127 matches
-
inteligentă, superior/sarcastică, ochii migdalați, bărbuța atent scurtată din foarfecă, mîna dreaptă ținînd un baston subțire, iar cea stîngă strîngînd un cățeluș - și el, delicat, mantaua lungă, Încheiată pînă la ultimul nasture, gulerul ridicat...nimic deosebit. Și totuși, ghetele-i scîlciate par a adăposti picioare foarte late. Incredibil de late! Labele picioarelor... altui scriitor! Cum s-ar zice, trei sferturi de Anton Pavlovici, căla re pe un sfert de...Oedip! Și ca să rămînem În domeniu : am două nedumeriri nepublicate ( celelalte sunt
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fost director de firmă, director și pe timpu' lu' Ceaușescu, baros' de baros', nenicuță, vine la taică-miu c-un ulcer operabil. Da' știi cum arăta? Ziceai că-i amărâtu-amărâților, cu un costum vechi, de tergal pătat, niște pantofi scâlciați și o cămașă peticită, vai de capu' lui. Moșorogu' își regizase, fată, toată sărăcia aia pe care o afișa. Da' taică-miu îl recunoaște. Și nu-l slăbește din domnu' director în sus, domnu' director în jos. Ăsta, moșu-banditu', s-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Ha! Ha! Ce să mai faci după optzeci de ani? Singura meserie la vârsta aia, e moartea. Pensionarul palid tresare, de parcă un curent electric i-a pătruns În inimă și În plămâni și scuipă cu scârbă lângă una din ghetele scâlciate ale lui Antoniu. Părăsește apoi ,,scena,, coborând cu mare efort scara metroului și dispărând cu tot cu imaginile lui despre Uniunea Europeană, pe care țărișoara a dorit-o atât de mult. Tocmai a intrat draga de ea, de patruzeci și opt de ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cenușii. E singurul lucru care mai ține în picioare partea asta de oraș, zice. Dedesubtul păienjenișului de vițe și frunze, cărămizile sunt strâmbe și dezghiocate. Betonul e împânzit de fisuri. Ferestrele sunt comprimate până li se sparg geamurile. În tocurile scâlciate, ușile nu mai au cum să se deschidă. Pe falezele verzi e un du-te-vino de păsări care mănâncă semințe de iederă și le găinățează peste tot. Un cvartal mai încolo, străzile s-au transformat în niște canioane verzi, cu carosabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și o evaluă. Era destul de bine îmbrăcată - jerseul era nou și era din lână adevărată, nu din fibrele acelea artificiale pe care în ziua de azi le preferă tot mai mulți oameni; fusta, însă, era ieftină, iar pantofii erau ușor scâlciați. Doamna aceasta lucrează într-un magazin, raționă ea. A absolvit școala elementară obligatorie și poate și două-trei clase de liceu. N-are soț, iar copii locuiesc cu bunica la Silokwolela. Mma Ramotswe observase în partea de sus a pungii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
14.10. Erau două servitoare, exact cum anticipase. Una era mai în vârstă și avea laba gâștei ]n colțul ochilor. Era o femeie solidă, cu pieptul generos, îmbrăcată într-o uniformă verde de cameristă și o pereche de pantofi albi scâlciați, de felul celor purtați de infirmiere. Femeia mai tânără, care părea să aibă vreo douăzeci și cinci de ani, vârsta lui Mma Makutsi, purta un halat roșu și avea un chip pasional, de copil răsfățat. Îmbrăcată altfel și machiată, ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o mică revoluție separatistă: marinarii hamburghezi se năpustiseră asupra dulăilor celor avuți, căci toate progeniturile proletariatului din Le Havre, Marsilia, Anvers masacraseră, sub pavăza nopții, gladiole, retezându‑le de la rădăcină cu briciurile lor tăioase de mateloți, strivind cu bocancii lor scâlciați tot ce era vegetală mai pripășită, nedemnă de custurile lor. În noaptea aceea parcurile și scuarurile fuseseră bătucite “ În mod barbar“, nefiind cruțată nici Primăria, „la doi pași de Poliție“. „Acel act barbar“, vor scrie ziarele, „fusese pricinuit de niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
foști sceptici darwiniști au pornit într-o expediție de exterminare a maimuței vorbitoare, ce s-a dovedit a fi o amenințare pentru rasa umană, ce aveam s-o pervertesc și s-o populez cu mici monștri hominizi care vor vorbi scâlciat, gângăvit și sâsâit toate limbile pământului. ............................................................................................................... Ca și cum îngrijorarea și alerta marelui Ndonde nu ar fi avut niciun ecou asupra mea, am continuat să-mi petrec zilele următoare gândindu-mă la declarațiile în presă ale ziaristei, la interpretările ei covârșitoare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
rare și, printre ele, "Povestea 'ulei", cumpărători și vânzători de-a valma, gânduri, păreri, reflecții, vise... Nu se putea desluși nimic printre dărâmături, dincolo de pagini disparate ce zburau haotic prin aer ca în urma unei explozii istorii întrerupte și amestecate..., trupuri scâlciate sau dezmembrate. Și însoțitorul meu? Unde era el acum? L-a văzut cineva plecând? L-a văzut cineva venind? A existat el aievea, cu fața lui necunoscută fără chip, cu care am discutat atâta pe culoarele librăriei? A reușit el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o licență perpetuă, iar facultatea pepinieră de Academicieni debusolați și înclinați spre scepticism, dependenți de drogul întrebărilor, autodidacți, întorși la alfabet și abac, politicienii la strungurile și mistria de la care au plecat, încât gândirea lor făcea ca străzile să rămână scâlciate, catedrala orașului în stare avansată de putrefacție a zilelor care de zeci de ani nu se mai înălța, macaralele uitate din secolul trecut, întrebându-se ce-i acela Timp, copacii să putrezească degeaba în parcurile fără bănci, oameni și copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
plesnesc neuronii / după un anume tipic, / sfâșâind [sic!] agonia amărâtelor vibrații, / m-au deocheat /... /?“ Prestații în care se nivelează trăirile, neuroni plesniți după tipic, cu sfârcuri de bici, vibrații amărâte - din ce unghere tenebroase și insalubre ale gândirii provin aceste scâlciate combinații de cuvinte? Iar versurile citate nu sunt singurele. Răsfoind cartea, descoperim numeroase alte încercări ratate de a face poezie: „Un mofluz se prinde de-o cutie, / apoi de o pungă, două“; „Tu, / tipos titirit, / da’bine matosit, / garnisit cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sugerează personalitatea unui subiect, de restul corpului făcându-se abstracție, un subiect evocat prin chiar absența sa, ori „vorbind" doar, printr-o, cu o parte a corpului, sau prin lucrurile ce-i aparțin - mă gândesc, desigur, la sugestivitatea celebrelor ghete scâlciate pictate de Van Gogh... Eugenio Sempere, punct de plecare. Muzeul amintit - un edificiu modernist, chiar postmodernist-un cub maroniu, ca un pachet, ca la Viena, „Mumok", aș îndrăzni, dar acesta, spaniol, este precedat de un spectaculos lac artificial, în apele
Mâna care scrie pe cer by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6007_a_7332]
-
decidenților, a celor puternici, precum Bill Haydon (Colin Firth), Ricki Tarr (Tom Hardy), Ryp Bland (Ciaran Hinds) etc., nu are aparent nimic spectaculos. Figurile poartă amprenta secretului și a unei oboseli cronice, figuri cianate, consumate parcă din interior, cu ceva scâlciat, marcate de ambiții râncede și de umbre vechi. Regizorul suedez redă acel amestec unic de putere silită la discreție, ținută sub presiune, o putere a secretului despre celălalt, secret care, în definitiv, poate fi doar o simplă marotă. Agentul sovietic
Șah-Mat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4881_a_6206]
-
de dascăl. Crunta școală a meditațiilor - alternativa la salariile de mizerie - e vinovată, în mare măsură, de deprofesionalizarea celor din învățământ: efortul intelectual și uzura au contribuit indubitabil la degradarea generală a educației. Dar la fel de mult au contribuit și pantofii scâlciați ai profesoarelor și pantalonii uzați ai profesorilor, ce iscă nu doar zâmbete ironice printre elevi, ci plasează învățământul între ocupațiile ce merită a fi ocolite și disprețuite. Când un profesor ajunge să lucreze, în timpul liber, ca taximetrist (cazul de la Suceava
Morga profesorală a repetenților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11109_a_12434]
-
neînțelegeri cu copiii, alcoolul, un anturaj pe măsură, l-au făcut să-și ia lumea-n cap. Nici nu mai vrea să știe de cei de care s-a despărțit: familia și agoniseala de o viață... Se încalță cu ghetele scâlciate și trece doar strada. Dincolo, printre blocuri, în forfota matinală licărește o speranță. Dacă se împlinește, încep pentru el și mulți alții, preț de scurtă vreme, e drept, clipe nesperate. Acolo e ceea ce se numește generic „La pomul lăudat” sau
Agenda2005-19-05-1-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283671_a_285000]
-
Într-un Studium? Chiar și numele acelui loc părea inoportun: după Înfrângerile repurtate peste mare și lenta recucerire a Palestinei de către mameluci, numele Ierusalim devenise un simbol sacru și totodată dureros, cu siguranță nepotrivit pentru emblema unei taverne. Urcă treptele scâlciate ale porticului, Îndreptându-se spre poartă. Dinăuntru provenea un zgomot confuz de glasuri, ca și când s-ar fi aflat acolo un număr mare de persoane, În ciuda orei târzii. Parcă nimeni nu se temea de ora stingerii, În orașul acela, se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
află o grădină de vară. La o masă mai retrasă Niki Bârsan este absorbit Într-o discuție cu amicul său mai vîrstnic, domnul Algazi. Bătrînul pare o apariție din alt secol; poartă pălărie de pai și lavalieră, iar deasupra pantofilor scîlciați niște ghetre a căror culoare e greu de stabilit. Stă cu bărbia ascuțită proptită-n baston și nu-și ia ochii de pe buzele groase și umede ale fotografului; se apropie, se depărtează, se strîng și se Întind, se Încalecă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lui - nu bănuiam pe atunci că peste cinci luni Îmi va deveni socru - am Încremenit: doi ochi verzi mă priveau fix din Întunericul unei Încăperi În care se Înghesuiau de-a valma boccele de rufe, vase cu smalțul sărit, pantofi scîlciați, scaune și mese vechi jupuite la colțuri, porțelanuri pătate de muște, pahare de baccara desperecheate cu irizări roșiatice și verzui În rotunjimile sticlei, relicvele unei existențe care se anunțase cîndva strălucitoare. Fotografiile Îngălbenite pe care le ținea Într-o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
moartea lui nea Dumitru În garsoniera de la parter. Un vestibul Înțesat de obiecte, o masă pe care se află găleata cu borș, o tavă de aragaz și o pîlnie. Pe peretele lateral un cuier plin cu jachete vechi și pantofi scîlciați. La cotul tavanului o pată mare de condens. — Intră-n casă c-acuș pui de cafea. Două canapele acoperite cu pături cazone, pe una se vede urma maronie a fierului de călcat. țce caut aici iată-mă și prizoniera doamnei Oprișan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
depășit măsura și că nu se cuvenea să vorbesc așa. Când, după ce a plătit, mama a ieșit fără să privească pe nimeni și a pornit-o pe aleea de asfalt spre poartă, mergând cât putea de repede pe tocurile ei scâlciate și strângându-și capul între umeri de parcă ar fi vrut să intre în pământ, am simțit că mi se strânge inima de milă. Această milă care m-a ars atât de tare în primul moment a ținut puțin; m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
făcu semn cu mâna, chemându-l lângă ea. Toma se apropie repede. Fără să spună nimic tânăra îi arătă ceva pe jos. La baza trunchiului printre cele câteva firicele de iarbă crescute acolo, se afla o pereche de bocanci bărbătești scâlciați. Cu vârfurile aproape de copac, încălțările stăteau frumos aliniate una lângă alta. Inspectorul se opri pe loc câteva momente privindu-i nedumerit. Prezența bocancilor acolo era cel puțin ciudată. Nu era vorba de un obiect aruncat la întâmplare, cel care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
petrecuse o mică revoluție separatistă: marinarii hamburghezi se năpustiseră asupra dulăilor celor avuți, căci toate progeniturile proletariatului din Le Havre, Marsilia, Anvers masacraseră, sub pavăza nopții, gladiole, retezîndu-le de la rădăcină cu briciurile lor tăioase de mateloți, strivind cu bocancii lor scîlciați tot ce era vegetală mai pripășită, nedemnă de custurile lor. În noaptea aceea parcurile și scuarurile fuseseră bătucite „În mod barbar“, nefiind cruțată nici Primăria, „la doi pași de Poliție“. „Acel act barbar“, vor scrie ziarele, „fusese pricinuit de niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de vorbă cu Yaguchi. Numărul chelnerițelor Îl depășea pe cel al meselor și nici una dintre ele nu avea părul vopsit blond, nu purta șorțuri cu pete galbene sau roșii, și nici nu umbla de colo-colo târșâindu-și picioarele În teniși scâlciați. O băutură caldă servită cu un biscuit costa 1500 de yeni, iar sucul proaspăt de portocale, ornat cu gheață zdrobită, costa 2000 de yeni. Orezul cu curry de lângă locuința mea costa 750 de yeni. Mi-am luat un ceai Orange
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o hăinuță nouă, ca ei să se bucure și mai mult de sărbătoarea respectivă. Mie nu reușeau niciodată să îmi cumpere mai mult de un singur obiect. Așa că întâmpinam sărbătoarea respectivă cu cămașă nouă, dar cu pantaloni vechi și pantofi scâlciați. Primul meu costum, de fapt uniforma școlară, l-am avut, cu greu de imaginat azi dificultăți, din partea alor mei, abia în clasa a IX-a, când am mers la liceu, la Cluj. Iată doar câteva din amintirile, dulci-amare, pe care
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
că aceasta era o tristă realitate. În orașele miniere, întotdeauna izolate de restul civilizației, locul de întâlnire după ieșirea din subteran era birtul. Acest cuvânt birt era folosit de toată lumea ca fiind un fel de restaurant, un bufet cu mese scâlciate, scaune șchioape, obosite de prea multă folosință, cu multă mizerie. La aceste localuri, dacă le putem spune așa, paharele erau întotdeauna din plastic fiindcă rezistau multelor trântituri sau dintr-o sticlă groasă care proveneau de obicei din borcane de muștar
MINERII, SAU ,,FEŢELE\ NEGRE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360776_a_362105]