3,889 matches
-
Emil Brumaru Să se ascundă sub pat, Ciulindu-și nimbul, urechile,- aripele Cînd ne umplem cu dragoste clipele Și-o iau la goană și se îngîndură Dacă le cade în cap cîte-o scîndură Sau chiar salteaua cu tot cu perne În toiul patimii noastre eterne...
Îngerii noștri s-au învățat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7243_a_8568]
-
despre fraierii care începeau să îngenuncheze mai degrabă în fața pietroiului din răscruce decât în biserica lui Pantelimon. De Joimari se adunase atâta hârtie că s-ar fi putut scrie un roman. Mâni întreprinzătoare au adus cărămizi și apoi pietre și scânduri, sub care stăteau tescuite bilețelele locuitorilor din tot cartierul. Iar în Vinerea Patimilor au început să curgă și din alte zone. Căci vineri seara, când părintele cânta Prohodul, în intersecția monumentului, pe care acum oricine îl numea Piatra Comorii, au
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
bulevarde - lovite-n intersecții țipă, urlă, strig, vor să atingă pline de sudoare căldura ștrangulată-n dormitoare. Cutii de-o clipă-n care-ngropi puiul de somn. Of-ul prea mic, sughițul, un cuțit ... Saltelele de lână, saltelele de paie, scânduri, nuiele, arcuri, perne de aer - rogojini de sânge în zgâlțâit de trenuri, în clătinatul de vapoare, paturi pe roți care îmi plimbă orfelinatul de coșmare. Vrei să scapi - iei avionul și de sus privind, nu vezi decât aceleași capete de
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
Norei ceasu'și face acele subțiri ca spinarea peștilor prin ape dintr-un cer de unde n-o să fiu ca lumini cu umbrele aproape și prin ochii-ntunecați de dor o să văd ce n-am văzut vreodată raze albe luminînd ușor scîndura din ceruri aruncată și făcut să fiu lăsat în urmă deși-n urma mea nimic nu vor găsi decît palma unei mîini de fată floare înflorind va ofili o să trec ușor să nu te tulbur să nu crezi c-am
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
spatele arcuit al pisicii când o scărpina după urechi ieși din lemnul vechi. Descoperise mișcarea cu câțiva ani în urmă și de atunci nu scăpa niciodată ocazia s-o facă să scârțâie. Asta se întâmpla doar la urcare, la coborâre scândura se încăpățâna să rămână mută. Celelalte două trepte le urcă absent, cu o umbră de zâmbet în colțul gurii. Toader se oferise s-o repare, spusese "scândură", arătând cu mâna treptele, dar el îi spusese să nu se atingă de
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
s-o facă să scârțâie. Asta se întâmpla doar la urcare, la coborâre scândura se încăpățâna să rămână mută. Celelalte două trepte le urcă absent, cu o umbră de zâmbet în colțul gurii. Toader se oferise s-o repare, spusese "scândură", arătând cu mâna treptele, dar el îi spusese să nu se atingă de ea. Trecuseră mulți ani de când îl luase în casă, și băiatul crescuse voinic și harnic, ajutând-l la treburile din curte și de la câmp. Singurul lucru de
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
harnic, ajutând-l la treburile din curte și de la câmp. Singurul lucru de care îi părea rău era că băiatul rămăsese în continuare tăcut, scotea din când în când câte o vorbă, doar ca să se facă înțeles, ca atunci când spusese "scândură". De vreo doi ani încoace, Toader începuse să meargă, în fiecare duminică seară, la cârciumă, unde stătea câteva ore bune. Fusese tare curios să vadă ce putea face băiatul acolo, mut și retras cum era, așa că-l iscodise de câtva
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
În sfârșit, sunt întâmplări mici și bucuroase care țes cu entuziasm viața spumoasă din sângele unei femei care freacă podelele. Căci ce mână lipsită de viața asta toarsă și răsucită intens ar lucra cu atâta dragoste, să curățe pardoseala de scânduri vechi? Ori cine s-ar înhăma pe câmpul de foc al hârtiei de scris, fără întâmplările astea petrecute în dimineața cețoasă de aprilie, sub salcia din spatele bisericii? Băiatul plămădit din sângele unui bunic revoltat și tăcut și dintr-un tată
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
al lui Cico, omoplatul mișcător ca o pasăre, tricoul gri, părul lui adunat în smocuri ude sunt învăluite în aceeași ceață care coboară din spatele bisericii, în dimineața de aprilie. Deși Cico a uitat-o deja pe femeia care freacă fericită scândura. Oh, Doamne, nu, Cico al lui din fiecare zi, cu pantalonii căzuți sub buric și palmele ca niște evantaie de plastic, viu, real și fără de care viața ar fi foarte tristă, precis se gândește acum la plutonul interminabil de bărbați
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
osul capului”. Dacă n-ar circulă Încă o versiune orală asemănătoare, provenită de la o sursă demnă de Încredere (un nepot al doctorului Sutu), care relata unui distins poet deal nostru (În viață) că Eminescu ar fi fost lovit cu o scândură În cap de tenorul Petrea Poenaru, ca acesta i-a „spart țeasta” omorându-l aproape pe loc, n-am crede. Nepotul doctorului Sutu a explicat și motivele (lesne de Înțeles) pentru care versiunea oficială n-a consemnat evenimentele așa cum s-
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
ei blond de căpriță a dispărut. Nu-mi trece prin cap ce-aș putea să agăț în cuiul ăsta. Umerașele astea, ce pacoste! Doar n-o să le agăț pe ele de cuiul meu, sunt prea îndoite. În spatele lor e o scândură mare, pe care trebuie s-o fi procurat ca să fac o masă nouă, cândva, și am uita- t-o în fundul dulapului. Acum nu mai e nevoie de masă, brațul fotoliului meu ajunge pentru o farfurie. Și pe urmă, prefer să
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
t-o în fundul dulapului. Acum nu mai e nevoie de masă, brațul fotoliului meu ajunge pentru o farfurie. Și pe urmă, prefer să mănânc în bucătărie, e mai convivial. O să pot s-o ard. Dar de ce-oi fi învelit scândura asta veche în pânză? Desfăcând sfoara care înfășoară pachetul, amintirile mi-au revenit treptat. Din pânză a urcat un miros de vopsea, atmosfera înăbușitoare din atelierul unde tatăl meu își întindea culorile, parchetul cu șențulețele lui unde eu alergam după
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
mi-au revenit treptat. Din pânză a urcat un miros de vopsea, atmosfera înăbușitoare din atelierul unde tatăl meu își întindea culorile, parchetul cu șențulețele lui unde eu alergam după bile, cârpele murdare care puțeau a terebentină. Nu e o scândură, e un tablou. Trebuie să fi scăpat ca prin minune de sobă și de răposata, care ar fi vândut-o cât ai zice pește dacă ar fi pus mâna pe ea. Dintr-o lovitură de baston am dat naibii cât
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
este un pictor al satului și, prin extensie, al peisajului rural. Un inventar sumar al obiectelor pe care el le fixează în memoria pînzei ar epuiza aproape în întregime formele, imaginile și uneltele comunităților tradiționale. De la șura de fîn - la scîndura gardului, de la pielea întinsă pentru uscare - la darac, de la strecurătoare - la jug, de la dealul înverzit - la căpiță, de la cartof - la măr, de la umbra unui personaj inaparent - la sfeclă, totul recuperează un spațiu în același timp familiar și fabulos. Reprezentate cu
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
sentiment al solitudinii învăluie totul și în imagine se instalează aburii melancoliei. Dincolo de convenții și de rigorile limbajului, obiectele se animă pînă dobîndesc psihologia unor personaje cu un statut bizar. De-a latul unui peisaj ori pe textura vibrată a scîndurii de gard se profilează, abia perceptibilă, sub formă de umbră, silueta unui corp uman care poate fi a pictorului însuși ori a privitorului care, prin exercițiul contemplației, se implică direct în structurile compoziției. Pînă și elementele naturilor statice, în special
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
este cel mai frumos dar al vieții. Așadar, Moscova de după război. Mă revăd la trei ani și jumătate; la acea vârstă învățasem să buchisesc. La începutul anilor '50 mirosea puternic a război. Puzderia de invalizi - de obicei fără picioare, pe scânduri cu rotițe, ajutându-se ca să înainteze pe asfalt, în cel mai bun caz, cu niște bucăți de lemn și, în cel mai rău, cu propriile mâini - răspândea un miros înțepător de medicamente. Intrau adesea la noi în curte ca să-și
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
ocupat cu aducerea lor în Anglia. Acum rămăsese Marina Știrbei cu doi copii, unul de 14 ani și unul de 8 ani, cu soțul în închisoare. Atunci am vizitat-o de două ori. Stăteau în pod, lampă cu gaz, cu scânduri pe jos care erau și rupte. Trăia și cumnatul ei, arhitectul George Cantacuzino, și el a locuit cu ea acolo, într-o cameră alăturată. El, în '42, la nunta Marinei Știrbei, a fost naș împreună cu Martha. Marea nuntă, splendida nuntă
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
bonus pe final: Nu, încă nu te simți părăsit./ Te simți doar singur./ În curând te va părăsi și singurătatea.// Și vei rămâne ca un păhăruț gol/ căruia încet-încet i s-au măcinat marginile/ și s-a făcut una cu scândura mesei.// Va trece pe aici vântul și nu va găsi/ amețitoarea gură/ a păhăruțului ca să-l facă să sune/ - fie și-a gol! numai să sune! -/ și nu vor ști prietenii că acolo pe masă/ mai este un păhăruț printre
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]
-
pe aici vântul și nu va găsi/ amețitoarea gură/ a păhăruțului ca să-l facă să sune/ - fie și-a gol! numai să sune! -/ și nu vor ști prietenii că acolo pe masă/ mai este un păhăruț printre păhăruțele lor." (Pe scândura mesei)
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]
-
era o piață triunghiulară cu trei ulițe - una ducea spre Bărăție, alta spre hanul Filaret, iar a treia spre mahalaua Scaunelor... Rânzei schimbă pixul care se terminase și continuă cu cel de rezervă... Pe la 1814, aceste ulițe erau așternute cu scânduri de stejar și aveau pe dedesubt canaluri de lemn pentru scurgerea apelor. A îmbla însă pe asemenea poduri era o adevărată tortură, căci ele erau pline de noroi infect; alteori se rupea una din scânduri tocmai când nenorocitul pedestru punea
Crochiuri de epocă (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12516_a_13841]
-
aceste ulițe erau așternute cu scânduri de stejar și aveau pe dedesubt canaluri de lemn pentru scurgerea apelor. A îmbla însă pe asemenea poduri era o adevărată tortură, căci ele erau pline de noroi infect; alteori se rupea una din scânduri tocmai când nenorocitul pedestru punea piciorul pe dânsa... Pe una din străzile acestea, acum modernizate, în punctul în care autorul Ciocoilor situa mahalaua Scaunelor, are loc următoarea scenă de amor relatată de Rânzei în stilul său contaminat de primul romancier
Crochiuri de epocă (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12516_a_13841]
-
cu părul sur dat peste cap, în ziua de aprilie înnorată, cu soare sărac, face să iradieze pe figura sa britanică mai mult lumina-i interioară, contrastând cu fețele celorlalți. Botul bărcii, gata de plecare, stă săltat pe primele două scânduri ale pontonului, martor al atâtor întâmplări petrecute în spațiul vechii așezări a Bibeștilor. Exceptând figura clară, figura lăuntric iluminată a lui Vinea, peisajul sumbru de pe malul lacului, înnegurat oarecum, pare, cum zicea Titus Popovici... inconștiu,... pe când ne plimbam împreună pe
Ion Vinea la Mogoșoaia (12 aprilie 1963) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11725_a_13050]
-
Nu huli, urlă preotul, ceilalți încă râd. (...) nu huli, nuuu huuuuuliiiiii, nu hu... mâna întinsă a preotului cade, genunchii se îndoaie încet, glasul se întrerupe brusc, încă se mai aud vorbe râsete, acum un om înalt și greu zvâcnește pe scânduri între scaune răsturnate, pahare sparte, cioburile transparente și vinete subțiri și groase, tăioase, mucuri de țigară și scrum, berea gâlgâind fără zgomot dintr-o sticlă, mijlocul omului acoperit cu fața de masă umedă, pătată, cum o trăsese după el în
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
-o dă certitudinea victoriei iminente. Așa cum era hotărât, în zori, cei din tabără adună lucrurile, dau foc corturilor și urcă-n corăbii, dând de-nțeles că socotesc războiul pierdut și se retrag definitiv. Războinicii aleși privesc mișcările prin crăpăturile dintre scândurile calului. Iar când corăbiile aheilor dispar în zare, își întorc privirile spre porțile cetății. Se vor deschide curând, troienii vor ieși, vor lua ca pradă de război calul și-l vor duce-n cetate. Războinicii ahei profită de așteptare ca să
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
vor lua calul. Trebuie doar așteptat. Când se va întâmpla, ei (cei mai buni războinici, aleși între floarea tinereții ahee) vor aștepta să vină noaptea, vor ieși când dorm toți, vor prăda cetatea și vor doborî porțile. Prin crăpăturile dintre scânduri, privește cu lăcomie zidurile cetății; și-și astupă urechile să nu audă gemetele agonice ale războinicilor săi.
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]