406 matches
-
secund Epilog deschis, câțiva dintre vectorii de forță ai destinului omului Leni Pințea-Homeag, ai marii tragediene Leni Pințea-Homeag, ai devotatului rob întru cultură tradițională, cultură majoră și modernitate a teatrului universal: Leni Pințea-Homeag - unic vultur, cu tărie de stei și scânteieri de cremene, țâșnit din Poarta Carpaților Meridionali, din țara Rucărului și a Branului, a Cheilor Dâmboviței și a Grădiștei, acolo unde se înfruntă, prin priviri de foc și fulgere întemeietoare, Munții Bucegi și cei ce poartă numele regal Piatra Craiului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93615_a_94907]
-
un artist... mai rău: cu un geniu!" Deasupra tuturor acestor avataruri, uneori, tulburătoare, alteori, pur și simplu jenante pentru două spirite fine și educate, rămâne admirația ei, cristalizată într-o altă metaforă: "Mâinile lui de lumină." M.C.E. are câte o scânteiere poetică, precum cele de mai sus, dar, ca și C. Argetoianu, este creatoarea unei tipologii, care treptat se îmbogățește și se diversifică; de la pitorescul bunicii, îmbrăcată în crinolină, de la cam scrobita institutoare de engleză, Miss Balbin, și de la buna Dadaia
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
o formă neîncheiată, la un prim joc al minții și al condeiului, care suportă titlul dat de Addenda, dar din subtitlul Exerciții și moloz ar trebui să cadă ultimul cuvânt, pentru că nu este vorba de un moloz, ci de niște „scânteieri” de moment cu semnificații tipic hasdeiene. Variantele masive pentru unele poezii sau numai la anumite versuri pentru altele, detectate de cercetător între hârtiile lui Hasdeu, constituie o operație bine gândită și utilă pentru cercetări. O parte bogată și ultimă o
Însemnări despre istoricul literar Stancu Ilin by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2819_a_4144]
-
limbii: Aron Densusianu, 1885, I. Nădejde, 1886, Al. Philippide, 1888, în care conceptul de istorie literară cunoaște "o evoluție interesantă, nu lipsită de surprize". Șovăitor, difuz, avînd în genere ca obiect viața culturală în întregul ei, acesta beneficiază și de scînteierea cîte unei intuiții premonitoare: "O precizare a lui Aron Densusianu este cu desăvîrșire izolată în acest context: ŤDacă am zis că istoria literaturii române este în fond istoria culturii și a deșteptării noastre, de aici nu urmează că ne putem
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
porumb și floarea soarelui, cu liziere de salcâmi și gârneață. Simona privea întinderile în care toamna nu intrase cu toate ambarcațiunile sale. În dimineța aceea, o brumă subțire acoperise ierburile, argintându-le cu o peliculă de un alb imaculat cu scânteieri lucitoare. Nu peste mult timp însă, un soare blând și dulce avea să vină binevoitor să înflorească întreaga zi. Trecu pe lângă un grup de bărbați îmbrăcați în haine cadrilate. Erau deținuții de la penitenciarul de minimă securitate care săpau un șanț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
a fi cu picioarele bine înstăpânite pe pământ. Vișinel era bine zidit, ca un atlet, demn de a deveni în anii ce veneau un stâlp de nădejde al șatrei. Multe codane îi cercetau mersul, gesturile, ascunzând cu grijă vorbele și scânteierile de dor ce se perindau necontenite pe sub sprâncenele frumos creionate de o natură darnică; dar nu era dreptul fetelor de a alege. Cei care le hotărau soarta erau băieții, uneori și părinții. Părinții băiatului sprijineau, cu toate puterile, dorința odraslei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
vegheați de ochii atenți, binevoitori, dar străini de cauză ai unui sergent. Acesta nu găsi nici o cale de a încropi un dialog care să macine timpul celor doi flăcăiandri. Tăcerea pusese stăpânire pe întreaga incintă. Copiii se arătară rezervați. Singura scânteiere de bine, ce lumina încăperea, era zâmbetul binevoitor al lucrătorului Ministerului de interne. Rămași numai cei maturi în încăpere, Ina îi solicită colonelului posibilitatea de a-i adresa mamei lui Vișinel câteva întrebări. I se acceptă intervenția: - Te cheamă Rafira
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și starea Olgăi. Inei îi era cumplit de milă de ființa aceasta împuținată, țintuită într-un pat de spital, fără putința de a fi acea fată de altă dată, viguroasă, robustă, plină de viață, în ochii căreia acum se stinseseră scânteierile de lumină, cândva atât de vii... - O speranță totuși poate mai există!? - Ce spui tu, Ina! Nu mai am nici o șansă. O spui tu, din bunătate, pentru că am fost cândva prietene! - Olga, suntem încă prietene, nu vorbi așa! Mi e
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pe bancheta din spate a celeilalte mașini, care părea fragil, dar care dispunea de o căpățână al naibii de tare, după cum aveam să simt imediat, iar printre miliardele de stele verzi care s-au ivit atunci am distins parcă și o mică scânteiere de culoare mov, născută din atingerea noastră. Când mi-am revenit, eram Întins pe jos. Uite bosonul! Pune mâna pe el, că dispare! urla tata, pe care șocul ciocnirii Îl aruncase Într-un copac, unde stătea cu capul În jos
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
conștiincios, dar care nu se ridica la nivelul acelui Űbermensch care tocmai devenise. Un trio de antene ca niște vibratoare, groase și cauciucate, se ridica de lângă fereastra din spate a mașinii de vis. Pe bord străluceau câteva luminițe, cu o scânteiere mecanică. Pe bancheta din spate, acoperită cu o husă de catifea reiată neagră, se afla geanta diplomat neagră a lui Alan. Pe covorașul de cauciuc negru era trusa medicală. Telefonul mobil se afla în suportul de pe bordul mașinii, alături de mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
traseul pentru a intra în fluxul de trafic din spate - și pentru a se pierde la sensul giratoriu al șoselei de centură dinspre nord. Observându-l în timp ce mă luptam s-o prind din urmă pe Catherine, am surprins o ultimă scânteiere a unei bare de protecție din față îndoite și a unor faruri crăpate scăpărând spre un camionagiu mătăhălos. O jumătate de oră mai târziu, în garajul subteran al imobilului meu, am pipăit cu mâna amprenta mașinii lui Vaughan pe panourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
arzător al unei torțe de semnalizare rutieră, și c-un corset plin de paiete ca niște nestemate și-o lungă pelerină detașabilă din tafta cu mâneci bufante. Ea, arătând așa de frumos încât Las Vegas-ul, cu toată strălucirea și scânteierile lui, nu era decât un alt accesoriu marca Brandy Alexander. Brandy ridică mâinile în aer, mâini pe care și-a tras o pereche de mănuși lungi și roz de operă, și strigă. Arată și se simte așa de bine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu labioplastii vârâte între paginile cărții lui Miss Rona. Pe copertă e-o imagine din satelit a Uraganului Blond puțin mai în larg de coasta vestică a feței sale. Blonda e doldora de perle și ceea ce-ar putea fi scânteieri de diamante ici-colo. Pare foarte fericită. Pun cartea înapoi în buzunarul interior al jachetei lui Brandy. Culeg cosmeticele și medicamentele împrăștiate pe dulăpioare și le pun la locul lor. Soarele intră prin geamurile-hublou într-un unghi jos, jos, și oficiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și buzele uscate, căci se temea că el Însuși s‑ar fi putut trezi din vraja lunatică, Încât toți s‑ar fi prăvălit În adâncurile neguroase pe deasupra cărora bâjbâiau acum purtătorii săi cu tălpile goale În grota jilavă, luminată de scânteieri vâscoase; glasul său -, deșteptarea sa -, i‑ar fi tras pe toți În bezna hăului pe deasupra cărora Îl purtau ei pe umeri, tot mai pieziș și mai sus, așa că toți ar fi pierit la grozăvia trezirii, În abisul care se căsca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
il învățară de la necunoscuții semizei - și într-adevăr fu un cuvant groaznic, care îi făcea să se cutremure. Ieșiseră din carena distrusă a corabiei, înotaseră până pe insula și puseseră stăpânire pe ea, iar atunci când ochii lor străluceau în întuneric, reflectând scânteierea focului, te duceau cu gândul la niște ființe demonice, care nu s-ar fi dat înapoi, daca foamea le silea, să se arunce la unison asupra oricărei ființe vii și s-o devoreze. Miti Matái și Roonuí-Roonuí căzură de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
grămadă de bani. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: Un văl format din femei târându-și blănurile. Senzația mătăsii i se așază pe față. În film, armura de bijuterii din aur și platină, avertizându-te cu scânteierile roșii ale rubinelor, galbene precum canarii ale safirelor. Lady Zdreanță spune: — Nu-i o plăcere să ai un geniu drept tată. Sau drept mamă, soț sau soție, întrebați pe oricine. Pe oricine cu bani. Și totuși, spune ea, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
greu - care se tem c-o să folosească furculița greșită la masă și intră în panică atunci când le e dat bolul cu apă pentru clătitul degetelor - habar n-au cât de greu le e vagabonzilor. Riști să faci botulism. Să degeri. Scânteierea unui dinte placat te poate da de gol. O boare de Chanel Nr. 5 de asemenea. Orice detaliu dintr-un milion te-ar putea da de gol. Au devenit ceea ce Inky numește „vagabonzi navetiști”. Zice: — Acuma? Acuma-l iubesc, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
care atârnau la capătul unor firișoare și sclipeau la orice mișcare printre vălătucii de fum. Corpurile lor pudrate cu alb erau acoperite de o peliculă ca sudoarea, Însă parcă vâscoasă. Johan ar fi zis că e rece și rezistentă, iar scânteierile steluțelor argintii de pe sfârcurile sânilor l-au dus cu gândul la stelele cerului scăpărând printre nori. Asta i a adus În minte Crăciunul de la orfelinat. Fusese sărbătorit doar o dată, chiar În anul În care el avea să fie luat de-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pentru Mrs. Flory... La fel cum e pentru mine o parte din lumea străbătută cu privirea preț nu de unsprezece, ci de vreo opt ani de viață conștientă. Ea avea optsprezece sau nouăsprezece ani cînd a coborît pe insula Ellis. Scînteierile paradisului din amintirile ei s-au suprapus Raiului copilăriei mele, din care scăpătarea luminii Încă nu mă alungase. Am putut așadar să-mi reprezint prin asocieri de tot felul, prin comparații ceea ce Încă nu-mi ieșise În cale. Astfel, bunăoară
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sînt acolo și Închid În ele crîmpeie de lume. Priveliști care au fost și nu mai sînt, Însă de care el leagă anume identități. Peisajele nu sînt tocmai cele de altădată, s-au alterat cu timpul, au căpătat patine și scînteieri proprii de la regimul lor recluzionar, alimentat numai de inten si tatea amintirii, nu de contactul cu modelul. Lanțurile de cris tale rupte, Împrăștiate, așchiile, pulberile, lăcrămările lor rănite, oglindind un cer de demult, conțin nu tocmai culori, ci emit nuanțe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe care nu mă îndur să-l trec sub tăcere, deși ne îndepărtează de tema noastră, este altul: iată-mă, umbră pustie, la calculator, în seara de 30 decembrie. Este miezul nopții și, afară, desigur, ninge din nou, într-o scânteiere fără sfârșit, de ceasuri bune. O lopată scrâșnește. Mă reped la geam, incredulă. Presimțirea mă cuprinde cu groază. Groaza devine sfântă atunci când gândul abia înflorit mă dezvăluie, într-adevăr, Pythie internațională: sub pervazul ferestrei, se mișcă, vioaie, o umbră în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Înfruntă ultimul dușman, Încercând să-și recapete suflarea. Norii se Îndepărtaseră suficient pentru ca, la lumina lunii, să-l recunoască pe italian. — Acum suntem la egalitate - zise căpitanul, cu suflarea Întretăiată. — Asta-mi place - replică acela, și Îi luci pe față scânteierea albă a unui surâs. Dar nici nu-și terminase spusele când lansă o lovitură joasă și rapidă, tot atât de fulgerătoare ca atacul unei năpârci. Căpitanul, care Îi studiase bine tehnica În noaptea celor doi englezi și se aștepta la așa ceva, sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
convergentă, îmbrăcată în haina versului, ne oferă Demostene Botez: încarcă șase gloanțe-n Winchester Și stă proptit de-un trunchi de pădureț în tăietura veche, lîng-un ster, Pe unde sînt copite de mistreț. E deasă țihla. Ochii lui veghează Pe scînteierea vie de zăpadă. Bătut acum de soarele de-amiază, Omătul cade năruit din zadă. Trosnesc crenguțe sub un fag înalt Și frunzele uscate de stejar, Da-n loc de așteptatul solitar, Un țap făcu în fața lui un salt. Rămase împietrit
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
și doar bărbații pe chipurile mahmure și tâmpe ale cărora nu tresărise barem un mușchi pe esplanadă continuau să-și soarbă impasibili berea de amiază Apollo pășea negrabit aproape fără să atingă caldarâmul peste care în urma lui se rostogoleau sonorele scânteieri ale soarelui păgân în piața publică lângă acațul de-o sută de ani pe o clipă simți că i se-nvârte capul și se rezemă de murii primăriei până se dezlănțuiră triumfal clopotele bisericilor toate râvnind pe întrecute să-și
Leons Briedis by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6811_a_8136]
-
istorie ori un mod simandicos de a mă scuza că nu sunt în stare să-mi las carnea în iureșul vieții". Despre raportul carne-carte e și rubrica lui Răzvan Petrescu, iar autorul ar merita, crede Cronicarul, premiul pentru publicistică. Îndărătul scânteierilor de umor, vervă, inteligență se află și un demers pe cât de serios, pe atât de necesar: demitizarea și desființarea cărților care mizează pe trei lucruri: sex, sex și mai ales sex. Ele vin cu recomandări elogioase "carte genială", cum se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7489_a_8814]