30 matches
-
Eram în stare să merg până la capăt cu toate riscurile. Joaca s-ar fi încheiat tragic, iubirea noastră ar fi început cu o trădare neînchipuită! Prețul ar fi fost prea mare. I-am auzit vaietul înfundat, întretăiat c-un suspin scârțâit: - Acum poți să pleci, mi-ajunge ! Mi-am potolit foamea și setea de tine! Acum poți să pleci! M-am săturat pentru o clipă, un milenium, o viață. Pleacă repede și nu privi în urma ta, nu o să vezi pe nimeni
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
Săreau brambura, cu brațele ridicate. Ca toți ceilalți pasageri, bulucindu-se unii peste alții. Dominic zvâcni, amețit, orbecăind lângă canapeaua scundă. Nervii rupți, dintr-odată. Auzea, undeva, vârtej de voci alertate, aripi sticloase de păsări ciocnindu-se și un șuierat scârțâit lung, ondulat, subțiat, vicios. Apoi, acum, cascadă de hohote vesele, roșii, demente, clopoțeii, clopoțeii, cabaretul diavolului. Izbuti să coboare de pe îngusta canapea uzată. Se îndrepta orbit spre spre spre, spre niciunde. Nu era nimeni, țipenie în toată casa. Numai scârțâitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
loc pe scaun și am făcut o mutare, de probă i-am dat șah cu calul, dar bineînțeles c-a văzut imediat și mi l-a luat, punându-l pe masă, lângă tabla de șah, cu o mișcare precisă și scârțâită, apoi a început să-mi ia pe rând piesele, orice mutare făceam, reacționa prompt, fără să stea pe gânduri o secundă, iar când i-am oferit tura ca să-i pot lua pe urmă regina, n-a mușcat, de parc-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bucătărie, dar, cum nu mai era mare lucru de făcut, am decis să ies cu bicicleta, să mă zvânt. Străzi pustii și prăfuite, nu plouase de mult În oraș. Era liniște, auzeam doar fâșâitul roților de la bicicletă și un ușor scârțâit al șezutului, care ar fi trebuit strâns mai bine și uns. M-am plimbat o vreme prin cartierul cochet În care locuia Clara. Ori, mai bine zis, pe cale să devină cochet, ajutat de invazia de oameni cu bani care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
față cu sindromul generalizat de acromegalie eminesciană? Înapoiere-ncîntătoare. 23 mai Anii gigantismului grotesc. La sala Victoria, juriul (din care nu lipsea niciodată reprezentantul oamenilor muncii) tocmai ajunsese la sculptură: monștrii cu seceri și ciocane, cu răngi și picamere. Deschide ușa, scîrțîit, corpolentul sculptor T.G. Importanții jurați, cu ochi mirați pe el: ce e, tov. T.G.? Speriat, sculptorul întreabă: se mai pot aduce lucrări? Generoși nevoie mare, jurații zic: fugi repede și ad-o! Sculptorul: nu, o am aici. Și scoate sculptura din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]