52 matches
-
încă rău de tot. Dorinel se cam blocase dinaintea replicii ei. Iarăși ședea și cugeta. Rezultatul acestei acțiuni temerare se concretiză în ironicul: "Ete scârț!" Dar Țonți avea personalitate și ținea să și-o afirme cât mai tranșant: "Niciun "ete scârț". Mai subțire, da? De acu' vorbești cu Țonți, nu cu un gândac ca orișicare altu'." Aș fi jurat că Dorinel s-a încruntat și că i s-ar cam fi urcat sângele la cap: "Te pomenești că acu' oi fi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
recunoscută public, este Florin Dumitrescu. El scrie, de pildă, într-un poem numit Când profa spune sex: „În nor de praf e soarele/ În clase profesoarele/ predau predau agale/ științe naturale/ dezvăluind gameților/ secret secretul vieții lor// În praf și scîrț de cretă/ ce voce-anahoretă trimite să răsune-n/ pavilioane june/ ureche de ureche/ de cum se împereche/ gorile vrăbii cai/ scrumbii și nu numai”.10 „Materia” din care e făcut poemul este aceeași cu materia lumii dimoviene (profesoarele care predau „gameților
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
Simona Vasilache Poate părea o impietate, față de memoria cu scârț a literaturii, însă Junimea asta este. Cel puțin prin ochii celor care au trăit-o. O societate de prieteni, care s-au găsit dintr-o șansă și s-au însoțit din convingere, cu legendară tandrețe incomodă. Despre legendă, și despre
Câțiva prieteni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4899_a_6224]
-
epocii dinainte de război într-un oraș cosmopolit ca Brăila: "un port în plină efervescență în acei ani de după primul război", "Lume cosmopolită de armatori cerealiști și negustori bogați de toate neamurile." Și domnii cu haine de alpaca, cu ghete cu scârț, cu pălării canotier Ťa la Maurice Chevalierť, cu ghetre, guler tare și baston, vara, sau cu melon, șoșoni, haine cu guler de vidră, căptușite cu bizam, vizon sau samur (după rang și pungă), iarna, consumau ademenitoarele specialități aduse din toate
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
alea de soi - și se îmbrăca zile la rînd cu aceeași pereche de pantaloni pînă le făcea burlane la genunchi. Îl convinsese să-și cumpere niște pantofi de comandă, dar nu să-i și încalțe. Umbla cu niște gioarse cu scîrț pe care le dădea la pingelit pînă li se crăpau fețele. Bărbații din așa-zisa lume bună din oraș nu erau mai presus decît cîrciumarul lui. Umblau iarna și vara în aceleași costume de stofă groasă al căror miros de
Pariu pe moarte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7257_a_8582]
-
Eee, păi o țară, bunăoară România, va să zică un rege, va să zică consiliu de coroană la Peleș și la Cotroceni, domni gravi și albi, cu barbișoane și galoane și barbeți și vezi doamne cotleți! Discuții și interpretări și "constituțional" și "tradițional". Și scîrț în jos și scîrț în sus, hai cu ăștia, ba nu domnilor, vă previn și vă prezic! Mai bine hop! pe loc, stăi și-om mai vedea. Espectativă cu arma la picior. Înseamnă rege, care e "neamțul" și neamțul are
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
bunăoară România, va să zică un rege, va să zică consiliu de coroană la Peleș și la Cotroceni, domni gravi și albi, cu barbișoane și galoane și barbeți și vezi doamne cotleți! Discuții și interpretări și "constituțional" și "tradițional". Și scîrț în jos și scîrț în sus, hai cu ăștia, ba nu domnilor, vă previn și vă prezic! Mai bine hop! pe loc, stăi și-om mai vedea. Espectativă cu arma la picior. Înseamnă rege, care e "neamțul" și neamțul are tratat secret. Poftim!, deschide
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
pistol. Se Înspăimântă. Spaima Îi retrase elanul inițial, iar dorința de a afla ce se Întâmpla la parter Îi dispăru aproape În Întregime. "Ce-mi trebuie mie? Fiecare cu ale sale" Își zise el așezându-se pe un fotoliu. Acesta scârți prelung, Înfiorându-l. Se ridică grăbit de parcă s-ar fi așezat pe cuie. Zări pe ferestrele de la parter iarăși umbre Într-o permanentă mișcare. Nici un sunet. Asta Îl intriga. Dacă ar fi auzit zgomote, țipete, sau,orice altceva ce ar
Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
Cristian Teodorescu Găsește Fănică un teanc de bani roși de șoareci, în șifonierul de pe sală. Noroc că era teancul gros și nu izbutiseră șoarecii să intre prea adînc în el. Nu știa unde-și pusese pantofii cu scîrț și Virginia se dusese cu copilul în vizită la Musica. Lasă el pantofii și mai caută prin casă: dibuie prin sertare, pînă și în gura samovarului, bani puși bine. Cu frica ei de hoți, uitase Virginia de ei. I se
Apartamentul în București by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7328_a_8653]
-
Nici nu existai pe atunci. Atunci existau alții și legionarii. Nu este voie să vorbești de legionari! Îți place să te gândești la cutremurul din 1940. Că nu știi cum e. Te gândești cum se poate cutremura pământul. Cum face scârț, mârț. Și aerul face vauuu! Și latră câinii. Și cotcodăcesc găinile. Și cocoșii fac cucuriguuuu! Și pisicile, miau. De aceea te gândești. Bunica lui Surcel Îi aruncă pe fereastră o gutuie. Să mănânce În recreație. Spre primăvară gutuile sunt moi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În parc Îți arată figuri mai vechi, cum fac ei pe la Salon. Salonul de dans de pe strada Agricultori. Unde a filmat și Pintilie. Duminică la ora șase. Ci..............Ci.............Cor....... si............caaaaa. Se poartă pantofi cu cioc. Se mai pune scârț În talpa pantofilor torpilă la Cooperativă. 320 lei.Tu, noaptea. La Piața Muncii. Cumperi de la Farmacie fenacot. Și te gândești cu bucurie că astăzi țara ta, din Republica Populară Română, se cheamă Republica Socialistă România. Suntem În pas cu lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și odată. Cheia e în sertarul din noptieră. Dacă oi muri eu, tu s-o iei, să descui dulapul și să păstrezi caietele. Să nu le aruncați. Costine, în caietele alea stă o mare minune. Dar e o minune cu scârț, fiindcă degeaba - uite, să zicem că-ți place matematica și că pricepi ecuațiile de acolo - degeaba, zic, citești tu conștiincios fiecare pagină, degeaba pui în aplicare instrucțiunile. Nu te ajută cu nimic. Ecuațiile sunt așa de complicate, că e nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
gramamoartea, e-hei, de când s-a ales prafu de ea ! Poza i-o ține și-acu în saltar, poză făcută la Fridrihbindăr, uite-așa țanțoșă stă gramamoartea, cu blană la gât și cu ghete nalte cu toc. Ghete elegante, cu scârț, le da cu ulei de rițin și le-ncheia cu croșetu. Că toată viața avusese grijă de ea, gramamoartea, d-aia își și dase o fată de suflet, ca să nu aibă copii mulți la ușă ! D-aia nu se perpelea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
organizat și unison! S-ar putea să reușească, eșantionul viitoarei Țări ar putea să-l dea gata pe domnul Caraiman, cam sastisit de cabarete. Uniforme și bani. Va avea grijă să-l îngroape sub eghileți, canafi, ciucuri, cizme, unele cu scîrț, vipuști, pampoane și să-l înfunde cu bancnote. Cu o singură condiție să cheltuiască totul aici. Numai aici. Dar asta era o problemă de viitor. Colonelul Stoicescu îi înaintase un raport amănunțit despre ceea ce se realizase în Vladia, cîteva fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
foarfeca pantofii decoltați, ca să poată fi încălțată, și ca să nu se creadă „dincolo” că fata umbla desculță pe lumea asta, între haimanalele înghesuite la pomană... Eu, Ferdinand Sinidis, mai am și alte slăbiciuni. Bunăoară atunci când trebuie neapărat să plâng, zic „scârț”, mă așez pe joben și scot panglici pe nas și pe gură. După fiecare spectacol, cam de felul ăsta, mă bat cu palmele peste burtă și mă aștern pe râs. Mă cunosc prea bine ca să mă pot lăsat influențat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pentru nimicirea unui păduche ce mi s-a suit de pe talpă până sus în cap, voi fi nevoit apoi să-mi curm existența prin o moarte de natură violentă, și tot atât de sângeroasă ca și nașterea mea. Ferdinand Sinidis mai zise „scârț”, ca pentru încheiere, și începu să numere grăbit, de la unu și până la douăzeci, ca să-și mute gândurile. În cartea despre vin, ai putea să-l treci pe Rudolf, începu Ferdinand Sinidis, încercând să prindă o muscă ce i se așezase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
două vârfuri de creion, o gură ca o botniță, cu buza de jos lăbărțată și oprită să se răstoarne de un rânjet ce nu s-a întrerupt încă niciodată. Când Rudolf îi duhnește în obraz, o dată cu drojdia vinului și cuvântul „scârț”, Luiza îi răspunde, „Scârț, Rudolf”, rânjește și suge vinul din pahar, sărutându-se cu Chiți, în semnul unui acord tacit, în ceea ce privește împărțirea patului. A doua zi după orgie, clismele pentru dezintoxicarea lui Rudolf sunt administrate de amândouă femeile, venite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
zbârnâie în creier muzica frazelor scrise cu sânge, și mai cu seamă despre balamucul din sufletul său, în care voi trânti ușile prin întuneric, înjurând birjărește, ca la mine acasă, în zilele când voi avea chef de „hâc” și de „scârț!”. Ferdinand Sinidis părea foarte supărat. Observai această bruscă schimbare, după întunecarea chipului, și mai cu seamă după felul cum îi tremurau genunchii. Făcu eforturi să se calmeze și vorbi destul de liniștit, în aparență: ...Al doilea prieten trăiește mereu lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mergea cam greu, se mai oprea în loc, mai trântea de pământ cu piciorul, chipurile ca să i se așeze gheata mai bine; iarăși o pornea la drum, scorțos nevoie mare, scârț, scârț, că uitai să vă spun, își cumpărase ghete cu scârț, cum era obiceiul să se poarte pe vremea aceea. Nu după multă vreme, popa, sâcâit mai mult de pielea și talpa cea nouă, decât de umblet, se opri pe marginea drumului, la umbra unui salcâm înflori, să se mai odihnească
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ofilită de culoare incertă, asemenea gândurilor zburând spre viitorul lipsit de lăudărosul ăsta transpirat, care-și îngroașă vocea special pentru a-și dovedi virilitatea, pândind prima tufă, cu ghimpi, gunoaie și scaieți, pentru o dovadă scurtă și gata, pantofii cu scârț ai tinerilor de cartier, de o eleganță grețoasă: cămașa pensată la spate pentru evidențierea pectoralilor, pantalonii evazați la 35 cm, depășind bombeul, cu buzunarele pline cu semințe de floarea-soarelui pop-corn-ul românesc, produs care creează o plăcere gustativă inexplicabilă occidentalilor, precum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de pretutindeni din pereți, dar erau pereți din piatră și nu exista nici o sursă vizibilă a sunetului. Tot ascultându-l, lui Vultur-în-Zbor i s-a părut că se intensifică. S-a întors către Media. Și ea asculta. Scârț... scârț... scârț... scârț. Se grăbiră să intre în camera următoare. Și într-o clipă uitară de scârțâit la vederea unei armate de păsări. — Camera păsărilor, anunță sec și inutil Prepelicarul. Aceasta era încăperea care ieșea clar în evidență în partea stângă a clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu putea spune c-a auzit vreodată să fi trecut prin politii, să-l fi lovit pe careva... Se purta bine, îmbrăcat la opt sute și-un pol, ședea haina pe el ca-n galantar. Călcat, spălat, țigluit, avea pantofi cu scârț și baston. Primăvara își punea șal la gîț, ca muierile. Un fular alb, de mătase, parfumat tot. Bărbierit, să nu mai vorbim, obrazul lui ca un cur de copil! Și-avea și niște dinți, numai aur, mureau țigăncile când râdea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rămâne în poziția trăsnit din senin... Plec. Ne întâlnim din nou. Sărut mâna, doamna Lili, frumoasă mușcată mai aveți. Și nenea sportivu' o apreciază... Trăsnetul o lovește din nou. Apoi zâmbește precum mușcata din balcon. Doamna Lili e femeie cu scârț. Știe să aprecieze o vorbă bună... Și de mult timp iubești mușcatele?... A, nu, după ce i-au căzut cu tronc lu' nea sportivu' cu mustață. Are gusturi omu'... Și mai știe cineva că tu și cu nea sportivu' apreciați mușcata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
încetul mă obișnuiesc, însă. Nu-mi mai pasă de nimic. Umblu prin beznă ca ziua-n amiaza mare pe plaja de la Mamaia. Cred că și în infern îmi va fi greu la început, după care o să bântui bolgiile fără nici un scârț, fără să-mi pese de merele de aur bufnind din rai pe tabla de pe coșmelia lui Scaraoțchi. Începe școala. Noul liceu, „Traian Vuia”, se află tocmai pe Șoseaua Vitan-Bârzești, în sudul orașului. Mai bine aș face naveta în Bulgaria. Profilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ăsta l-a ținut împărătește toată viața, cu perdele apretate și chiftele în sos, rotunde ca niște buci. Bene vixit qui bene latuit! zic romanii, strămoșii americanilor. Mă lași? Ăștia s-au tupilat de le-a căzut mucu-n ciorbă și scârț! tot nașpa le-a mers. De fiecare dată când ridicam capul dintre hârtii Zuza ciulea urechile și căsca de-i trosneau fălcile. Dantură perfectă, în ciuda vârstei matusalemice. Sunt ispitit s-o bag în genealogie și pe cățeaua asta tuciurie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]