54 matches
-
o bucățică de lemn (un instrument asemănător va folosi și Constantin Cantemir - n.m.) în care au săpat patru litere în limba latină; înmuiau condeiul în cerneala cu care obișnuiau să scrie împărații și îl puneau în mîna acestui împărat; potriveau scîndurica amintită deasupra hotărîrii, apoi luau mîna împăratului și o plimbau împreună cu condeiul peste cele patru litere; iar după ce o treceau prin toate cele patru găuri ale lemnișorului, o lăsau slobodă; și în chipul acesta dobîndeau semnătura împăratului” (Procopius din Caesarea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
doilea etaj la 80-90 cm. Primul etaj mi-ar fi ajutat la deprinderea de a merge pe catalige, iar după ce învățam să merg, lucrul la etajul superior nu mai era o problemă, mă încurajam eu. Încep cu primul etaj, fixez scândurica pe ciomag, o prind în cuie, cu un suport tot din lemn pentru consolidarea scândurii pe care aveam să sta u cu piciorul. Pe același principiu realizez și etajarea. Le term in și încep exercițiile de folosire a lor. Eram
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ridice mâna, în care avea inelul lui de care nu se despărțea niciodată, uite, inelul ăsta, pe care l-am adus până aici. Era într-adevăr un inel pe care îl știa vag și Zogru, un inel șlefuit ca o scândurică, pe care erau plantate cinci pietricele viorii, una mai mare în mijloc, marcată de un pătrat străjuit într-o parte și în alta de câte două pietricele mai mici. Și pentru că Iscru se apucase să dea la o parte zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
tu vei sta tolănit văzînd cît de bine este să fii mort, cînt toți vorbesc despre tine de o mie de ori mai frumos pe cît de urît vorbeau cînd erai viu și nu te vedeau sau îți făceau trupul scîndurică în care băteau toaca fără să înconjoare cu ea mănăstirea în care strigai eu stau singur și visez cum stau singur și visez cum singur stau și visez cum stau singur și visez cum stau și visez singur cum stau
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
care deschide drumul spre sine suferinzilor. Vindecarea lui e atipică, pentru că lucrarea lui nu se vede, ci se simte. Așa încât, securiștii nu au faptele și nu pot acționa. Supraveghează fenomenul de masă și așteaptă momentul oportun. Sfătuit de „discipoli” (Hariton, Scândurica, Marlena), Beniamin fuge la Timișoara cu puțin înainte de Revoluție. Rănit sau ucis, nu se știe, el dispare din morga improvizată de Securitate. Înviere sau coincidențe? Neculai Crăciun, cunoscutul securist din toate cărțile amintite, urmărește și după evenimentele din 1989 misterul
Șansele incertitudinii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2599_a_3924]
-
nou al puterii. În rest, grupul de la „Acvariu”, activ în cărțile anterioare, iese acum din schema noii istorii. Mai multe narațiuni asamblează sfârșitul apoteotic al unei epoci. Pe de-o parte sunt Hariton Milea, un magazioner ce are revelația fatalității, Scândurica (Lioara), ucenica-strategă, îndrăgostită de Beniamin, adeptă a cunoașterii prin recunoaștere, Marlena, un fel de Maria Magdalena, și Simion, fratele lui Beniamin. De cealaltă, Neculai Crăciun și Todor Grancea, profesioniștii Puterii, unul al Securității, celălalt al Partidului. Din nefericire, romanul păcătuiește
Șansele incertitudinii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2599_a_3924]
-
prin recunoaștere, Marlena, un fel de Maria Magdalena, și Simion, fratele lui Beniamin. De cealaltă, Neculai Crăciun și Todor Grancea, profesioniștii Puterii, unul al Securității, celălalt al Partidului. Din nefericire, romanul păcătuiește prin lipsa de diferențiere a vocilor narative. Simion, Scândurica și Marlena, deși narează la persoana întâi, vorbesc la fel, nu au tonalități distincte. Așa se face că discursul dominant, deși la persoana a treia, nu distonează nicicum cu celelalte voci narative. În plus, femeile, deși fără un trecut formator
Șansele incertitudinii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2599_a_3924]
-
Petru care „voia să trăiască de parcă s-ar fi născut din nou”, gata să moară pentru Beniamin, dar și să-i trădeze pe ceilalți. Schema biblică funcționează până la sfârșit. Și femeile filosofează, iar sacrificiul lor e la fel de bovaric. De pildă, Scândurica mărturisește: „să-l ajut pe Beniamin să nu-i strivească pe sărmanii ăia cu povara bunătății lui” și e convinsă că „ceea ce se află la vedere e pe jumătate furat”. La fel, Marlena învață că „nu tot ce se întâmplă
Șansele incertitudinii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2599_a_3924]
-
cu meniul fantezist (și imposibil) instrumentat sub forma unui hohot de râs ? El sună ca o antologie a sintagmelor de succes din Academia Cațavencu. Chiar dacă în nici un caz din rațiuni poetice, câteva se pot reține cu folos: "avem țuică de scândurică cu flori de cuișoare/ avem antricot de inorog cu ciuperci dezosate/ avem ciorbă de meduze țărănești/ avem priveghi haiducesc specialitatea casei/ avem lămpi la cuptor/ avem întuneric cu vișine/ avem licurici flambați/ avem pantofi prăjiți/ avem felinar de miel la
Manierisme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6838_a_8163]
-
Emil Brumaru Doamne, părăsește-mă! Roua-n jgheaburi mi se strică Fără îngerul de-amiază, Lasă-mă să-mi fie frică Dac-aud, des, tropăitul Viermilor pe-o scîndurică. Doamne, părăsește-mă, Lasă-mă să-mi fie frică...
Rugăciune laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9790_a_11115]
-
ea se uita la ei, râzând cu gura fără dinți și cu saliva curgîndu-i pe bărbie, un bebeluș de câteva luni ținut în mâini, din spate, de cineva care purta o bonetă albă, enormă. În loc de zăvor, ușa gardului avea o scândurică de lemn, ca a closetelor de la țară. Femeia în negru deschise și lui Herman i se-nfățișă, dincolo de portiță, o priveliște uluitoare. Era o viroagă-ncărcată de flori, înconjurată de coline pe care se-nsoreau vii și livezi. Era deasupra un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tărădnî». „Nu înțeleg nimic”, spusese ea. „Citește de la coadă la cap. Mi l-a făcut moșul după ce a postit nouă zile”. „Nu e descântat și vrăjit?” „Nu, e doar tămâiat și spălat cu agheasmă mare”. Era atât de convins că scândurica aceea îi face bine, încât ea nu a mai îndrăznit să spună nimic, s-a întins în pat și l-a așteptat să-i întoarcă îmbrățișarea. De ce oare, cu felul lui liniștit și tăcut, îi stăpânește pe toți, el însuși
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scrisă-n stele soarta omenirii, dar vodă tot așa stă ceasuri întregi cu nasul în călindare să afle cum s-or mișca neamurile și împărații în anii ce vor veni. Poate că nu-i păcat, Doamne, să poarte la gât scândurica aia rotundă, că are pe ea semnul crucii, dar să cercetezi semnele ca să ghicești vremurile este păcat, începu să-și spună doamna Marica. „Te rog, Doamne, iartă-l și adu-mi-l sănătos acasă”. Lacrimi mari se prelingeau pe obrazul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
albul secret de forma unei inimi. După ce a isprăvit dulceața, s-a dus să se dea în scrânciob, ca să se răcorească - un scrânciob făcut pentru Ilenuța - o frânghie dublă cu capetele legate de o creangă groasă și dreaptă, cu o scândurică în loc de scaun. - Fii cavaler și ajută-mă să zbor sus, sus de tot, ca la Vorniceni. Ti-aduci aminte? Cu mâinile strânse pe frânghie în dreptul capului, cu mânecile căzute până la coate, trecea pe lângă mine repede, singură cu fericirea ei, trimițând
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
scaun, lângă lungancă. Am uitat să menționez că ambele înghețate erau pe băț, și dacă nu știți despre ce e vorba, pot să vă spun că sunt fabricate pe niște scândurele, și se ling până dai de vreo așchie. Atunci scândurica poate fi aruncată cu tot cu ambalaj, de obicei pe trotuar, pe carosabil, sau pur și simplu, o lași pe masa la care ai consumat-o pentru a fi luată și dusă de vânt aiurea. Limb! gustă preoteasa din înghețată, după care
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în prostiile astea, că te văd femeie în toată firea. Măgarul de Gheorghe, așa cum îi spui tu, a vrut să râdă de tine. - Așa o fi, mai spuse și coana preoteasă îngândurată, după care mai trase o ultimă limbă, iar scândurica îi oferi respectiva așchie. Coana preoteasă țipă, îngrozită: - Au, mă înțeapă la limbă! ia vezi, tu! Și scoase un limboi rozaliu, care prezenta și câteva granule de alune. Madam inginer se uită lung la el și întradevăr, văzu o așchie
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
văd că și înghețata ta e pe terminate. Dă-o dracului, să nu pățești și tu ceva, căci eu am vederea cam scurtă și nu mă descurc cu flecuștețul acela al tău de pensetă. - Că bine zici, soro! și aruncă scândurica cu tot cu ambalaj sub masă, unde, de altfel, odihnea și perechea ei, cea a coanei preotese. - Ei acum, că am scăpat de blestematele astea de înghețate, ce spui, luăm câte o jamaică mică? Inginereasa, careia i se dusese buhul de zgârcită
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ascultăm știrile, așa cum sunt ele debitate, una după alta, ca scurte depeșe care anunță cutare lucru întâmplat peste zi, rămânem uimiți de suita asta care apare într-o cadență fără legătură, ca o pasăre în colivie, care sare de pe o scândurică pe alta. Și totuși, aceasta este evidența știrilor, așa cum apar ele, zi de zi, ca o îngrămădire de fapte care nu decurg unele din altele, dar există și, mai ales, sunt înregistrate ca făcând istoria unei zile. Și te întrebi
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ăla nu se hotărăște odată să semneze contractul cu Briceno, care anul ăsta a Înnebunit pur și simplu publicul spaniol și a venit timpul să-l vedem și noi aici, la Lima. Țiganul a acceptat să pozeze pentru CORPAC, arătînd scîndurica pe care o ia Întotdeauna cînd călătorește cu avionul, fiindcă În avion nu există lemn și el nu se simte În apele lui dacă nu poate bate-n lemn. Și Juan Lucas Începe să se enerveze, fiindcă Susan nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
exagerez peste măsură, putea să fluiere chiar pasaje întregi din Arta fugii a lui Bach. În timp ce le fluiera celorlalți studenți motive cunoscute și, în ceea ce mă privește pe mine, încă neauzite până atunci, veteranul de război netezea îndelung, cu o scândurică plată de modelaj, suprafața unui personaj de lut de sex feminin în mărime naturală, care avea ceva de mumie din Egiptul antic, până când un allegro fluierat îl convingea să asprească suprafața mumiei cu un instrument zgrunțuros. Apoi, un pasaj lent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aici Maxențiu mi-a servit: "Știi, duduie Nory!... Mititica Hallipa. . . vine pe la mine ev. solicitări. îmi fac o plăcută datorie s-o servesc. . Vous savez, ma Fre?" - si au râs împreună. Eram furioasă pe lăcustă, din cauza Elene; . Dar ce vrei, scândurica și-a dat drumul pe apă și plutește cum poate! - Cum?. Mika-Le se duce la Maxențiu?. - Dar ce, Mini scumpo! Mai are doi îngeri păzitori, unul la capul, altul la picioarele patului de spital. . . Da, vezi bine, inocența mea!. Uite
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
noastră, dânșii își fac datoria. Asta a fost legea, ordinul care li s-a dat. Sunt de treișpe ani arestat, trei ani pe Rahova, șapte până la prima comisie. E gratie la ușă, e gratie la geam. Ne chinuim cu o scândurică prin gratii să închidem geamul. Este frig toamna. Cum e acum, toamna, e greu, caloriferele nu sunt încă, dar o să meargă. Scriam acum acasă, cu vreo cinci haine pe mine... Am primit scrisoare cu griji, cu probleme. Afară e greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
au îngropat apoi, s-au dus spre un loc ascuns între ierburi, prima fată ducea steagul făcut dintr-o trestie cu o batistă albă în vârf, după asta mergea popa, două fete care duceau sicriul cu Caloianul, făcut dintr-o scândurică pe care puseseră păpușa împodobită, ce știau ele, fetele, să facă un sicriu?, apoi urma Romanița mea, dascălul, tot învăța dăscălița șirul lung de fete, aprindeți lumânările, făăă!!!, păi, la cântat, muică!!!, mai striga ea și începea prima: Caloiene, Ene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vadă alergând nițel și-n echipamentele de parastas... Așa că, într-o joi dimineața, drept pedeapsă, toată suflarea de la pruncul de țâță la ultima centenară, toți cei ce primise vreodată mutația la noi, în cartier, ne-am trezit cu cîte-o scândurică (de vreo doi metri pe 30 centimetri), lipită de-a curmezișul pieptului. Un metru jumătate de așchie la stânga și-un metru în dreapta. Am rămas interziși. De la 9 jumătate, toți locuitorii cartierului arătam ca niște aeroplane putrezite, numai că nu zburam
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
asasin? Părea un banc prost. Cel mai prost. Și-o aminteau ca pe o colegă (totuși) cu boiul frumos (da, și trăsăturile mediocre încă le mai avea), ca pe o persoană înaltă. (Deși nimeni nu mai putea indica exact, cu scândurica brațului, cât de înaltă.) Dar un atât de adânc și tragic spirit de sacrificiu nu 185 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Asta pentru că, imediat ce pășeai în vestibulul surorilor Decilagata, domnișoarele își rășchirau pe reverele tale niște degete atât de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]