1,317 matches
-
cărămidă peste cărămidă întru propria ei edificare și te îngroapă pas cu pas sub greutatea propriului ei edificiu; ceea ce fusese considerat doar urgent (spartul ouălor, de exemplu) se substituie pe nesimțite esențialului (care doar el te pusese cîndva în mișcare) (savuroasa omletă, să zicem); mijloacele se îngroașă pe măsură ce se subțiază scopul inițial propus, acesta sfîrșind prin a fi dat practic uitării, iar golul astfel obținut fiind efectiv ocupat de mijloacele inițiale devenite ele însele scopuri (firește: neproclamate ca atare de ideologie
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
Totuși, prima parte a cărții, de până la moartea lui Ion Luca Caragiale (care presupune un sugestiv joc de oglinzi, o construcție paralelă între viața tatălui exigent și lipsit de dragoste părintească și cea a fiului aproape renegat) are destule momente savuros consemnate sau pur și simplu expresiv alăturate. Caragiale-tatăl: "... joia trecută, 21 mai, neavând treabă, mă plimbam încet pe Calea Victoriei, pe la șapte seara, privind la forfoteala aceia de calești, birji, automobile - ce mulțime! ce eleganță! ce belșug!...". Undeva, pe celălalt trotuar
Roman cu Mateiu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14513_a_15838]
-
Cronicar Lista lui Pleșu În CONVORBIRI LITERARE din octombrie, dl. Liviu Papuc ne reamintește, în legătură cu disputele recente pe tema "legii Pruteanu", un savuros episod din vremea cînd junimistul Vasile Pogor, unicul "franțuz" din societatea ieșeană, era primar la Iași. Istoria este preluată din C. Săteanu. Legea Pogor (valabilă însă doar pentru Iași), cunoscută în epocă drept "legea marxismului", îi obliga pe negustorii care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14585_a_15910]
-
atîtea cărți, dom’le?/ La nimic, le citesc...". Aș spune că textul pe care-l prefer e Povestea de duminică, rudă bună (fără o influență directă, evident) cu Tata a vrut televizor sîmbătă seară, a lui Bogdan Suceavă, amîndouă, istorii savuroase construite în jurul acelui obiect-fetiș al societății noastre care e televizorul, peste care se suprapune tema, clasică, dar veșnic nouă, a relației dintre tată și fiu. Televizorul e noua divinitate a societății industriale, iar a-l duce la reparat, învelit într-
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
la documentul de epocă. Un exemplu. Ele sunt multe, dar pentru a evita încărcarea cronicii cu exemple, mă opresc doar la episodul Ion Creangă ca diacon, adevărat scenariu pentru o punere vie într-o scenă populată cu personaje contradictorii, urmărite savuros de Dumitru Furtună, fără să se fi gândit că o face, atunci când reconstituie drumul sentinței, al aplicării ei, drumul "întâmpinărilor" lui Ion Creangă, printre ele, răspunsul la învinuirile că a părăsit "semnele de cleric sfințit". Demonstrație de o fină subtilitate
Mărturii despre Ion Creangă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14039_a_15364]
-
în timp ce abundă atacurile la persoană. Cine cîștigă, à la longue, într-o polemică? Ipoteza vorbitoarei este că întotdeauna cîștigă omul care are o operă, care are autoritate. Într-adevăr, a subliniat amfitrionul, în democrație există polemici, în regimurile totalitare campanii. Savuros ca întotdeauna, dl Mihai Zamfir a cules și acum zîmbete și rîsete la scenă deschisă cu digresiunea pe care a făcut-o relativ la limbajul disputelor și la specificul înjurăturii la diverse popoare. Ideea a fost că popoarele puternice înjură mai
Etica disputelor literare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14191_a_15516]
-
de câmpie." Câinii de zmeu, aflăm mai departe, sunt niște literați și se hrănesc cu ce altceva decât cu... porci de câine. Deși pare o lume întoarsă pe dos, aici totul se articulează după regulile unei logici imbatabile. Cea mai savuroasă este, desigur, logica etimologiei populare. De ce să te chinui să cauți originile obscure ale cuvântului toroipan, când poți foarte bine introduce o simplă liniuță despărțitoare și totul devine limpede și chiar „științific": toroy-pan, care va să zică distruge tot; și cine te poate
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
niște fire și se înnoadă ca o plasă înăuntrul căreia, fără să știu, am înotat." Butoieștiul care concurează Mehadia, memorii (aparent concurente) care se întîlnesc pe firul prezentului, schimburi de identitate narativă (căci întrebarea rămîne: cine scrie?), simbioze identitare (în savuroasele comentarii la registrul bisericesc al concubinilor și la notele din incomparabilul Străjoț): &comp. e o cuceritoare arheologie a memoriei și a textului. Prima apariție a Literaturii între revoluție și reacțiune datează abia din 2000 și iat-o ajunsă la a
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
personajul. Pare că-l ține la distanță pe Humbert Humbert și trăirea voluptoasă și devastatoare, implicată a iubirii pentru Lo-li-ta. Se simte mult mai confortabil în pielea lui Humbert-povestitorul, intră în umorul ironic și auto-ironic al discursului și-l marchează savuros, așa cum s-a întîmplat în seara cînd am revăzut spectacolul, cînd mi s-a părut că s-a strîns cu minute bune și că s-a îmbogățit, s-a nuanțat vocea naratorului, un argument în plus motivațiilor mele de mai
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
inclusiv în prestigiosul Variety). Dar, pentru că citatele "de bine" sînt ușor de imaginat, iată o mostră "contra", apărută în ultimul număr din Positif: În ciuda unui început promițător, această comedie cinică devine repede plictisitoare, pentru că repetă situații improbabile și nu prea savuroase (...) Doar aerul de cîine bătut al actorului principal aduce puțină prospețime ansamblului. De la nostalgia îndoielnică față de vechiul regim autoritar, pînă la viziunea complezentă asupra unui sistem mafiot, filmul nu e, în orice caz, cel mai bun avocat al campaniei de
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
din marea filosofie de altădată. Astăzi numai în vis putem vedea fericitul moment cînd niscaiva mare neo-român va prezenta cartea "deci care a traduso alu Nice": Dincolo de marfă și de nașpa..." Paralelismele între lumea primitivă și cea contemporană sînt întotdeauna savuroase. Un articol se numește Ambrosia și ne arată cît de aproape de Ghilgameș este omul de azi. Aceeși obsesie a depășirii morții, a anulării acestui fenomen pe care de mii de ani ne încăpățînăm să-l considerăm ne-natural. între ambrosie
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
O., oferă o imagine destul de sinistră: șomaj, eficiență extrem de scăzută a muncii, orizont limitat la posibilitățile sărace ale județului, cîini vagabonzi, flămînzi și sălbăticiți, violuri etc. La întrebarea unuia din generalii N.A.T.O. ("în ce țară ne găsim"), răspunsul este savuros: "în ceva mic și-n tranziție, nu-mi aduc aminte, ceva pe lîngă Ucraina - răspunse Van der Merde. Da' nu scrie acolo pe hartă? - A căzut zacuscă pînă lîngă Odessa și nu se mai vede". La prima vedere, în spiritul
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
de fapt. Doar că puțini recunosc astfel de lucruri rușinoase, Dan Petrescu fiind un campion al acestor puțini. Există și o împărțire mai "cuminte" pe genuri: un capitol se ocupă, de exemplu, de cărți de memorialistică. în final, un text savuros intitulat " Despre ce ar fi trebuit să scriu", un fel de meditație glumeață a scriitorului la ziar, dar nu unul încrîncenat, nu unul care se plînge de ingratitudinea față de cultură, ci chiar dimpotrivă. Despre problemele importante se poate vorbi și
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
reală ca o stea// o machetă din zahăr ars/ cu sfîrșitul lumii/ pe care-o voi mînca doar eu/ și mama mea" (Ieșirea din apă). Urmează comedia istoriei, cu ajutorul unor episoade înregistrate la hotarele fabulosului, realizat inclusiv prin amestecul lor savuros aleatoriu: "Puteam și pieream. O, scîrboasă putere/ și argăsiri, veșnici trîntori la miere./ O dată doar am respirat. M-am aflat/ Rege în țara lui Por Împărat./ Am vrut să înțelepțesc. Mi-a luat-o-nainte/ Împăratul nemțesc. Am vrut desfrîuri
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
ofensezi, fie să fii ofensat. Frază având tăietura, simetria unui diamant. Cea mai vulgarizată de-a lungul vremurilor este tocmai ideea de bază a Princepelui, care la noi a pătruns în mulțime datorită lui Caragiale. Eroul acestuia, în cea mai savuroasă comedie românească, exclamă ritos: Scopul scuză mijloacele a spus... nemuritorul Gambetta... Nici nu se putea găsi o mai populară mistificare. De atunci, cel puțin la noi, zicerea clasică, fină și oricum elevată, s-a transformat în cel mai abject cinism
Confortul cinismului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15176_a_16501]
-
acest neobișnuit fenomen meteorologic și să vă bucurați văzîndu-i pe cei doi actori importanți ai Teatrului de Comedie. Dintr-o regretabilă eroare s-a strecurat o greșeală în cronica din numărul trecut, Dracul vorbește românește. Numele actriței care o interpretează savuros pe Cleo din Viitorul e maculatură este Liliana Pană. Ne cerem scuzele cuvenite.
Cad bani din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15226_a_16551]
-
cât piesa trasează, măcar în linii mari, tipul de literatură pe care-l va realiza mai târziu în Țiganiada. Cum această controversată piesă n-a cunoscut decât o singură ediție (în 1983 la Editura Dacia, seria "Restituiri"), încheiem cu un savuros "jurământ de credință": "Pă noao țări, pă trei mâncări, pă ziua de ieri, pă spatele vântului, pă fata juciului, pă coada măgarului, pă ciuma pădurii, pă apa vinerii, pă spuma Dunării, pă picioare de porc ce ești, cu coaste cu
Despre începuturile literaturii românești by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15239_a_16564]
-
pornind de la Secretul doctorului Honigberger, misterioasa povestire a lui Eliade. Pulp Fiction, semnată de Florin Lăzărescu, ar fi fost o proză genială dacă Tarantino și-ar fi făcut filmul abia anul acesta. Altfel, mâna de prozator se vede, textul e savuros și printre cele mai bune din volum. Dumitru George scrie un fel de bancuri în proză nu neapărat lipsite de umor și care, dacă e să ne luăm după comentariile postate pe net, au chiar mare priză la cititorii on-line
Antologia prozatorilor internauți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13411_a_14736]
-
justificări, cu oarece patetism, oarece ironie și mult ludic. E același cocktail inegalabil (plus amoruri printre tangouri, telefoane sau reportaje la hidrocentrale...) din Pronumele personal, dintr-O baie de umanitate, din Despre Max. Și, mai ales, din Viața frazei - cu savuroasele portrete în mișcare ale lui Marin Preda și Zaharia Stancu (cu genial reprodusele ticuri stilistice transplantate din Desculț la Uniunea Scriitorilor), cu zoologia și botanica bizară din care constă lumea literaților și culminînd, într-un final, cu utilizarea în scopuri
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
literaturii române locul acestui volum de proză scurtă trebuie fixat în preajma „desantiștilor” sau printre cărțile apărute în anul 2003. Important este faptul că povestirile și schițele lui Pavel Șușară - recondiționate sau nu - sînt pline de prospețime, iar lectura lor este savuroasă chiar și acum cînd realitatea absurdă a vieții în regim comunist devine pentru români o tot mai îndepărtată amintire Pavel Șușară, Sinuciderea se amînă. Povestiri din vechiul regim, Editura TopArt, București, 2003, 256 pag.
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
său student și, mai târziu, coleg de catedră. În revistele universitare sau de specialitate, precum și în publicațiile literare a mai scris articole, pe la soroace aniversare și comemorative, în care impresiona prin armătura documentară infailibilă și prin mușcătura ironiei într-un savuros limbaj ce îmbina regionalismul ardelean, cu termenul rar, livresc. Este a doua carte de memorialistică despre Iosif Pervain; în urmă cu doi ani se publica la Editura „Clusium”, din Cluj, teza de doctorat amintită mai sus, urmată de evocările unor
Recuperare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13526_a_14851]
-
știe ca nimeni altul să savureze sonoritatea cuvintelor celor mai exotice, iar sensul lor aproape că nici nu mai contează. Pentru scriitor importantă este doar funcția lor de semnificant, nu și cea de semnificat, așa cum se poate deduce din această savuroasă scenă de bătaie: „Execut fulgerător un myo sho, dar m-a ginit, era vulpoi! Parează cu un kakuyu-matsu, deșirîndu-se prin aer ca o brezaie și-mi întoarce un fukito. Mă prind la timp (...) și zbang! îi izbesc în umăr o
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
greutatea cade pe „orbirea omului față de greșeala sa sau pe tendința de-a o ascunde”. Inventarul acestor defecte gravitează în jurul neroziei conținînd pretenția de inteligență, din care derivă încăpățînarea, impertinența, înfumurarea, înțepenirea în convențional, întreaga sferă a moralului inautentic, mimat. Savuroasă e cu osebire prostia „inteligentă”: „Hartmann explicitează, dînd ca exemplu prostia și convenționalul. Comică nu este prostia primitivă, ci aceea rafinată, în care apare o doză de inteligență, unde, cu toată chibzuiala, scapă ceva principial și la îndemînă și persoana
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
frumoase. Acolo, a devenit vedeta școlii, datorită felului în care spunea poeziile. Nici o serbare nu era completă fără o poezie tristă, spusă de Rica, cu ochii în lacrimi. În rest, jocuri copilărești, prietenia surorii mai mari cu Tudor Vianu și savuroase detalii culinare din sudul României vechi. În război... Nu fără peripeții a trecut Profira Botez prin Primul Război Mondial. Singură, fără familie la București, a locuit pe la rude și a ajuns, la un moment dat, să îndeplinească rolul de infirmieră
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
ilustrat de un portret al autorului executat de Marcel Iancu. Lucian Boz a readus astfel, nostalgic, în actualitate "icoanele pe lemn" ale lui Arghezi ori singularul "Paradis al suspinelor" al lui Ion Vinea - sau pe prea uitatul Jaque Costin cu savuroasele lui "Exerciții pentru mâna dreaptă" - ori pe nedrept uitatul Constantin Fântâneru și încă mulți alți prieteni scriitori. Se cuvine de bună seamă să nu uităm nici constanta lui colaborare la "Jurnalul literar" unde, începând din 1994 și până în anul 2002
Amintirea lui Lucian Boz by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13763_a_15088]