86 matches
-
sau Transoxiania este o regiune antică a Asiei Centrale, cuprizând zone din statele moderne, Uzbekistan, Tadjikistan, sudul Kîrgîzstanului și sud-vestul Kazahstanului, situată între râurile Amu Daria (în Antichitate: Oxus) și Sîrdaria (în antichitate: Jaxartes). A fost o satrapie ahemenidă sub numele de Sogdiana. Denumirea "", de origine latină, semnifică "„peste râul Oxus”" (denumirea grecească pentru Amu Daria). În persana de mijloc, era cunoscută ca "prdry" sau "Faraa-rood" (traducere: "„ceea ce este dincolo de râu”"), iar după cucerirea arabă este numită "mă
Transoxiana () [Corola-website/Science/326956_a_328285]
-
râu”"), iar după cucerirea arabă este numită "mă wară' an-năhr". Transoxiana a fost punctul cel mai nordic al lumii elenistice, creată de Alexandru cel Mare. În perioada Imperiului Sasanid pentru a se deosebi de Bactria este denumită "Sogdiana" (numele unei satrapii persane). Exploratorul și ambasadorul chinez, Zhang Qian, descrie Transoxiana în voiajul său spre Regatul Greco-Bactrian și Parția (pe care o consideră o civilizație urbană avansată). Devine un centru cultural și științific sub Imperiul Sasanid, și o regiune bogată datorită Drumului
Transoxiana () [Corola-website/Science/326956_a_328285]
-
a fost cel mai estic stat elenistic, situat în Asia Centrală între 255 î.Hr./246 î.Hr., când satrapia seleucidă Bactria își proclamă independența, până în 125 î.Hr. La maxima sa întindere în 180 î.Hr. teritorii vaste din Afganistan, Iran, Kârgâzstan, Pakistan, Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan se aflau în componența regatului elenistic. Limbile oficiale erau greaca și bactriana, utilizate pe
Regatul Greco-Bactrian () [Corola-website/Science/326887_a_328216]
-
apogeu. În urmă expediției organizate în 514/512 î.Hr. împotriva sciților, Darius își extinde stăpânirea asupra Peninsulei Balcanice, cu precădere asupra zonei litorale și a cetăților grecești. Demonstrația de forță împiedica expansiunea sciților spre vest, iar Tracia este transformată în satrapia Skudra. În 500-494 î.Hr., cetățile grecești din Asia Mică se răscoală împotriva perșilor, în frunte cu Miletul. Atena și sprijină revoltă ioniana, oferindu-i lui Darius pretextul unei intervenții în Grecia. În 490 î.Hr., perșii sunt învinși la Maraton de către
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
dar înfrânt la Salamina și la Plateea în 480-479 î.Hr. renunța la politica expansionista în zona datorită dificultăților interne prin care trecea imperiul. Profitând de slăbiciunea imperiului și de faptul că Grecia era ocupată de războaiele cu perșii, pe ruinele satrapiei Skudra se fondează Regatul Odris, care aduce sub autoritatea să întreaga Tracie până la Dunăre și întreg litoralul cuprins între Abdera și gurile Dunării. Regatul Odrisilor devenise principalul factor de putere în zonă. Tracia a fost cucerita de macedoneni în 341
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
forță care să-i intimideze pe sciți și pe greci. Expediția deschidea perspectiva aducerii Peninsulei Balcanice sub autoritatea Imperiului Persan. Sciții însă i-au respins pe perși, iar Darius a fost nevoit să abandoneze expediția. Tracia este totuși transformată în satrapie sub numele de Skudra, asigurând controlul asupra peninsulei balcanice și a cetăților pontice. Geții de la nord de Haemus au fost supuși și integrați în regatul odrisilor ce au luat în stăpânire și tot litoralul de la Abdera până la gurile Istrului. Geții
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
în Istoria Războiului Peloponesiac, Xenofon în Anabasis, Diodor din Sicilia în Biblioteca istorică și Polybius, în "Istorii". În secolul al VI-lea î.Hr., Imperiul Persan era în ascensiune, prin cucerirea Ioniei, expedițiile lui Darius împotriva sciților și transformarea Traciei în satrapie persană denumită "Skudra". Însă pe fondul războaielor medice, profitând de înfrângerile suferite de perși, pe ruinele fostei satrapii Skudra, odrisii și-au clădit un regat. Potrivit lui Herodot, fondatorul regatului odrid a fost Teres. Nucleul central era în valea inferioară a
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
secolul al VI-lea î.Hr., Imperiul Persan era în ascensiune, prin cucerirea Ioniei, expedițiile lui Darius împotriva sciților și transformarea Traciei în satrapie persană denumită "Skudra". Însă pe fondul războaielor medice, profitând de înfrângerile suferite de perși, pe ruinele fostei satrapii Skudra, odrisii și-au clădit un regat. Potrivit lui Herodot, fondatorul regatului odrid a fost Teres. Nucleul central era în valea inferioară a Hebrosului. În timpul domniei lui Teres, teritoriul regatului era restrâns. Pe plan extern, regatul era orientat spre stabilirea unor
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
Evu Maria.Are o fiică, Gloria Eva, și fii fii: Evu Sorin Sargețiu și Evu Remus Septimiu. 50 D Lestine iterare Poeseu pentru Idolii regionali până la urmă vă distruge Stigma sau raport despre starea precum în fizic Învățătorului Împărăției în satrapiile satului așa și în metafizic global Adevăr zic vouă nu merită Aceste boli care cântă prognozat de Aldrin Toffler Nici o cauză care își vomită acest cancer interconetat la utopica foame de Unu.. efectele exacerbând Intervalele ( text la ieșirea din System
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_62]
-
independente care nu se aflau sub jugul Hitiților. Cunoscută pentru fracțiunile sale războinice, a rămas în mare măsură independența față de Lidieni, si chiar față de perși, care au cucerit Anatolia în secolul al VI-lea î.Hr., si au împărțit zona în satrapii pentru un control mai mare. Totuși, nu au putut să facă față revoltelor constante și tulburărilor din interiorul provinciei. Alexandru cel Mare a avut însă noroc, cucerind Sagalassos pe drumul său spre Persia, desi orașul Termessos îi sfidata autoritatea. După ce
Pisidia () [Corola-website/Science/327560_a_328889]
-
în trei state vasale. Lidia apare pe harta lumii antice ca un regat neo-hitit cu capitala la Sardes, condusă de trei dinastii (Atyadae, Heraclidae, Mermnadae). Atyadae Heraclidae Mermnadae Cresus este învins în 547 î.Hr. de către Cirus cel Mare, Lidia devine satrapie.Primul satrap ales de împărat a fost Tabalus. A avut un rol important în timpul războaielelor medice, fiind locul de plecare a armatei și flotei persane spre Grecia.Tot aici a avut loc revoltele polisurilor grecești, cauză a războaielelor greco-persane. Prin
Lidia (stat) () [Corola-website/Science/318648_a_319977]
-
plecare a armatei și flotei persane spre Grecia.Tot aici a avut loc revoltele polisurilor grecești, cauză a războaielelor greco-persane. Prin Lidia armatele macedonene pătrund în Imperiul Ahemenid, unde câștigă o primă luptă în fața perșilor la Granicus. Lidia rămâne o satrapiea Imperiului Macedonean până la moarte prematură a lui Alexandru Macedon. În 282 î.Hr. se formează Regatul Pergamului sub dinastia Attalidă, un viitor vasal roman. Antioch cel Mare, împăratul Imperiului Seleucid, cucerește teritoriu fostei Lidii, Helespontul, Tracia, Macedonia și Grecia în sfera
Lidia (stat) () [Corola-website/Science/318648_a_319977]
-
au pus bazele regatului armean, care la scurtă vreme a fost încorporat în Imperiul Ahemenizilor (sec. VI-III î.Hr.) și apoi, după cucerirea macedoneană, în cea a Seleucizilor (sec. III-II î.Hr.). Armenia a fost împărțită de Darius I în două satrapii, formal păstrate ulterior: "Armenia Major" în est și "Armenia Minor" în vest. Deși cu populație majoritară armeana, Armenia Minor nu a avut o statalitate solidă, teritoriul ei făcând parte adesea din alte state, precum Cappadocia și Regatul Pontic. După înfrângerea
Istoria Armeniei () [Corola-website/Science/314239_a_315568]
-
zeul patron al orașului. Din secolul al V-lea î.Hr. începe să-și aleagă proprii regii, ca în anul 460 î.Hr. să devină republică. În timpul războiului peloponesiac, Cirene sprijină Liga peloponesiacă condusă de Sparta. Orașul este inclus mai târziu în satrapia ahemenidă Libia. În 331 î.Hr. Alexandru cel Mare a ocupat orașul iar la moartea sa, survenită în 323 î.Hr., Cyrene devine o parte a Egiptului Ptolemeic. Ofelas este generalul ce a preluat conducerea în polis în numele dinastiei ptolemeice și va
Cirene () [Corola-website/Science/326933_a_328262]
-
erau macedoneni) le dădea întâietate acestora. În total aceștia erau în număr de 7.000. Încă din seara dinaintea luptei armata persană se afla deja pe viitorul câmp de luptă. Darius a recrutat cele mai bune trupe de cavalerie din satrapiile estice și din rândul triburilor scitice aliate. De asemenea Darius a desfășurat și cele 300 de care de luptă scitice, pe care le-a așezat în fața celorlalte trupe. De asemenea el a așezat și cei 15 elefanți, împreună de care
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
era ușor să meargă și prin zone mlăștinoase. Mai târziu, după invenția roții, au fost folosite și carele, în special de către oamenii înstăriți Un pandantiv mesopotamian Regiunea a fost apoi ocupată de către Imperiul Persian, fiind organizată sub forma a două satrapii, Babilonia în sud, și Athura în nord. În această perioadă, 500-330 î.Hr., Persia, o națiune vorbitoare a unei limbi indo-europene a devenit cea mai importantă putere a lumii. După cucerirea Persiei de către Alexandru cel Mare, satrapiile au devenit parte a
Istoria Mesopotamiei antice () [Corola-website/Science/309879_a_311208]
-
sub forma a două satrapii, Babilonia în sud, și Athura în nord. În această perioadă, 500-330 î.Hr., Persia, o națiune vorbitoare a unei limbi indo-europene a devenit cea mai importantă putere a lumii. După cucerirea Persiei de către Alexandru cel Mare, satrapiile au devenit parte a Imperiului Seleucid, până la distrugerea sa, de către Armenia Mare, în 42 î. Hr. Cea mai mare parte a Mesopotamiei a devenit apoi o parte a Imperiului Partian al Persiei, ce a rezistat până în 224 d. Hr. Ctesifon a
Istoria Mesopotamiei antice () [Corola-website/Science/309879_a_311208]
-
Restul trupelor erau mult mai ușor înarmate; armamentul specific Imperiului Persan fiind în general arcul. Încă din seara dinaintea luptei armata persană se afla deja pe viitorul câmp de luptă. Darius a recrutat cele mai bune trupe de cavalerie din satrapiile estice și din rândul triburilor scitice aliate. De asemenea Darius a desfășurat și cele 300 de care de luptă scitice, pe care le-a așezat în fața celorlalte trupe. De asemenea el a așezat și cei 15 elefanți, împreună de care
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
lui Chandragupta (care tocmai fondase cel mai mare imperiu indian al epocii), va încheia cu acesta o pace de compromis. Nu se cunosc evenimentele din timpul luptelor dintre greci și indieni dar se cunosc detaliile păcii prin care renunță la satrapiile indiene (Gandhara, Gedrosia și Arachosia) în schimbul a 500 elefanți de război și promsiunea de căsătorie dintre Seleucus și fiica suveranului indian. În anul 301 î.Hr are loc deznodământul luptelor dintre diadohi. La Issos, unde Alexandru învinsese pe perși, are
Imperiul Seleucid () [Corola-website/Science/309464_a_310793]
-
ale imperiului, iar în locul lor au fost colonizați locuitori, tot vorbitori de limbi semite, ai Mesopotamiei, care au dat naștere populației cunoscute mai apoi sub numele de samariteni. Sub stăpânirea persană ahemenidă, începând din 529 î.Hr. orașul a fost capitala satrapiei Samarina. Samaria și-a pierdut cu totul specificul ebraic-samaritean după cucerirea Palestinei de către Alexandru Macedon, devenind un oraș grecesc elenistic.Numele în limba română și în alte limbi provine din pronunțarea grecească a numelui orașului - Samaria. Samaritenii s-au revoltat
Samaria (oraș) () [Corola-website/Science/330347_a_331676]
-
Mare (336-323 î.Hr.) asupra lui Darius III Codommanos și cucerirea Imperiului Ahemenid de către eleni. Adânc stânjenite în procesul dezvoltării lor economice și politice, prin prezența tiranilor locali, susținuți de perși, suportând cu greu statutul de a fi integrate într-o satrapie persană cetățile ionice se aflau în pragul unor măsuri importante. Conștiința necesității unei organizări bazate pe apelul la unire și la cererea de ajutor din partea grecilor liberi se impunea tot mai pregnant. În ajunul cuceririi Ioniei de către perși, cetățile ionice
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
După revolta ionică regele Darius, avea mai multe obiective în fața sa: reorganizarea Greciei asiatice, consolidarea puterii sale în Tracia și pedepsirea acelor greci, în frunte cu Atena, care participaseră la ajutorul dat Ioniei și la asediul Sardesului. Reorganizarea Ioniei ca satrapie a fost încrdințată lui Artaphernes, dar, în mod înțelept, Darius nu a reinstaurat regimurile tiranice din trecut care constituiseră una din cauzele revoltei; Mardonios, ginerele regelui, a fost trimis să restaureze puterea persană în Tracia și Macedonia, dar, în urma unui
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
pentru a nu-i vedea și a nu-i responsabiliza pe adevărații vinovați". Și totuși, singura soluție morală, sigura șansă de resuscitare morală este procesul comunismului, oricît se încearcă amînarea lui, sîntem datori să nu renunțăm asta și doresc toți satrapii vechiului regim. Nu există iertare și nici reconciliere între victime și călăi fără recunoașterea vinei celor din urmă. Zguduitoarea carte a Luciei Hossu Longin se încheie cu episodul "Un ziar de la București la Washington". Petre Mihai Băcanu, ziarist la "România
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
e și în natura lucrului ca Rusia să nu se silească de-a sprijini aspirațiile României în socoteala consângenilor și a aliaților ei slavi. Daca, cu toate acestea, noul regat stă străin, ba chiar ostil în fața-ne, ca oricare altă satrapie rusească din Balcani, nu este asta sentința cea mai reprobatorie în contra esenței politicei de emancipare? Să nu ni se zică însă că o Românie care-și păstrează pizmătareț independența ei față cu noi, ba o manifestă cu asupra de măsură
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
d. Boerescu, ministrul de externe a României, face politica rusească; căci Austro-Ungaria nu poate renunța la votul preponderant iar România se află înaintea cestiunii dacă prin politica d-lui Boerescu, voiește să ajungă a fi considerată pur și simplu o satrapie rusească. Noi credem că, pîn-acum cel puțin, d. Boerescu n-a fost nicicând în pericol de-a fi bănuit că face politică rusească. Din contra. [ 16 noiembrie 1880] ["IERI LA 4 1 /2 DUPĂ-AMIAZI... "] Ieri la 4 1/2 după-amiazi
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]