52 matches
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > PANTOFII MEI ALBUI CU SCÂRȚ Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 273 din 30 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ce fericit am fost atunci Când, dintre toți băieții care Se tot făleau că-ți fac ochi dulci, M-ai ales, gingașă floare, Să-ți
PANTOFII MEI ALBUI CU SCÂRŢ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346482_a_347811]
-
card Mi-am luat prima cravată; Stătea vestonul ca pe gard (Poate numai pe covată) Din cauza ta, măi fată! Și cum să uit, să nu vă spui? (Că eram mușcat de streche!), Ce pantofi mi-am luat... albui! Și cu scârț - prima pereche! Pălărie-aveam, dar veche. Îi luasem și-o păpușă, Deși păpușă era ea. Iată-mă sunând la ușă; Apare-n prag... minunea mea, Strălucind precum o stea! Miroseau, să-mi rupă nasul, Borș, friptura și sarmale; Și măslina chiar
PANTOFII MEI ALBUI CU SCÂRŢ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346482_a_347811]
-
te-ai strâmbat din nas Că altfel... aș mai fi rămas! Doamne, ce rușine mare! Mi-am zis privind în jur, pe jos; Niște urme de picioare Ceva cărase... gălbejos! Și m-am făcut deodată... roș! Pantofii mei albui cu scârț, Ce țanțoși au călcat covorul, Au tras o dâra de căcârț Pe unde-am târâit piciorul Eu de mână cu... odorul! Referință Bibliografică: Pantofii mei albui cu scârț / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 273, Anul I, 30
PANTOFII MEI ALBUI CU SCÂRŢ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346482_a_347811]
-
cărase... gălbejos! Și m-am făcut deodată... roș! Pantofii mei albui cu scârț, Ce țanțoși au călcat covorul, Au tras o dâra de căcârț Pe unde-am târâit piciorul Eu de mână cu... odorul! Referință Bibliografică: Pantofii mei albui cu scârț / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 273, Anul I, 30 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PANTOFII MEI ALBUI CU SCÂRŢ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346482_a_347811]
-
să fie. Chiar și cînd prezidenții îl surghiunesc, temporar, în beciurile depozitului de la Posada. Ba, cu atît mai mult. Unde-s lustragiii? Să-mi pui, așa, piciorul pe suportul dintre genunchii tuciuriului și, în timp ce-mi văcsuiește pantoful (cu scîrț) și-mi turuie complezențe verzi-și-uscate, să trag din țigare și să urmăresc damele pe bulivar. Dar, chiar vreau, trebuie, să-mi văcsuiesc pantofii. Intru la Complexul meșteșugăresc din buricul bulevardului și solicit cu respect serviciul. Mă așez, fără să fiu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
La mapa cu mesaje a prezidentului se mai adaugă, deci, și tiribomba asta democratică. Teribil se va amuza președintele Clinton cu ea, nu credeți? În topul aparițiilor pă post, un loc fruntaș îl ocupă preacuvioșii. De la vlădică la bombeurile cu scîrț duhovnicesc. Busuioacele-aghezmuite merg mînă-n mînă cu balcaniada inaugurărilor. Sfințiri de birturi, de statui, de sereleuri și de sereiuri, de antrete, de băi, de balamucuri, de cazărmi, de iazuri, de colective, de private. Prea cuvioșii sînt teribil de fotogenici, ei știu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fost un fel de gaură neagră. A absorbit cam tot ce a întâlnit în cale: ocultism, etimologie, hidrodinamică, speologie, arhitectură, oenologie, aerofotogrametrie, istoria elenismului, chimia pigmenților, mecanica motoarelor, botanică ruderală, jurisprudență, teoria conspirațiilor, arta vitrinierilor, tarotul divinatoriu, meșteșugul sculpturii în scârț”. Cadrul epic se schimbă în două volume de povestiri cu un subtitlu comun: Carte de calculatoare pentru spirite literatoare, și anume în Chei fierbinți pentru ferestre moi (1998) și în Stângăcii și enormități (1999), atenția prozatorului deplasându-se acum asupra
OŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
de pretutindeni din pereți, dar erau pereți din piatră și nu exista nici o sursă vizibilă a sunetului. Tot ascultându-l, lui Vultur-în-Zbor i s-a părut că se intensifică. S-a întors către Media. Și ea asculta. Scârț... scârț... scârț... scârț. Se grăbiră să intre în camera următoare. Și într-o clipă uitară de scârțâit la vederea unei armate de păsări. — Camera păsărilor, anunță sec și inutil Prepelicarul. Aceasta era încăperea care ieșea clar în evidență în partea stângă a clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mergea cam greu, se mai oprea în loc, mai trântea de pământ cu piciorul, chipurile ca să i se așeze gheata mai bine; iarăși o pornea la drum, scorțos nevoie mare, scârț, scârț, că uitai să vă spun, își cumpărase ghete cu scârț, cum era obiceiul să se poarte pe vremea aceea. Nu după multă vreme, popa, sâcâit mai mult de pielea și talpa cea nouă, decât de umblet, se opri pe marginea drumului, la umbra unui salcâm înflori, să se mai odihnească
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
încetul mă obișnuiesc, însă. Nu-mi mai pasă de nimic. Umblu prin beznă ca ziua-n amiaza mare pe plaja de la Mamaia. Cred că și în infern îmi va fi greu la început, după care o să bântui bolgiile fără nici un scârț, fără să-mi pese de merele de aur bufnind din rai pe tabla de pe coșmelia lui Scaraoțchi. Începe școala. Noul liceu, „Traian Vuia”, se află tocmai pe Șoseaua Vitan-Bârzești, în sudul orașului. Mai bine aș face naveta în Bulgaria. Profilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ăsta l-a ținut împărătește toată viața, cu perdele apretate și chiftele în sos, rotunde ca niște buci. Bene vixit qui bene latuit! zic romanii, strămoșii americanilor. Mă lași? Ăștia s-au tupilat de le-a căzut mucu-n ciorbă și scârț! tot nașpa le-a mers. De fiecare dată când ridicam capul dintre hârtii Zuza ciulea urechile și căsca de-i trosneau fălcile. Dantură perfectă, în ciuda vârstei matusalemice. Sunt ispitit s-o bag în genealogie și pe cățeaua asta tuciurie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
300 de ani, oamenii și-au păstrat ocupația de bază-creșterea oilor, și-au păstrat graiul și obiceiurile cu care au venit de peste munți: "Muntenii erau oameni înalți, purtau cojoace înflorate ca pe la ei au adus moda nemțească a cismelor cu scârț. Ei zic în loc de vie-jie, bade-bage, viță-jiță " ...sunt oameni harnici, hotărâți, economi.” Obiceiuri specifice regiunii În sat se păstrează până azi portul popular și obiceiuri folclorice la sărbătorile de iarnă: colacii, urăturile, capra, jienii-din care azi copiii mai interpretează doar secvența
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by IGNAT CIPRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2055]
-
gramamoartea, e-hei, de când s-a ales prafu de ea ! Poza i-o ține și-acu în saltar, poză făcută la Fridrihbindăr, uite-așa țanțoșă stă gramamoartea, cu blană la gât și cu ghete nalte cu toc. Ghete elegante, cu scârț, le da cu ulei de rițin și le-ncheia cu croșetu. Că toată viața avusese grijă de ea, gramamoartea, d-aia își și dase o fată de suflet, ca să nu aibă copii mulți la ușă ! D-aia nu se perpelea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și odată. Cheia e în sertarul din noptieră. Dacă oi muri eu, tu s-o iei, să descui dulapul și să păstrezi caietele. Să nu le aruncați. Costine, în caietele alea stă o mare minune. Dar e o minune cu scârț, fiindcă degeaba - uite, să zicem că-ți place matematica și că pricepi ecuațiile de acolo - degeaba, zic, citești tu conștiincios fiecare pagină, degeaba pui în aplicare instrucțiunile. Nu te ajută cu nimic. Ecuațiile sunt așa de complicate, că e nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu putea spune c-a auzit vreodată să fi trecut prin politii, să-l fi lovit pe careva... Se purta bine, îmbrăcat la opt sute și-un pol, ședea haina pe el ca-n galantar. Călcat, spălat, țigluit, avea pantofi cu scârț și baston. Primăvara își punea șal la gîț, ca muierile. Un fular alb, de mătase, parfumat tot. Bărbierit, să nu mai vorbim, obrazul lui ca un cur de copil! Și-avea și niște dinți, numai aur, mureau țigăncile când râdea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Nici nu existai pe atunci. Atunci existau alții și legionarii. Nu este voie să vorbești de legionari! Îți place să te gândești la cutremurul din 1940. Că nu știi cum e. Te gândești cum se poate cutremura pământul. Cum face scârț, mârț. Și aerul face vauuu! Și latră câinii. Și cotcodăcesc găinile. Și cocoșii fac cucuriguuuu! Și pisicile, miau. De aceea te gândești. Bunica lui Surcel Îi aruncă pe fereastră o gutuie. Să mănânce În recreație. Spre primăvară gutuile sunt moi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În parc Îți arată figuri mai vechi, cum fac ei pe la Salon. Salonul de dans de pe strada Agricultori. Unde a filmat și Pintilie. Duminică la ora șase. Ci..............Ci.............Cor....... si............caaaaa. Se poartă pantofi cu cioc. Se mai pune scârț În talpa pantofilor torpilă la Cooperativă. 320 lei.Tu, noaptea. La Piața Muncii. Cumperi de la Farmacie fenacot. Și te gândești cu bucurie că astăzi țara ta, din Republica Populară Română, se cheamă Republica Socialistă România. Suntem În pas cu lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
foarfeca pantofii decoltați, ca să poată fi încălțată, și ca să nu se creadă „dincolo” că fata umbla desculță pe lumea asta, între haimanalele înghesuite la pomană... Eu, Ferdinand Sinidis, mai am și alte slăbiciuni. Bunăoară atunci când trebuie neapărat să plâng, zic „scârț”, mă așez pe joben și scot panglici pe nas și pe gură. După fiecare spectacol, cam de felul ăsta, mă bat cu palmele peste burtă și mă aștern pe râs. Mă cunosc prea bine ca să mă pot lăsat influențat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pentru nimicirea unui păduche ce mi s-a suit de pe talpă până sus în cap, voi fi nevoit apoi să-mi curm existența prin o moarte de natură violentă, și tot atât de sângeroasă ca și nașterea mea. Ferdinand Sinidis mai zise „scârț”, ca pentru încheiere, și începu să numere grăbit, de la unu și până la douăzeci, ca să-și mute gândurile. În cartea despre vin, ai putea să-l treci pe Rudolf, începu Ferdinand Sinidis, încercând să prindă o muscă ce i se așezase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
două vârfuri de creion, o gură ca o botniță, cu buza de jos lăbărțată și oprită să se răstoarne de un rânjet ce nu s-a întrerupt încă niciodată. Când Rudolf îi duhnește în obraz, o dată cu drojdia vinului și cuvântul „scârț”, Luiza îi răspunde, „Scârț, Rudolf”, rânjește și suge vinul din pahar, sărutându-se cu Chiți, în semnul unui acord tacit, în ceea ce privește împărțirea patului. A doua zi după orgie, clismele pentru dezintoxicarea lui Rudolf sunt administrate de amândouă femeile, venite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
zbârnâie în creier muzica frazelor scrise cu sânge, și mai cu seamă despre balamucul din sufletul său, în care voi trânti ușile prin întuneric, înjurând birjărește, ca la mine acasă, în zilele când voi avea chef de „hâc” și de „scârț!”. Ferdinand Sinidis părea foarte supărat. Observai această bruscă schimbare, după întunecarea chipului, și mai cu seamă după felul cum îi tremurau genunchii. Făcu eforturi să se calmeze și vorbi destul de liniștit, în aparență: ...Al doilea prieten trăiește mereu lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
limba română mai poate fi vorbită, încă!, îndeajuns de corect la televizor. Doi: gradul de inteligență al individului este direct proporțional cu pofta sa de viață și de cunoaștere. Și, ca un admirator necondiționat a tot ceea ce înseamnă hăhăială cu scârț, de la Shalom Alehem la Ilf și Petrov și până în zilele noastre, constat cu plăcere, încă o dată, că numărul de neuroni atrage după sine și cantitatea de umor pe metru pătrat. Trei: poți vorbi despre politică, poți da sentințe crunte (dânsul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
vedere fonetic; numeroase interjecții prezintă realizări fonetice diferite ale unor consoane sau vocale din structura lor, în strânsă legătură cu intensitatea stărilor (sau manifestărilor sonore ale lumii exterioare) pe care le exprimă: of!, off!, uf!, ufff!, o!, ooo!, pâș!, pâșș!, scârț!, scârțț! Numai că, înainte de orice altă descriere, identitatea specifică a cuvintelor din această clasă se fixează la nivelul cel mai general - de semne lingvistice. Din acest punct de vedere, interjecțiile sunt semne lingvistice (sau asimilate semnelor lingvistice) pentru care ceea ce
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sonore emise de om (concomitent cu unele acte fiziologice sau comportamentale), de animale, păsări, insecte etc., de componente ale lumii din jur (natură, construcții, obiecte): hapciu!, sforr!, hâc!, șart-part!, pleosc! etc. bâzz!, cotcodac!, cucu!, ham-ham!, miau! etc. bang!, buf!, fâș!, scârț!, vâj!, zdup!, svârr! etc. Prin structura lor, ca unități lexicale, termenii din toate cele trei categorii pot fi: • termeni simpli: ah!, ei!, st!, hai!, iată!, cucu! • termeni compuși, mai ales, onomatopeele: gogâlț-gogâlț, hodoronc-tronc!, cotcodac!, tic-tac! etc. • locuțiuni: vai de mine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din toate timpurile ? Desigur, Reconstituirea. Cine aș vrea să câștige ? A fost sau n a fost ? Ce Oscar mi-ar plăcea să primesc ? (Realizez că băiețașul habar n-are cu ce mă ocup !) Criticii nu primesc Oscaruri, îi răspund cu scârț și aplomb... Și nu mai am timp decât să urc grăbit scările, ratând îmi dau seama imortalizarea fotografică de rigoare cu spatele la panoul pe care e desenat Omulețul lui Gopo și pe care scrie ”Gala Filmului Românesc” sau așa ceva. (Ulterior, aflu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]