1,552 matches
-
-l accepți, surâzând cu bunăvoință. Lene moale, catifelată, de april. Broaștele, încălzite în mâlul aurit de soare, au început să se deștepte, și orăcăitul lor ajunge, probabil, până în sat și trece mai departe și în sus, până cine știe unde. "Gâturile lor scârțâi..." Iarba e nouă și-nrourată, și verdele ei pur, intens, accentuează frumusețea galbenului adevărat al florilor de păpădie, făcându-l acut prin contrast. Oare în Japonia păpădiile sunt tot atât de galbene ca păpădiile de la noi? Poate că sunt mai galbene, iar
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
sînteți atît de lipsiți de gust dragii mei atît de suficienți atît de răi mă scufund în apa călduță din cadă angela îmi împletește codițe mie mi-e dor de zogu al albaniei și am deodată opt ani ușa bucătăriei scîrțîie vica prăjește cartofi pe plita de fontă botul negru ce-i asta? în cîte-o noapte doarme unul în patul meu "lasă-mă'n pace" îmi striga tiberiu cînd avea cinci ani și eu ca melcul îmi înghițeam pe loc cornițele
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
atât de nepotrivit în mijlocul unui cartier muncitoresc. Omul mai scotoci o dată în debara, luă un pulovăr vechi și frecă bine geamul. Dar clădirea băncii tot acolo era. Atunci se îmbrăcă în liniște și coborî să vadă minunea. (Bineînțeles că ușa scârțâi și nevastă-sa simți nevoia să-l întrebe unde a pornit-o în miez de noapte. Dar el se ținu tare și nu răspunse nimic, răgazul de două zile, cât și-a impus să nu-i mai vorbească, era încă
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
și oricum eu am vederea slabă și prin ochelarii mei de cal văd mai degrabă lumina neluminoasă. iar cînd carnea va orbi, au să vadă și lumina cărnoasă din pricina căreia putrezim. * ușa părea că nu mai fusese folosită demult. a scîrțîit îngrozitor și păianjenii pîntecoși au tresărit prin somn. am intrat. prin lumină umblau o mulțime de oameni. felul în care ei mișcau aerul părea ca o muzică. m-am luat după ei. s-a făcut noapte, apoi iarăși zi, mergeam
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
închegat războiul de țesut întinzîndu-și împărăția ca un uriaș păianjen - ies afară încolțit de teama că toată această mașinărie de fabricat amintiri din satul părăsit de țărani s-ar pune iar în mișcare și nu o pot opri cumpăna fîntînii scîrțîind urcă soarele-n ciutură spre apus și carul din șură își îndreaptă oiștea spre stele - dincolo de gardul de sîrmă al muzeului veacul se rostogolește tot mai grăbit pe roți de mașini și tramvaie spre orașul turnat în beton și asfalt
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
așa cum în odăița albă în care locuiam o lentilă a ochelarilor mei s-a rostogolit dispărînd fără urmă într-o iarnă a căzut puțină zăpadă pe meterezele cetății somnambulul dormea printre fulgi scaunele de paie de pe terase răsuflau înciudat palmierii scîrțîiau lung doar fernando scria de zor în birtul lui preferat lîngă bazar convins că literele sunt cel mai bun obstacol la invazia albului fernando îmi era dor de tine chiar fiindu-mi aproape norii se prăbușeau în iarbă cîte-o iguană
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
îl aude râzând ,,cu gura lui de roată dărâmată”... Curioasa comparație spune și ea ceva: insul din spate nu-și urmează, nici el, calea naturală - roata lui e ,,dărâmată”, indiferent dacă versul dă de înțeles și că râsul cu pricina scârțâie ca o roată de car în foarte rea stare. Tentația e mare de a vedea în celălalt un dublu al Eu-lui. Nu este însă și un călău, căci un gest creștinesc îi unește: ,, Când trecem/ pe la încrucișări de uliți,/ ne
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
proaspăt (mă săturasem până peste cap de struguri) și mă refugiam în dormitorul meu cu baldachin și mă trânteam pe patul unde se consumaseră amoruri princiare sau numai boierești, aveam senzația că locuința e populată de fantome - se auzeau podele scârțâind și hohote de râs și sunete înăbușite, îmi aprindeam țigara, lumina chioară a becului se lăfăia pe reliefurile stucaturilor ce decorau plafonul, nimerisem întâmplător în fascinanta lume lermontoviană (cu corecții proletare), fumam și reciteam sonetele și madrigalurile lui Marino până
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
făcu o ultimă încercare. Merse la vrăjitoarea ducatului, o babă, o cotoroanță care locuia cu acte în regulă undeva, la periferie, unde a înțărcat dracu’ iapa, mergeai cu metroul de te uita Dumnezeu. Printr-o poartă care se bălăbănea și scârțâia îngrozitor, intră într-o coșmelie care de-abia se ținea într-o rână. “Ai venit, rânji baba”. N-avea doi dinți din față și puțea de te trăsnea. “Am venit să-ți pun o întrebare, spuse prințul. “He-he, făcu baba
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
de furnituri, ceva de la stat. De pe creneluri, lăncieri șolticari le aruncau chifle, gogonele, măsline, ce se găsea. Arthur scoase un pachet de Kent pe care scria Citiți povestirile din Canterbury! și mitui un bodyguard mascat, care mânui un scripete ce scârțâi îndelung din țâțâni. Podul se coborî, grilajul se ridică. Avu noroc. Regele tocmai își bea cafeaua, iar regina citea ziarul. “Știu răspunsul, Majestățile Voastre!”, strigă Arthur, dând ușile de perete. “Stai jos, tinere, ia o cafeluță din Bizanț, să-ți
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
au murit ți se dăruiesc somnifere tu îmi dăruiești insomnii ți se dau vitamine tu îmi surâzi cu buzele ofilite de razele roentgen apoi între noi se așterne absența ca un far în deșert apoi bate miezul nopții și oasele scârțâie în gipsul fosforescent într-o moară părăsită sari să astupi găurile de șarpe cu tifoane și bandaje dar tot se mai aud vaiete prin țevile caloriferelor părăsite înghețate în creier ceață de cadavre după o bătălie uscată bolnavii stau îngrămădiți
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
după chemare, iar vocile care străpung aerul au același impact ca firmele luminoase ale magazinelor. Fiecare are strigătul lui, "după felul omului și după felul mărfii". Mircea Damian face o mică radiografie sonoră: "Uneori strigătul este ca un chiuit, alteori scîrțîie, alteori se-aude de departe, ca o doină". Efectul este de seducere a cumpărătorului. Cînd își anunță crrapuuu, pescarul-negustor "se înnoadă în cuvînt, îl zbîrnîie, îl răsucește, îl sfredelește și-l azvîrle" de parcă vezi cuvîntul, și, simultan și crapul, "înotînd
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
dar nu de oameni, de obiecte! Poate că de asta am încercat permanent, din răsputeri, să mă pun bine pe lîngă ele. O clanță care nu vrea să se miște decît cînd îi trăsnește ei prin broască, un dulap ce scîrțîie oricît l-ai implora și tămîia (și eu l-am și "lăudat" în scris!!), etc. ei bine, toate astea mă fac pilaf. Șurubul e un despot absolut. Se strînge cînd vrea, se desface cînd nici nu te aștepți. Șurubul, stimate
Dar mai ales sînt contra șurubului by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14302_a_15627]
-
s-a cerut numele, prenumele, adresa. Se fâstâcise, avea febră, i se împleticise limba-n gură. în loc să spună numărul casei, 13, a spus 31. Degetele domniței, lungi, alergau pe claviatură. "Dar Numărul?" A spus și Numărul. Aparatul cu claviatură a scârțâit scurt și dintre maxilarele lui a ieșit o limbă de plastic: cartea lui de pacient. "Excuse-me! - a spus, grăbit. Am greșit numărul." "Care număr?" "Numărul casei." "No problem!" - i s-a răspuns, cu un zâmbet albastru. A cercetat, neîncrezător, petecul
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
Pe lângă toate astea, mai tre’ să execut și câteva revizii tehnice. O parte pentru (sper!) mici probleme medicale mai vechi, o parte pentru probleme mai noi. De exemplu, de parcă n-aveam destul treabă, de câteva zile a început să-mi scârțâie rău un genunchi. Aveam o sensibilitate mai veche la el și l-am menajat tot timpul cât am putut, însă mai nou a început să scârțâie non-stop (se aude inclusiv când merg, zici că sunt un roboțel un pic ruginit
Viaţa e o lungă listă de probleme de rezolvat? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21288_a_22613]
-
De exemplu, de parcă n-aveam destul treabă, de câteva zile a început să-mi scârțâie rău un genunchi. Aveam o sensibilitate mai veche la el și l-am menajat tot timpul cât am putut, însă mai nou a început să scârțâie non-stop (se aude inclusiv când merg, zici că sunt un roboțel un pic ruginit), și chiar să mă și doară, uneori. Nu s-a umflat sau alte d-astea, însă faptul că ar putea să cedeze și să mă pună
Viaţa e o lungă listă de probleme de rezolvat? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21288_a_22613]
-
fără nici o milă: fața ridată și plină de pete, gușa care îmi atârnă, ochii cu culoarea spălăcită de vârstă sub sprâncenele rărite din care răsar mereu fire prea lungi, carnea moale a pulpelor care face cute,încheieturile care dor și scârțâie. M-am lăsat înapoi pe pernă, nu văd nici un ceas, nicăěeri, și ace subțiri îmi străpung din toate părțile, rotund, țeasta de plumb. Mi-am amintit, brusc coridoarele fără sfârșit ale Clădirii prin care bâjbâiiam, în somn, eu, cea de
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
multă îndepărtare în nasurile turtite de geamul ferestrei. Nu sunt copiii viței de vie la cules de flori de salcâm și nici căruțașii însetându-și caii la fântână. Bătrânul Aerostate își cheltuiește tutunul pe rotocoale de amintiri în timp ce lemnul ușii scârțâie în vântul lui decembrie. Același lemn din care sunt ridicate crucile de pe deal... Trebuie să călătorești cu mult mărunțiș la tine în ziua de azi ca să plătești duhurile care au băut din laptele subteran - își spuse Aerostate, plângând. Trebuie să
Poezie by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/11742_a_13067]
-
așteptat destul să o facă altcineva în locul meu, tineri mai competenți, cu studii postuniversitare peste Ocean sau la SNSPA. Așa că, avînd în spate (au, spatele!) vechea justificare liberală potrivit căreia exercitarea rațiunii e o datorie a fiecărui cetățean*, mă ridic, scîrțîind din toate încheieturile, să spun No, Non, Nein poveștilor lui Ion Creangă. în ochii tuturor locuitorilor României, Ion Creangă nu mai e un scriitor, ci un brand. Sub brand circulă, vehiculate de bunici, părinți, învățători care-și predau ștafeta de
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
din unghere gloabe de heruvi în lepre gâlgâie-nviere... omu-i o jivină oarbă - scrisă de pecingini numai crima i se ține - agățată-n gingini... mântuire-analfabetă scurge zoaie-n zare se târăște-un ciot de cântec fără lumânare balamaua lumii noastre scârțâie de vești Criste - au rămas pe garduri gargare popești nu mai știu citi în stele - nici măcar în stânci Maica Lumii - umilită - a căzut în brânci: rugăciuni - podoaba scârnei - vomitate-n zori cruci de ipocrită soartă ies de sub urdori pân' și
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
Îl lăsasem În centrul orașului, de țiuitul armelor care Încă se mai auzea Înfundat, undeva, departe, În noapte, am avut sentimentul că urcasem viu, cu Elena În brațe, parcă spre cer, la Dumnezeu. După un timp, liniște deplină. Doar mașina scârțâia, greoaie, și motorul ofta la fiecare schimbare a vitezei. Unul din navetiști asculta În surdină la un mic aparat de radio. Știri care mai de care, Îndemnuri, unul după altul, pe postul național, le percepeam fără a le desluși. Nimeni
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
zăpezii de afară se reflecta slab în încăpere. Fusesem însărcinat de domnul de Coulmiers să-l conduc pe nou-venit în apartamentul său, la primul etaj al galeriei bărbaților. Cu un felinar în mână, am luat-o înainte pe scări. Treptele scârțâiau sub greutatea lui. Micul servitor ridicase cufărul și ne urma. Totul era calm în jur. Nu se auzea decât zgomotul potcoavelor unui cal care se îndepărta. Am deschis ușa. Apartamentul era curat, proaspăt zugrăvit. Lumina zăpezii pătrundea înăuntru. Bătrânul deschise
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
și dezmăț de îmbrățișări. De din tine mi s-au clădit zilele, ca o clipă ce n-are chip, peste care Dumnezeu și-a așezat oasele, nemurind-o. IARNĂ Albise carnea copacilor. Prin însingurarea mea trece iarnă, plimbându-și gleznele, scârțâind a îngheț. Din volumul de versuri „ÎN VESTIARUL INIMII” (Editură Tiparg, 2011) Stelele, crăpate pe buzele cerului înzăpezit de dimineți neîncepute, îmi aruncă-n vertebre guturaiuri, de parcă zilele mele s-ar soarbe în însetarea pământului, ca într-un cimitir obosit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
relațiile cu părinții, colegii de școală, profesorii, întîmplările erotice, moartea celor dragi), ușor de destabilizat la cea mai mica adiere de vînt. Nici un om nu semăna cu celălalt pentru că aliajul din care este constuit diferă. De aceea comunicarea dintre oameni scîrțîie, dincolo de cuvinte rămîn întotdeauna zone de umbra, iar nefericirea este înscrisă în genă umană. Fiecare personaj al românului Florinei Iliș formează diverse tipuri de triunghiuri amoroase cu celelalte personaje (Darie cu Ken și Lili, dar și cu Lili și Kyiomi
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
și dezmăț de îmbrățișări. De din tine mi s-au clădit zilele, ca o clipă ce n-are chip, peste care Dumnezeu și-a așezat oasele, nemurind-o. IARNĂ Albise carnea copacilor. Prin însingurarea mea trece iarnă, plimbându-și gleznele, scârțâind a îngheț. Din volumul de versuri „ÎN VESTIARUL INIMII” (Editură Tiparg, 2011) Stelele, crăpate pe buzele cerului înzăpezit de dimineți neîncepute, îmi aruncă-n vertebre guturaiuri, de parcă zilele mele s-ar soarbe în însetarea pământului, ca într-un cimitir obosit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]