698 matches
-
cu exactitate) dracului, în același climat de bună-dispoziție și ospitalitate - tradiționale, de altfel. De o (bună) bucată de vreme, pe aici, prin republica noastră minieră, luminița de la capătul tunelului aduce tot mai mult cu o eclipsă, pruncii au prins a scînci în pîntecele mamelor lor, iar hîrjoana cu metroul a devenit o adevărată intimitate națională". Sau încă un antielogiu patriotic: "sîntem o națiune înceată cu înaltă/ putere de conservare. sîntem un popor vesel/ de sinucigași travestiți în pietoni. sîntem/ douăzeci și
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
în lustră. Două lămpi făcură explozie, aruncînd în toate părțile țurțuri de cristal. Strigătele de la intrare amuțiră și pe scară se auzi un tropăit. Margareta pluti pe geam afară și făcîndu-și ușurel vînt, își repezi ciocanul în geamul ferestrei, care scînci în timp ce pe peretele exterior, îmbrăcat în marmură, al clădirii, se prăvăli o cascadă de cioburi." Fragmentul face parte din episodul mai amplu al devastării locuinței criticului Latunski, care, după cum comentează Bulgakov, ar fi trebuit să-i fie recunoscător pînă la
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
înregistrat-o, inițial, Ion Caraion: "Soldații vor lăsa dîre mari de noroi/ Și miros de cartofi rîncezi, de macaroane/ În mica ta bucătărie albastră/ Cu elefanți roșcați pe pereți, cu reclame/ De șuncă presată și vinuri de Rhin./ Mozaicul va scînci ca un cățel./ Scaunele, îmbufnate, vor cere să li se facă/ Dreptate la suprema instanță./ Tu însă îți vei pieptăna părul de salamandră-amăruie/ Și ai să-ți spui că frunzele de salcîm/ Sînt ca niște răni pe umerii copiilor./ Acum
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
dar care îți aparține de aici înainte și trebuie să te obișnuiești cu el. Cred că și cînd personajul îți iese, anevoie, cu mult chin și efort... acest personaj este o facere propriu zisă. Atît că el nu țipă, nu scîncește, nu cere nimic, dar pe care îl vei purta, nu în brațe, ci, totdeauna, în mintea ta. Mă substitui tuturor pe rînd în timp ce fiecare, făcînd un pas înainte, îmi spune povestea lui. În toată cartea populată de indivizi abia făcuți
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
la secția plină de cotețe fiecare purtînd deasupra inscripții... cartea de vizită... Romeo ședea cu capul lunguieț pe patru labe, deschizînd, închizînd cîte un ochi, spășit. Javra! îl certa nea Bebe, ce javră! făcea; iar ogarul, la un moment dat, scînci, ori răsuflă adînc, parcă oftînd... În după amiaza aceleiași zile, mă invitase la un aperitiv Fon Emilio, patronul trattoriei mici de lîngă Columna lui Traian, fiind aproape și Circul de cărămidă, Colliseumul... Don Emilio era și el un împătimit al
Tabachera de tinichea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16084_a_17409]
-
a sublinia dezastrul. Singura consolare autentică a bardului damnat o reprezintă o evanescență a suferinței, precum starea unei ființe foarte ostenite, uneori cuprinse de torpoare. Din nou un bacovianism anesteziant: „mi-aduc aminte sfîrșitul/ tresar și nu mi se-ntîmplă nimic” (Scîncind încet sau doar). Raportabil pe tărîm autohton la Bacovia sau la Stelaru, impresionantul craiovean Ionel Ciupureanu ar putea fi asociat, într-o perspectivă transfrontalieră, cu spaniolul Leopold Maria Panero (recent tradus în românește de Victor Știr), cel care, aflîndu-se internat
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]
-
7-8 ani. Cu biletele de tren în mână, el se plimba de colo-colo prin vagon, uitându-se bezmetic la numerele de pe scaune. Ea gesticula către el c-o mână, șușotindu-i ceva, în timp ce cu cealaltă legăna copilul, care începuse să scâncească nemulțumit. Am înțeles ce problemă aveau, de-abia când a apărut controloarea și s-a apucat să-i verifice de bilete pe toți cetățenii din vagon. - Doamnă, îmi arătați și mie ce locuri am?, a întrebat-o el, întinzându-i
“Doamnă, nu știu să citesc…” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20245_a_21570]
-
au venit să-și ceară unul dintre locuri. L-a ocupat ea, iar el s-a retras din nou, împreună cu puștiul celălalt, în intervalul dintre vagoane. Am privit-o îndelung cum alăpta. Ținea copilul la un sân, până când începea să scâncească, după care îl muta la celălalt. În tot timpul ăsta, arunca în jur priviri de animal hăituit. Aș fi vrut să-i spun că e în siguranță, dar n-am știut cum s-o fac. Aș fi vrut să le
“Doamnă, nu știu să citesc…” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20245_a_21570]
-
-o-ncălzesc Lângă sufletul meu ce-a rămas omenesc! De va fi rea și neagră ca o noapte de toamnă, Să mi-o dai să o beau căci eu știu ce înseamnă Să nu dormi și să legeni pruncul care scâncește, Pe când vântul de toamnă în frunze ... Citește mai mult Viață, te invit azi să bem o cafea! De va fi poate rece, amară, ori rea,Să nu te încrunți, căci adesea mi-ai datO cafea amăruie cu gust de oftat
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
mi-o dai s-o-ncălzescLângă sufletul meu ce-a rămas omenesc!De va fi rea și neagră ca o noapte de toamnă,Să mi-o dai să o beau căci eu știu ce înseamnăSă nu dormi și să legeni pruncul care scâncește,Pe când vântul de toamnă în frunze ... XVI. MĂRȚIȘOR, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2251 din 28 februarie 2017. Iubite, ține-mă de mână, Când primăvara cântă-n rămurele Și-n zare simți venind iar rândunele! Iubite, ține-mă
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Atunci, Silvia a început să se alinte, suspinând: -Dar să nu mai arunci cu turbarea în mine! Să nu mă faci morișcă! Eu am nevoie de iubire, nu de dragoste turbată. Gigi o mângâie în tăcere și o sărută. Silvia scânci: -Să mă iubești, Gigi! Că altfel...mă ofilesc...mă cuprinde frica...și deznădejdea... Gigi continuă s-o mângâie și să o sărute. Acum, Silvica începe să se fandosească: -Știi când mă simt eu fericită, Gigi? -Când? -Atunci când ne plimbăm
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > IAR TEII... Autor: Dania Badea Publicat în: Ediția nr. 1965 din 18 mai 2016 Toate Articolele Autorului Iar teii... Cerul s- a luminat acum, iar norii Albi, cenușii abia scâncesc Regulile jocului aduc cocorii Vântul ușor, picurii ploii vestesc. Vară pe-aproape ajuns-a iar să fie Iar teii curând-curând pleznesc Mă-nnebunește sfântă bucurie Parfumul lor, amețitor, ceresc. Am o alee- ntreagă pentru mine În care prinsă- n floare
IAR TEII... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380155_a_381484]
-
mai sus, când auzi în spatele său : -Băi, asta mică, unde mergi? Locuiești în blocul nostru? Floricica se întoarse spre omul înalt, cu mustață și-i spuse blând : -Nu! Am venit să colind. -Să colinzi, ai? Hoțoaică mică! -Nu sunt hoțoaică, scânci Floricica, uite am grâu în buzunare! -Marș de-aici, mincinoaso! Cum nu ești hoțoaică, dacă te-ai strecurat pe furiș în bloc? -Nu sunt hoțoaică, începu să bâzâie Floricica. -Ieși afară, imediat! i-o reteză tăios mustăciosul. Vă cunosc trucurile
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
înțelegere și servicii de asitență cuprinde niște țepe pe față, constînd în presiuni ale Băncii Mondiale cu privire la privatizarea și concesionarea altor resurse naționale și utilități, numărul unu fiind domeniul energiei electrice. Iată cum, un guvern alăptat de Bruxelles, care abia scîncește inconștient în fașă, leagă fedeleș România de mîini și de picioare cu Banca Mondiala pînă în 2023. O semnătură iresponsabilă a unui trădător din cuibul celor vînduți intereselor străine, a amanetat România pînă în 2023. Migrația, violența, insecuritatea și teama
COMISARI IDEOLOGICI DE EXTREMĂ PERICULOASĂ [Corola-blog/BlogPost/93077_a_94369]
-
vor să se scoată cu literatura și mi se face scârbă. Aș vrea să fiu agricultor sau delincvent sau toxicoman sau predicator și să mi se rupă. Azi am (pre)simțit de câteva ori poemul, dar l-am lăsat să scâncească-n creieri, întârziind, la crâșmă, cu prietenii". Sarcasmul explodează peste câteva pagini și rezultatul ar fi fost notabil dacă autorul ar fi renunțat la inflexiunile facil-publicistice: "îi înțeleg i-am înțeles totdeauna pe aceia care/ cu inima curată și înăuntrul
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
rece" (p. 56), "să mă hodorogesc, să mă eunucesc" (p. 57), "lucrurile porcoase le vedeam a fi firești, de fapt ele deveniseră neporcoase" (p. 58), "aceasta e vrerea oricărei pofte" (p. 58), "atingerea lobului urechii cu limba mă făcea să scâncesc ca o frunză mototolită" (p. 60), "nimic din toate acestea nu m-a mocirlit neapărat" (p. 62), "o competiție heterosexuală cu trupelnicia" (p. 65), "doar fantasmele au cizme speciale de motan încălțat" (p. 65), "trupelnicia este o stare de cunoaștere
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
fac de cap. - Ce crezi, Knipper l-a iubit pe Cehov? o întreb. Micul pudel castaniu încearcă să se smulgă și o trage cu putere de lesă, iar Maia se oprește brusc. La fel de puternic trage și pudelul de lesă, și, scâncind jalnic, vine la picioarele ei. Ce supunere drăguță! - Knipper nu l-a iubit pe Cehov, spune ea, aruncând o privire supărată câinelui. Cehov era plictisitor, iar Knipper era o femeie frumoasă, care adora gloria și-i plăcea să fie în
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
căpătâiul femeii stă icoana fecioarei. În trupul acesteia șade infinitul sădit Într-o sămânță. și În sămânța aceea, femeia a pus viața fecioarei câte un gram, câte o picătură s-a scurs de pe fruntea și trupul ei până când sămânța a scâncit, a cunoscut aerul cu miros de pastilă lumea a muțit, a tăcut chiar și ceasul . nu mai bate nimic nu mai bate... nu mai este femeie, nu mai este fecioară, este doar rod * și totuși, În colț se zăresc o
POEZII. In: Editura Destine Literare by Alina Agafiței () [Corola-journal/Journalistic/99_a_385]
-
Bruxelles, căci, ce altceva lasă în urmă șeful statului după nouă ani la Cotroceni, ”în afara clinchetului de cătușe”? Rămas ca Nuțu Cămătaru fără leii din Procuratură, pe care i-a crescut de mici dormind cu ei în pat, Traian Băsescu scîncește că n-o să păpăm Schengen dacă nu băgăm mintenaș la pîrnaie doi-trei miniștri de-ai lui Victor Ponta, să fie Europa mîndră de noi, cu atît mai mult cu cît doamna Nicholson abia așteaptă să le vîre, printre gratii, suzeta
Dinescu: Băsescu lasă în urmă doar clinchet de cătușe by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/38971_a_40296]
-
dormea, cât era de lung, cu fața îngropată în pernă, parcă s-ar fi ferit de lumină, îmbrăcat în hainele lui Tom. Se repezi la noră-sa și-o smuci de umăr. Fată, scoală! Auzi? Lasă-mă! Mai lasă-mă! scânci Cerboaica buimacă și se răsuci pe partea cealaltă, gata să adoarmă din nou. Bătrâna n-o slăbi. Tu i le-ai dat? Cerboaica se ridică în capul oaselor, încolăcindu-și brațele lungi și subțirele ca de copil în jurul genunchilor. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
adă pe băiat. Am nevoie de el. Vreau să-l văd la față. Numai să-l văd, și vă las în pace pe toți.. Și pe dumneata, și pe el, și pe soția domnului căpitan. Altfel, dacă nu... Înțeles, domnule, scânci bătrâna, neștiind cum să se vadă mai repede scăpată. Da de unde să-l aduc, că-i în tură! Și cu serviciul lui, știți prea bine... Aici este un frig îngrozitor, își aminti. Când plouă și-i umezeală s-au bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se feri când el o atinse cu mâinile. Tudor o trase spre pieptul lui, ușor, abia simțit, dar energic, vrând s-o apere cu trupul lui mare și puternic, iar ea se strânse sălbatec în el înfigându-și unghiile și scânci rugător: Spune-mi ceva. Te iubesc! șopti el grăbit, și-i strivi fața cu fața lui aspră, țepoasă, căutându-i gura cu lăcomie. CAPITOLUL 13 Din cei aproape zece mecanici de locomotivă și fochiști "sechestrați" de hitleriști în retragere, închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lăsându-se, fără griji, mângâiat de căldura palmelor ei moi, visând, cuprins de emoție, și-nchizând din nou ochii, că ea, cu răsuflarea ei, se va apleca și, cu buzele ei fierbinți și umede, îi va căuta gura. Mi-e foame, scânci viclean. Mamă, nu vrei să-mi aduci ceva? Ce să-ți aduc, că am aici tot tot ce-ți trebuie, se grăbi mama plină de zel, și se repezi spre noptiera patului, unde, învelite-ntr-un ștergar curat, se ghiceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
În farfurii, râsese Andreea. Ce spirit critic poți avea, În acest fel, niciodată nu vei fi mulțumită, spusese mama. Am să te servesc eu, știu cât iubești ciorba. Nuuu! mi-e rău numai când o văd...groaznic...este de pește... scâncise Andreea. Am să-ți pun foarte puțin și te rog, fără mofturi. Cu noi la masă vor mai veni Încă două persoane așa că te rog să te controlezi. Într adevăr nu după mult timp cele două scaune libere au fost
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
și marea. Legenda cu versul ei mut nu te mai aștepta grăbită ca la început, să-ți mai povestească de vârsta ei firească. Se miruie iubirea, lacrima se subție sub pleoapa vineție. Trează, mai lasă să intre cenușa de oseminte. Scâncește ca o fiară lumina de afară, se apleacă de spinare în ușă la intrare. O! Fragedă făptură oricât ai fi de pură în prag o să rămâi la râsul dintâi... Vechea împărăție topită în pustie și putredă și mută rămâne nefăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]