77 matches
-
orașului erau aidoma unor mici gospodării țărănești. Multe dintre ele, construite din lemn sau chirpici, erau acoperite cu șindrilă sau cu carton gudronat. Erau scunde, înghesuite unele în altele sau cu mici intervale prin care te puteai strecura, pe porți scârțâitoare de lemn înnegrit, în curți cu cărărui pietruite, spații străjuite de rânduri de stânjenei, de tufe de dalii și crizanteme colorate, curți mărginite de diverse anexe gospodărești (bucătării de vară, șoproane, adăposturi pentru animale și păsări), îndărătul cărora se întindeau
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
așezat din zorii zilei la coadă, să-și primească pomana: punga cu făină, orezul și puiul injectat cu apă, ca să arate mai frumos. Știu comercianții cum să-l cosmetizeze să fie cât mai atrăgător. Las în urmă pădurea cu stejarii scârțâitori și pensionarul așezat la coada umilinței și-mi continui drumul spre nicăieri. Poate voi întâlni acel Bine mult râvnit și căutat de toți românii până și peste mări și țări, la zile lumină depărtare. Ies din desișul codrului și dau
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343112_a_344441]
-
așezat din zorii zilei la coadă, să-și primească pomana: punga cu făină, orezul și puiul injectat cu apă, ca să arate mai frumos. Știu comercianții cum să-l cosmetizeze să fie cât mai atrăgător. Las în urmă pădurea cu stejarii scârțâitori și pensionarul așezat la coada umilinței și-mi continui drumul spre nicăieri. Poate voi întâlni acel Bine mult râvnit și căutat de toți românii până și peste mări și țări, la zile lumină depărtare. Ies din desișul codrului și dau
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380065_a_381394]
-
așezat din zorii zilei la coadă, să-și primească pomana: punga cu făină, orezul și puiul injectat cu apă, ca să arate mai frumos. Știu comercianții cum să-l cosmetizeze să fie cât mai atrăgător. Las în urmă pădurea cu stejarii scârțâitori și pensionarul așezat la coada umilinței și-mi continui drumul spre nicăieri. Poate voi întâlni acel Bine mult râvnit și căutat de toți românii până și peste mări și țări, la zile lumină depărtare. Ies din desișul codrului și dau
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381840_a_383169]
-
lut din cămară se mai găseau anumite bunătăți : pește prins din fluviu sau din iazuri, măsline, curmale, lapte, sau, cine știe, poate chiar faguri de miere. Nici n-au terminau copiii cei mici și Hannah să mănânce, că la portița scârțâitoare de la intrarea în curte se iviră doi băieți mai măricei, tuciurii din cauza arșiței soarelui, cu ochi mari, negri, uitându-se întrebători dacă e gata pregătită masa de cină. Hannah îi întâmpină cu îngrijorare și duioșie de cum intrară în curte. - Băieții
FĂCLII PE NIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382046_a_383375]
-
așezat din zorii zilei la coadă, să-și primească pomana: punga cu făină, orezul și puiul injectat cu apă, ca să arate mai frumos. Știu comercianții cum să-l cosmetizeze să fie cât mai atrăgător.Las în urmă pădurea cu stejarii scârțâitori și pensionarul așezat la coada umilinței și-mi continui drumul spre nicăieri. Poate voi întâlni acel Bine mult râvnit și căutat de toți românii până și peste mări și țări, la zile lumină depărtare. Ies din desișul codrului și dau
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]
-
ușurință. Dar ruptura se produsese. În copilărie, mă contopeam cu materia sonoră a limbii Charlottei. Pluteam în ea, fără să mă întreb de ce o pată din iarbă, o clipire colorată, parfumată, vie, ba exista la masculin și avea o identitate scârțâitoare, fragilă, cristalină, impusă parcă de numele ei „țvetok”, ba se învăluia într-o aură catifelată, discretă și feminină - devenind „o floare”. Mai târziu, aveam să mă gândesc la povestea miriapodului care, întrebat despre tehnica dansului său, s-a încurcat imediat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fost așa de zgârcit față de adoratorii lui, să înceapă a curge din butoaie de lapte și miere în ceardacul iliescian. Să nu pună stăpânire pe mine, atunci, o dulce-funerară nostalgie la trezirea imaginii cabotinului ce frământa scândurile scenei cu tălpi scârțâitoare, învârtind zadarnic bastonul, trimițând câte un deget spre canotieră, în monotona căinare de ravagiile fiscului? Într-un poem al său, Constant Tonegaru vorbea de o lentilă care se descompunea fiindcă văzuse prea multe. Ridicând lupa deasupra hârtiei, ca s-o
Mic bilanț de ocazie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17119_a_18444]
-
de slăbiți de boală și de drum, Încât nici nu observară acest element decorativ bizar. Pensiunea era o clădire colonială cu două etaje care probabil adăpostise musafiri de vază În vremurile ei de glorie. Era dotată cu scara șubredă și scârțâitoare de rigoare, acoperită de un covor roșu tocit și pătat. Gazdele erau un cuplu de chinezi care pretindeau că ar fi evrei. Se lăudau că ar fi fost urmașii unor triburi pierdute care ajunseseră până În această parte a Asiei tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
câteva minute, de alte două birje, una cu lăutari țigani tocmiți cu ziua și cealaltă cu Dimitrios, distins și absent, îmbrăcat în smoching negru, joben pe cap, vestă înflorată, lavalieră de mătase prinsă cu un ac cu diamant și pantofi scârțâitori de lac negru. Avea mustața cănită și tunsă îngrijit deasupra buzei, iar mâinile albe și catifelate, mirosind a mosc, se odihneau pe măciulia de argint a bastonului. O droaie de copii lipăiau desculți în urma birjei, cerșind câțiva bănuți pentru roșcove
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
câteva minute, de alte două birje, una cu lăutari țigani tocmiți cu ziua și cealaltă cu Dimitrios, distins și absent, îmbrăcat în smoching negru, joben pe cap, vestă înflorată, lavalieră de mătase prinsă cu un ac cu diamant și pantofi scârțâitori de lac negru. Avea mustața cănită și tunsă îngrijit deasupra buzei, iar mâinile albe și catifelate, mirosind a mosc, se odihneau pe măciulia de argint a bastonului. O droaie de copii lipăiau desculți în urma birjei, cerșind câțiva bănuți pentru roșcove
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
era luminată. Emil puse faza lungă pe ușa de la intrare. Wallace, grăbindu-se să se dea jos, vărsă whisky-ul pe carpetă. Sammler bâjbâi după pahar și Îl Întinse șoferului, explicând: „A căzut.“ Apoi Îl urmă pe Wallace pe pietrișul scârțâitor. Imediat ce Sammler intră, Emil Întoarse mașina spre garaj. Mișcarea lăsă numai lumina lunii În camere. O casă a scopurilor prost alese, cum i se păruse dintotdeauna lui Sammler, unde nimic nu funcționa cu excepția instalațiilor mecanice. Dar Gruner avusese Întotdeauna grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
au de unde. Avem și noi frați În armată și știm că le e greu. Hai, unde mergem?”. „La baracă”, răspunse soldatul tremurat și cu țiuit În ureche. Fetele preluară comanda. Intrară În dormitorul lung și pustiu. Încercară, hâțânându-le, paturile scârțâitoare de fier. Aleseră două care li se părură de Încredere și cerură două cearceafuri curate. Înfățară cu ele saltelele sfâșiate. Cerură două lighene cu apă și le puseră lângă paturile alese. „Intrați câte unul, numai când vă strigăm. Să aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cumpere ceva pentru cină, Gacel nu putu rezista tentației, sări jos și alergă până la marginea peronului, ca să pipăie zăpada albă cu propriile-i mâini. îl uimi consistența ei. Mai mult decât răceala, l-a impresionat acea moliciune de nedescris, ușor scârțâitoare, care se topea între degetele sale, care nu era nici ca nisipul, nici ca piatra, diferită de tot ceea ce pipăise până atunci, și s-a simțit tulburat, iar surpriza a fost atât de mare, încât i-a trebuit un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
data din vremurile Voievodului întemeietor al orașului), o salcie bicentenară te ducea cu gândul la dimensiunile Frasinului Iggdrasil. Sub crengile ei plângătoare, pitulată, veghea căsuța enorială veche, ca o călugăriță modestă, cu toate ferestrele cernite. Pășind împreună cu ceilalți, pe portița scârțâitoare, care nu se încuia niciodată, Sile ocolește unul dintre parii pentru rufe, încoronat apotropaic cu o tigvă de cal sau de catâr, apoi se înalță pe vârfuri și ciocănește cu degetul încovoiat, în gemulețul de la ușa parohiei: Părinte Costică, ești
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Cartușul se întoarse la patron, care, cu gesturi largi, explicite, îl introduse într-unul din cele șase orificii ale butoiașului, își trecu din nou palma peste piesa mobilă de metal, care se învîrti câteva secunde lungi cu același sunet ascuțit, scârțâitor. În cele din urmă înmînă, cu o ciudată reverență, omului de pe ladă, arma scânteietoare. Într-o liniște care îți pulveriza oasele și în care, îmi amintesc și acum, tot ce se auzea era fojgăitul gândacilor uriași și sunetul slab scos
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și eu numele, la care a holbat ochii la mine, năucit pur și simplu. - Cărui fapt se datorează această uimire, părinte abate? Atunci și-a dus mâna la scapular, a scos afară un mic pergament de proastă calitate, tare și scârțâitor, și mi l-a întins. Iată ce-am citit: „Va veni la voi, frații mei întru Hristos, un om pe nume Stiliano; are nevoie de o îndrumare nesmintită pentru a se pregăti să dea ochii cu Păstorul ce-l caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Îl Încerca un sentiment de teamă. Agentul Romeo verifica ușa, iar el Îl pierduse din vedere pe onorabil. Dac-ar fi fost pe stradă, aceasta ar fi fost o scăpare de neiertat. Îl căută, strecurându-se În transept. Încălțările lui scârțâitoare de lac scrâșneau pe pardoseala de marmură. Lăsă În urmă cardinalii, crucifixurile și mormintele familiilor patricienilor. Nici măcar nu-i băgă În seamă pe sfinți, pe profeți, pe Isaia și pe San Guglielmo, pe Santa Caterina și pe San Girolamo, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
i-a făcut maică-sa? I-a pus bandaj la ochi! — Kevin! strigă. Pinguinul bandajat Îl privi, uimit - o umbră de spaimă Îi Întunecă zâmbetul. Și avea deja microfonul În mână, ținându-l cu ambele mâini Împreună cu o acadea roșie scârțâitoare - Camilla, probabil. Kevin Începu să cânte, ignorându-l. Nici un pic de respect pentru tatăl său. — Du-te să-l iei, Îi spuse Valentinei, care Întârzia Încântată În centrul salonului, cu nasul pe sus. Plecăm. — Nu vin, spuse Kevin către sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
încet și scârțâind, eu fusesem mult mai rapid, și atunci mașinăria a mârâit și s-a uitat la mine și, pentru o secundă, mi s-a părut că ochii-i fulgeră furios, pe urmă cu o mișcare violentă a brațului scârțâitor a măturat de pe tabla de șah piesele, care s-au împrăștiat prin cameră, apoi și-a dat capul pe spate, și-a căscat gura și a început să râdă, în timp ce nori de fum îi ieșeau pe gură și pe nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
când o fi să dau ochii cu mitnicii cerului. Să vadă vameșii văzduhului că am fost și eu cineva la viața mea, chiar de-am lucrat la confecții, în pădure la Obancea! Își trase răsuflarea. Se auzea cum deschide ceva scârțâitor, ca o ușă, vreun un sertar. Preciză: - Rochia aia, cu care am fost și la înmormântarea lui Steluș. Și dacă mă văd cu el acolo, să știi că am ce-i povesti, abia aștept să ne întâlnim. Și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
m-a lovit în genunchi. Nimerisem peste bătrânul în scaun cu rotile. Avea o față foarte suptă și urdori groase în colțul ochilor. Dă-te din drum, mi-a spus, eu m-am dat, iar el, pompând la roțile lui scârțâitoare, s-a îndepărtat cu viteză pe urmele Magdei și ale lui Andrei. Am rămas blocat, neștiind ce să fac. L-am căutat pe paznic; nu era nicăieri, ori poate era pe aproape și se îmbăta (întotdeauna am suspectat că paznicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
câteva fire negre rare în loc de mustăți. Această fotografie, care se afla pe biroul tatălui său, îi deștepta în minte, nu știa de ce, ideea unui hoț de copii mici. Însă era sigur că fotografia reprezenta pe unchiul Costache. Omulețul de pe scara scârțâitoare, mult mai bătrân, era aidoma moralmente cu unchiul din fotografie. Un fior necunoscut de experiență rea trecu prin sufletul candid al lui Felix: Să nu vrea să-l primească "unchiul"? Dar de ce? Desigur că nu a lămurit bine. Poate scrisoarea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dezbrace. Era hotărât să nu se culce, ci numai să se odihnească, intimidat de acest interior care nu părea pregătit să-l primească. Prin minte i se perindară toate întîmplările din cursul acestei seri ciudate, figura spână a bătrânului, scările scârțâitoare, chipurile din odaie. Apoi toate capetele începură să se apropie și să se depărteze de masa de joc ca într-o horă, un clopot răsună deasupra lor și căzu ca un fum gros la mijloc, iar două brațe subțiri îl
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în sanie. Avea privirile rătăcite, albe și nu spunea decât atîta: - Ce v-am spus eu, nene Dumitre și nene Mitică, țineți-vă bine, să vă cânt eu un cântec... Ia ascultați... Și în timp ce sania ușoară aluneca sprinten pe zăpada scârțâitoare, vânătorii îl auziră abia șoptind cu o voce pierdută: Drag mi-a fost pe lumea asta Calul, pușca și nevasta, Calul mă călătorește, Pușca de hoți mă păzește, Nevasta mă primenește... Când termină, chicoti singur: - Vă place, ce ziceți? A
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]