiourilor, colegi, regizori și producători. Stilul ei direct, maniera verbală și nelipsita țigaretă au contribuit masiv la imaginea personalității sale, fiind adesea imitată și satirizată. Davis a fost cofondatoarea Hollywood Canteen, dar și prima femeie care a fost președinte a Academy of Motion Picture Arts and Sciences. A fost, de asemenea, prima actriță care a fost de zece ori nominalizată pentru zece premii Oscar și
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
inițial „The Bargain Lost” (în ), povestirea se referă la un om pe nume Pierre Bon-Bon, care se crede un filozof profund, și la întâlnirea sa cu Diavolul. Umorul povestirii se bazează pe schimbul verbal de idei între cei doi, fiind satirizați filozofi clasici precum Platon și Aristotel. Diavolul afirmă că el a mâncat sufletele multor filozofi. Povestirea, care a primit laude moderate, a fost trimisă inițial de Poe, cu titlul „The Bargain Lost”, la un concurs literar. Deși nici una dintre cele
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]