7,856 matches
-
atunci". Punctînd, în continuare, "ocuparea instituțiilor culturale de către oameni ai noului regim", "subordonarea centralizată a acestora îndrumării și controlului politic de partid", triste realități indenegabile, ale erei comuniste, autorul relevă cu rea satisfacție caracterul iudaic al unor nume: "Cine deschide "Scânteia" din 1948 dă peste numele lui Silviu Brucan, Nestor Ignat, Ștefan Voicu, Nicolae Corbu, Alexandra Sidorovici, Ada Gregorian, Sorin Mladovanu, Sorin Toma, Sergiu Fărcășan, Traian Șelmaru, Nicolae Moraru, Ofelia Manole, Iosif Chișinevski, Ana Pauker, Leonte Răutu etc. Toți români de
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]
-
petrecut. Persoanele experimentate, cele cu memorie culturală și politică, au identificat însă în noii dascăli lansați pe posturile de televiziune pe cîțiva dintre foștii propagandiști de marcă ai primei etape ai regimului comunist în România: pe Silviu Brucan, conducător al "Scânteii" legale postbelice, și pe Dan Deșliu, literat de formulă realist socialistă, reprofilați amîndoi pe traiectoriile unui discurs politic, care spunea cu alte vorbe, ceea ce mai spuseseră amîndoi, în slujba unui regim terorist, și în anii patruzeci și cincizeci. Explicația este
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
a cărui variantă din Facla "este astăzi practic necunoscută", după cum este "o raritate bibliografică" un articol al lui Al. Sahia, "neînregistrat" în exegeza lui V. Pârvan și "nereluat" în edițiile Sahia. Dar iată și descoperirea lui Al. George: articolul din Scînteia din 9 iulie 1945, Despre lipsa unui critic literar, "rămas fără ecou în concertul vremii" prin care se cerea "repunerea în discuție a lui E. Lovinescu". Fiindcă tot îi citez mereu pe cei trei, încerc să le fac succinte caracterizări
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
ailaltă... Așa este, sînt 25 de ani de cînd fac cronică literară. Dacă vreți să știți însă cînd am debutat, am debutat, o dată, la 11 ani. Știu că o să vă umplu de mirare, dar am debutat la 11 ani, în "Scânteia tineretului". Asta era prin '64, cu o scrisoare-răspuns la o anchetă: "Cît de singur vă simțiți?/ Ce vreți să faceți în viață?". Eu am spus că sînt foarte singur, că vreau să devin ziarist și că îmi place foarte mult
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
toate astea pe tonul ziaristului aflat pe cai mari, care dă sentințe, ci cu o convingere a bunului simț că așa stau lucrurile. Știm cu toți că cel mai puternic ziar din România post-decembristă s-a născut din falimentul ziarului Scînteia. Din comoditate sau din așa-zise scrupule, lui Dumitru Tinu nu i se recunoaște meritul impunător de a fi pornit la construirea unui ziar cu un handicap uriaș de imagine. Și nu se spune nici că fostul președinte al Clubului
Voința de echilibru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14393_a_15718]
-
i se recunoaște meritul impunător de a fi pornit la construirea unui ziar cu un handicap uriaș de imagine. Și nu se spune nici că fostul președinte al Clubului Român de Presă, care era Dumitru Tinu, a fost externist la Scînteia. Deși meritul lui Dumitru Tinu e tocmai acela de a fi izbutit să se impună ca președinte al acestui club, cu handicapul de la Scînteia. Ceea ce e de admirat, după mine, la Dumitru Tinu e extraordinarul său efort de a rupe
Voința de echilibru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14393_a_15718]
-
că fostul președinte al Clubului Român de Presă, care era Dumitru Tinu, a fost externist la Scînteia. Deși meritul lui Dumitru Tinu e tocmai acela de a fi izbutit să se impună ca președinte al acestui club, cu handicapul de la Scînteia. Ceea ce e de admirat, după mine, la Dumitru Tinu e extraordinarul său efort de a rupe Adevărul de Scînteia, în paralel cu dorința de a face din ziarul său, azi, cel mai puternic cotidian din România. Dacă n-ar fi
Voința de echilibru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14393_a_15718]
-
lui Dumitru Tinu e tocmai acela de a fi izbutit să se impună ca președinte al acestui club, cu handicapul de la Scînteia. Ceea ce e de admirat, după mine, la Dumitru Tinu e extraordinarul său efort de a rupe Adevărul de Scînteia, în paralel cu dorința de a face din ziarul său, azi, cel mai puternic cotidian din România. Dacă n-ar fi avut stofă, cum se spune, de ziarist liber, Dumitru Tinu n-ar fi izbutit să împingă Adevărul în locul în
Voința de echilibru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14393_a_15718]
-
crezut. Cine știe? Nu-i, totuși, un loc unde, fără-acel grai, o ursită ce-ar fi pentru pești, să vorbești? II, 28 O, vino, du-te. Tu, copilo,-ncheie figura dansului, și-o clipă doar, în constelația ce-n dans scînteie, ca Firea, surd ordonatoare,-n har s-o depășim vremelnic. Căci, atentă, ea s-a urnit cînd a cîntat Orfeu. Tu încă de pe-atunci, blînd inocentă, de cînd un pom se hotăra cu greu să te urmeze după-auz ca
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
socialist, ce trebuia să domnească în artă". Din cealaltă tabără, a "noului" mistificator, a "progresului" care era în realitate un catastrofal regres, răspund Eugen Schileru (vai!), intratabilul dogmatic Nicolae Moraru, mobilul, atît de contradictoriul M. R. Paraschivescu (în Contemporanul și Scînteia). Reacțiile lor sînt, firește, neconvingătoare, futile. Aroganța unora dintre ei traduce un simțămînt subiacent de teamă, un complex de inferioritate remarcat cu promptitudine de Vladimir Streinu: "Criza culturii se manifestă în prigoana ideilor, în frica de idealiști, în coruperea gînditorilor
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
circumscris prin propozițiile lui Teodorescu-Braniște din 1947: "Nimic nu-mi îngăduie să cred că stai de vorbă, prin nu știu ce magie, cu forțe ascunse care îți strecoară în miez de noapte, în creierul d-tale - și numai pentru uzul d-tale - scînteia adevărului unic. Nimic nu-mi îngăduie să cred că ești posesorul acestui unic tezaur". Și încă următoarea savuroasă concluzie: "Citeam articolul confratelui meu. L-aș putea rezuma într-o singură frază: - Cînd vorbești cu mine să taci din gură! Dar
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
figuri ale literaturii am scris și publicat, până acum, patru volume de Memorii aproximative. La "Cartea Românească" (1982-1989). Vor mai urma. Însă cu titluri schimbate, de la volum la volum. Primul tom a apărut în foileton la SLAST (Suplimentul literar-artistic al "Scînteii tineretului", n. D.H.), sub direcția lui Ion Cristoiu. Datorită succesului, Editura a ținut neapărat să-l tipărească sub formă de carte. Atunci am fost nevoit să-i zic Aventuri aproximative. Fiindcă "sinistra" se apucase și ea să-și scrie memoriile
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
fost printre cei mai tari (écuries d'Augias) alături de Manolescu, I. Mălăncioiu, Jebeleanu, Doinaș, Zaciu". Sau: "Telefon Lucian Pintilie: filmul Caragiale blocat mai departe. A scris 500 de scrisori (adică aceeași trasă în 500 ex.) și trimisă peste tot: de la Scînteia și șeful Securității la ziarele "anti" (gen Echinox). Va mai aștepta și apoi va scrie 1000 de scrisori". Sau: "Săndulescu nu numai că și-a dat înapoi carnetul de partid, dar a făcut și o cerere de emigrare. Danieliuc și-
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
involuntar". Cred, însă, că Nicolae Manolescu avea dreptate să considere că destructurarea pe care o produce lirica bacoviană drept una deliberată și să afirme, astfel, caracterul "intențional" al ironiei și parodiei: cum altfel ar putea fi interpretat un poem precum Scîntei galbene, de pildă. Intenția din aceste versuri mi se pare în afară de orice dubii: Vom spune că toamna a venit... foarte trist -/ La o fereastră melancolică, mi s-a părut ceva,/ Însă m-a trezit un glas pozitivist.../ Vînt umed, și
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
întâlniri cu personalități de prim interes precum Perpessicius, Ion Caraion, ori George Emil Palade, Zeletin are cu certitudine darul evocării, al sondărilor în trecut, al introspecțiilor care acced, nu de puține ori, la un nivel conceptual, deși pornesc de la o scânteie anecdotică (darul evocării, spuneam - mai mult chiar decât pe cel al povestirii). Mi-a reținut atenția îndeosebi imaginea unui Perpessicius încă solid legat de o fabuloasă Brăilă, precum și relația de caldă și discretă intimitate intelectuală cu Zeletin. Poate că ar
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
ar fi bine să revină asupra primei forme și să îndrepte câte ceva, să renunțe la cuvintele în plus, înlocuindu-le cu altele, la fel de puternice, egale cu ceea ce a fost bun de la bun început. "Urcă și coboară/ ușoară,/ sare ca o scânteie/ din creangă în creangă,/ aleargă/ ca o idee,/ prin oaza poienii/ cu soare,/ să urce/ și iar să coboare.// Fulgerul mărgeluțelor/ iscoditoare;/ coada stufoasă/ ca un pampon/ de mare sărbătoare;/ conuri de molid/ și coji de alune,/ cântecul pădurii/ să
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14050_a_15375]
-
Gheorghe Ceaușescu Dacă un călător străin în vizită la București va privi dinspre Arcul de Triumf șoseaua străjuită de pomi care duce către ieșirea din oraș, el va vedea desenându-se pe fundal clădirea cunoscută sub numele de Casa Scânteii; dacă va consulta și un ghid istoric al capitalei va afla că în fața acesteia trona până nu foarte de mult statuia lui Vladimir Ilici Lenin. Privind ansamblul de mari dimensiuni, cu colonade stupide, turnuri inutile, ornamente încărcate, de prost gust
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
Și nu-i va trebui lungă vreme spre a constata că faraonica clădire nu are nici-o legătură cu tradiția românească: ea este o transpunere la scară mai redusă a structurilor tip universitatea Lomonosov de la Moscova construite în vremea stalinismului. Casa Scânteii este expresia arhitectonică a stăpânirii bolșevice în România. Și dacă același călător va ajunge în Piața Națiunii și va privi în susul largului bulevard recent construit, va vedea cocoțat pe o înălțime un mastodont de dimensiuni mai faraonice decât Casa Scânteii
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
Scânteii este expresia arhitectonică a stăpânirii bolșevice în România. Și dacă același călător va ajunge în Piața Națiunii și va privi în susul largului bulevard recent construit, va vedea cocoțat pe o înălțime un mastodont de dimensiuni mai faraonice decât Casa Scânteii, o clădire care impresionează doar prin masivitate; în rest un prost gust remarcabil, un baroc socialist iarăși fără nici-o legătură cu tradiția românească sau cu universul cultural căruia România i-a aparținut prin tradiție istorică și vocație profundă până la căderea
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
prost gust remarcabil, un baroc socialist iarăși fără nici-o legătură cu tradiția românească sau cu universul cultural căruia România i-a aparținut prin tradiție istorică și vocație profundă până la căderea ei sub stăpânirea sovietică. Clădirea se numește Casa Poporului. Casa Scânteii și Casa Poporului sunt expresia a două perioade ale epocii comuniste din istoria României. În prima, anii stalinismului, România s-a aflat direct sub conducerea sovietică: nu exista nici-un spațiu de manevră, țara se transformase practic într-o republică sovietică
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
și patriotică: conducerea ceaușistă se declara independentă față de Moscova. Casa Poporului se voia și simbolul independenței: cu greu vom putea găsi asemănări între ea și clădiri sovietice. Și totuși ea este o expresie mai puternică a intervenției bolșevice decât Casa Scânteii: cultivarea gigantismului, a spiritului faraonic, atât de contrar spiritului românesc, însemna o pătrundere adâncă a unei forma mentis străine nouă. Gigantismul a apărut la noi sub influența sovietică: cine-l cultivă și-l dorește în spațiul românesc este iremediabil cuprins
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
prioritatea indicației de partid față de lege, a condus la încălcarea în impunitate a oricărei reguli și norme de conviețuire socială. Comunismul a potențat exponențial defecte care, datorită europenizării rapide, se atenuau vizibil. În anii cincizeci, când a fost construită Casa Scânteii, elitele au fost lichidate fizic în lagăre de exterminare. Un malaxor cumplit a zdrobit oameni politici, intelectuali de mare anvergură, țărani harnici care-și construiseră gospodării prospere, muncitori cu spirit de inițiativă. Nimic nu a scăpat forței destructive puse la
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
României. Parcă este o diferență între discursurile unui Maiorescu, Carp, Take Ionescu, Ion și Ionel Brătianu, I. G. Duca, Iorga, P. P. Negulescu, Iuliu Maniu, Gafencu etc. și pălăvrăgeala, de multe ori agramată, care răsună azi în Casa Poporului. Casa Scânteii și Casa Poporului, două clădiri simbolizând cele două etape ale stăpânirii sovietice în România. Fizic nu pot fi distruse: ele vor rămâne lungă vreme un memento al unei perioade sinistre. Dar spiritul care le-a creat trebuie eradicat definitiv.
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
perciuni, cu anterie lungi de tot se zbat în curentul de aer mai violent parcă. Aflu că știința șlefuirii diamantelor merge de minune cu modelarea milenară a gândirii talmudice la fel de dură și de ascuțită în fațetele ei aruncând în preajmă scântei. O stradă paradisiacă de rafinament ultim al civilizației capitalului capabilă să schimbe oricând destine umane și câteodată chiar soarta întregii omeniri. Duminică, 24 decembrie ajunul Crăciunului, 1978. Am norocul să mă introducă Titus Podea, românul bogat, la ședința religioasă a
Note americane (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14283_a_15608]
-
doar două numere, dacă bine îmi amintesc) pe care noi elevii dintr-a XI-a am editat-o botezând-o �Răcnetul elevilor", apoi în revista �Zorile" a Liceului George Barițiu, apoi am debutat cu două poezii în suplimentul �Preludiu" al �Scânteii tineretului" (poezii care, mărturisesc doar acum, nu mai păstrau din textele trimise de mine decât câteva versuri, restul fiind aranjat frumos, pe ritm și rimă, de către, bănuiesc, Tudor Opriș, un fel de guru al tinerilor creatori din întreaga țară, cei
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]