523 matches
-
în nas. Ci cu prestanta, cu morgă celei mai depline autenticități. Produsul este eminamente străin, importat, inimitabil, învelit în ambalajul sau original, marque deposée. Regalist înfocat odinioară, pe vremea Directoratului, june bogat, urînd vulgul porofan și tinîndu-l departe de el, scîrbit, cu palmele răschirate, leu al modei, întărîtînd opinia publică, personajul nostru se fandosea, mîncîndu-l pe "r". De obicei, purta redingote fistichii, vert-bouteille, cu nasturi mari, cu pulpane lungi, acoperindu-i pe jumătate pantalonii încrețiți. În picioare, purta pantofi subțiri, cu
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
a inventat eroi ănainte de a câștiga vreo bătălie, iar evangheliștii s-au pus pe lucru ănainte să apară Mesia. De unde și senzația de farsă, de perdea de fum, pe care stradă o percepe tot mai acut și tot mai scârbita. Ipoteza pe care o propune editorialistul de la Curierul Național e că tranziția autohtonă e bântuita și azi de ceea ce Chirovici numește "crimă de la Târgoviște", ăn urma căreia afirmă el "România a rămas o țară sfâșiata, care și-a defulat complexul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17507_a_18832]
-
indirect, procurorului general care pare a uita că rostul unei elite, cum ar trebui să fie corpul procurorilor din România, e de a fi ceva mai în fața societății. "Procurorul general al României se preface a nu bagă în seamă ceea ce, scîrbita, o țară întreagă a observat: procurorii Ciontu și Șerbănescu s-au năpustit, cu mintea aburita de alcool, nu asupra unor profesioniste de cabaret, plătite să-și "distreze" clienții, ci au siluit chiar imaginea Justiției, cea legată la ochi și cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17578_a_18903]
-
se rescrie de pe margine, după cum au trăit, de fapt, majoritatea martorilor, cei fără victime în familie, fără experiența accidentelor biografice. Ideea e că toți participanții la un miracol istoric, cum a fost 1989, repede dezumflat, au ales să stea deoparte, scârbiți sau dezorientați. De aceea eroul lui Adrian Buz găsește „adăpostul benefic în indiferență”, firește, blamabil moral, dar unică soluție a receptării istoriei contrafăcute. Nu întâmplător protagonistul are de gând să scrie istoria dramatică a Bucovinei „contaminat de literatura memorialistică”, ca și cum
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
regele Mihai în prim plan. De cum se lasă seara începe iureșul. Băsescu apare pe micile ecrane și începe să își etaleze vastele cunoștințe de istorie și ne explică de ce nu e bun regele. Dar o întrebare domnule președinte: cât de scârbiți au ajuns românii de clasa politică de preferă un om, care la un moment dat a făcut o alegere, pe care azi o catalogați drept trădare? De ce s-a ajuns în situația în care monarhia le surâde multora? Regele Mihai
Regele Mihai, un fel de Elodia, da' mai mică aşa () [Corola-journal/Journalistic/25144_a_26469]
-
și-un cuțit/ Svîcnirei calde dureroase,/ Ce bate tot mai nesimțit.” (Învrăjbire). Strivitul e bucuria adevărată a Lucicăi (dar și spaima ei), a acestei frumoase (sper că era, poezia impune să fi fost frumoasă) ce trăiește printre bărbați - oripilată și scîrbită rezolut - ca printre gîndaci. Om era însă și Lucie (alternanța asta nominală e, firește, un simplu alint) și în această calitate mai dovedește și ea slăbiciuni de inimă. Sau, de nu chiar de inimă, de suflet. Uneori concede din milă
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
Tot ce era mai obscur, măi necioplit și mai fals a ieșit la luminile rampei. Incultura e trendy. Arivismul, un succes invidiat. Orice târfa dă lecții poporului român. Un sfert din acest popor a emigrat. Un alt sfert se ascunde, scârbit. Jumătatea rămasă crede că ce vede la televizor e viața însăși. Și votează, pentru a legitimă nimicul cleios în care ne-am afundat", scrie Baconschi pe Facebook. Teodor Baconschi a demisionat din Partidul Mișcarea Populară în luna iunie, acuzând că
Baconschi, fondator PMP: Orice târfă dă lecții poporului român by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/22087_a_23412]
-
monumentală în gând." (Fuge ireparabil știmpulț) "îmi târăsc după mine sictirul, ca pe-o fiară în lesă/ Aparent îmblânzită./ Cu gheare de câine, el rupe din mine bucăți./ Le mozolește, le-adulmecă îndelung/ Și le-aruncă apoi, c-o grimasă scârbită." (Stare de șîmprumutț) etc. Bucuria de a trăi răzbate cu greu prin straturile de proză a vieții. Dar... răzbate. Iat-o pe Simona Tache sau, mai exact formulat, iat-o pe femeia-fetiță din poezia sa prăjind chiftele și încercând să
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
Multe ore pe zi ecranul e ocupat de Dan Diaconescu și Ion Cristoiu, separat sau în cuplu. Primul, spiralînd fără punct și virgulă, ca un muscoi, în jurul unui fir roșu antioccidental, cel de al doilea, încă mai suficient și mai scîrbit, criticînd totul de la înălțimea staturii sale și dînd tot de acolo indicații prețioase tuturor, de la președintele Bush la președintele Iliescu și de la Consiliul de Securitate al ONU la guvernul taliban. Am nimerit prima oară întîmplător la OTV, în tragica zi
Cercul micilor teleaști by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15818_a_17143]
-
ar putea fi omul care să recîștige simpatii pentru PNȚCD, dar și cel care să accepte că reînnoirea acestui partid se poate face cu oamenii vechi, cei care au pierdut trenul Parlamentului, în anul 2000. Inflexibilul altminteri Victor Ciorbea, politicianul scîrbit de sforăriile țărăniștilor care voiau și putere și principii, atunci cînd și-a luat tălpășița din PNȚCD, joacă acum tocmai cartea celor care l-au izgonit din partid. Să aibă dl Ciorbea memoria scurtă e exclus. Așadar, dacă a făcut
Întoarcerea lui Victor Ciorbea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16025_a_17350]
-
vorbește în fața a milioane de oameni. În aceste condiții, în mod inevitabil (cel puțin în România), ultimul cititor/telespectator știe exact cum nu se scrie un editorial și cum nu se prezintă o emisiune. El vînează - amuzat, nervos sau chiar scîrbit - bîlbele, formulările nefericite, eventualele ezitări gramaticale și, mai ales, ceea ce el consideră a fi erori de informare. Este indignat de faptul că arbitrul n-a văzut un ofsaid, deși n-a coborît niciodată pe gazonul unui stadion ca să constate care
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
seamă. O femeie, sub geamul căreia se petrecea oroarea, striga la ei, însă derbedeii nu erau deloc impresionați. Am vrut să trec drumul, hotărât să comit ceva la fel de animalic: să-i bag cu nasul în propriile lor excremente! Nevastă-mea, scârbită și ea, dar copleșită de lașitate, s-a agățat de mine, zicând: "Nu fi la fel de animal ca și ei!" Deși, sincer să fiu, mă cam duseseră în starea de animalitate. Consecința lipsei mele de reacție - dar și a celorlalți de pe
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
antropomorfic, de predicator; altă mască (trompe-l'oeil). Stilul său încarcă, îngroașă gesturile cotidiene, le îngreunează, le copleșește de o măreție de epopee, făcându-le apoi să pice cu botul în jos, ca niște cîini de plumb. E o monotonie scîrbită și pompoasă cu tot dinadinsul în acest ritual al cotidianului vizat de Faulkner; gesturile sunt însăși lumea unui nemărginit plictis." (traducere spontană după un articol din aceeași lucrare Dicționarul biografic al autorilor). * Am stăruit asupra opiniilor celor trei mari europeni
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
notă constantă de ironie, implicînd o vagă depreciere a lucrului evaluat și al evaluării înseși, plasate exclusiv la nivelul aparanțelor. "Dă bine puțin zgomot degeaba pe țambalul de hîrtie" (Academia Cațavencu 5, 1992, 1); S-a prins că o morgă scîrbită asezonată cu rafale scurte și rare de lătrături la obiect dau bine la popor" (Evenimentul zilei 1708, 1998, 6); "agresivitatea e unul din acele lucruri care dau bine la televizor" (Dilema, 410, 2000).
"Dă bine..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16412_a_17737]
-
îndoi-m-aș! Ea produce clientelism și perpetuează, prin câteva personaje deja antipatice, precum această arțăgoasă Corina Crețu (un fel de Zoe Petre, dar fără C.V.-ul intelectual al aceleia!), dese perdele de fum îndărătul cărora se poate întâmpla orice. Scârbit, așadar, de viața politică, m-am gândit să scriu în această săptămână despre cultură. Aveam la îndemână un subiect generos: vizita la Timișoara a lui Paul Miron și a Elsei Lüder, prilejuită de apariția volumului de memorii, "Măsura urmelor", al
Când seceta era rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16461_a_17786]
-
declară egotiști. Simona Popescu a avut un jurnal doar în adolescență: "Poate că atunci am realizat pentru prima dată că jurnalul poate fi o capcană a autofalsificării, că te programează pentru duplicitate, pentru contrafacere. Și l-am aruncat cît colo, scîrbită. Poate că atunci mi-a intrat în cap că nu trebuie să scriu, dacă o să scriu vreodată, decît despre mine. Atunci am făcut un pact de neagresiune cu toți cei pe care îi cunoșteam sau aveam să-i cunosc. Cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
de câteva ori zilnic”. Eu o cred pe cuvânt, doar că am impresia că a omis niște lucruri în declarația asta. Anume că, la etajul IV, crăcit pe un fotoliu, tronează Elvis al României, Stiefan Bănici Juniuor. Câri reciti fliegmatic, scârbit și impierturbabil, urmitoarli vorbi: “Andreea, du-te până la parter și adu-mi și mie un uischi. Mersi, da’ mi-ai adus cam puțin, măi du-te odată și completează până la 100 ml. (...) Ce faci, mă, nu mi-ai pus și
De ce slabeste Andreea Marin urcand scarile by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19822_a_21147]
-
fumul în ochi și îmi face rânjind semn din cap: “Hai, îmbracă-te!”. Mă îmbrac, apoi îi cer tacit aprobarea. “Nțț, nasol!”. Mai încerc o variantă. “Beahh!”. Pe la a patra, cedez eu nervos și o dau afară din cameră. Iese, scârbită, târșâindu-și picioarele bleumarin, nu înainte de a-mi arunca un “Tu nu vezi că n-ai deloc cu ce să te-mbraci? Mai cumpără-ți și tu o haină, ce naiba...”. Partea nasoală e că chiar are dreptate! Nu am cu
Fantoma salopetei bleumarin by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19931_a_21256]
-
șosete? Irinel (disimulându-și scârba): Nu, mulțumesc. Primavera: Dă mâncare vrei? Avem ochi dă câine mort prăjiți în gorgonzola și ouă dă gândaci dă bucătărie la tavă, cu garnitură dă icre negre și coropișnițe vii. Te servim? Irinel (și mai scârbit): Nu, mulțumesc. Mother Caterpillar (către Primavera): Fă, da’ ce sclifosit e ăsta. Către Irinel: Ia zi, mânca-ți-aș, cu ce te putem ajuta? În ce scop ne-ai deranjat? Irinel: Am venit pentru o problemă mai delicată... Aș vrea
Cum a încercat Irinel să devină mai înalt by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19972_a_21297]
-
Pleșu, ca și cum ar fi ale voastre, după care o pe-ale lui Manolescu din România Literară, iar de-acolo până la Patapievici nu mai e decât un pas. Mic pentru omenire, dar mare pentru radioul vostru, pe care îl vor abandona scârbiți toți fanii, în ciuda faptului că le plătiți întreținerea, le spălați vasele și le duceți gunoiul ca să vă asculte. Opriți-vă până nu e prea târziu. Să nu ziceți că nu v-am zis. OK, puteți să vă mai însușiți, înainte de
Buzdu şi Morar, acum şi cu furăciuni din Dilema Veche by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20109_a_21434]
-
Un lăncier făcu patru pași (numără Tobit) până lângă un copac de la marginea drumului și curând printre picioarele lui răscrăcărate Tobit putu vedea o băltoacă spumoasă și galbenă. Ceilalți trei îi scotoceau încă printre lucruri și păreau mirați, mirați și scârbiți, dacă vreți, de cât de puțin avut era acest călător pe care îl jefuiau.” (Ștefan Agopian, Tobit.) „Înainte să se construiască blocul de vizavi și totul să devină ecranat și irespirabil, priveam nopți întregi Bucureștiul de la tripla fereastră panoramică a
Începuturi de roman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2709_a_4034]
-
Racine și noaptea dormind sub pod, spălați de apele răului cu observația concluzivă: "Numai păstrăvii mai se zbenguiau / lovindu-le mâinile amorțite / De căutări prin toate cotloanele / Refuzate de locuitorii din Buffalo Grove", (Căutări silnice, p. 15); Mac Gregory, pustnic, "scârbit sau izolat de lume", "și-a asumat rolul de paria", trăiește lângă un arțar, iar iarna "coboară la grajdurile unui congresman", este "paznicul pădurii, / Al aerului curat, al anotimpurilor", al naturii se înțelege și din această perspectivă șia asumat rolul
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
mi-ai sugerat-o tu acum, dar, deja era târziu, nu a mai vrut să mă creadă sub nici o formă. Oricum, era agitat, înverșunat, schimonosit de pofta carnală, cine a mai putut să dialogheze rațional cu el? Eu, îngrozită și scârbită, totodată, de ce mi se întâmpla, el, total transformat de dorință - Și cum vă ziceam , fetelor, uf, bine că nu a venit și Lucreția cu noi, ne-am tot ciondănit așa din vorbe dar în același timp m-a înlănțuit și
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
mârlani? Urmă o selecție, dar pe ce criterii? Vocea hârâită ne-a edificat: - Scoateți abecedarele! Ne-a pus pe fiecare să citim câte ceva. După ce citeam, auzeam verdictul : “monitor!” sau, după o pauză prelungită, figura ponosită a domnului Fusulan se strâmba scârbită: “mârlan!”, sau schița rânjetul de satisfacție: “mârlan ordinar!”, după ce a selectat toată clasa, împărțind fetițele și băieții în monitori de bancă și mârlani, a așezat monitorii la cap de bancă și lângă ei un mârlan de rând, respectiv mârlancă. Apoi
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
capul de bancă și să mă umilească la fiecare lovitură, cu rânjetul scrâșnit de „mârlan împuțit”. Când ajungeam acasă, nu-mi scoteam căciula, ca să nu-mi vadă mama urechile înroșite și cucuiele. În ce privește imnul regal, am scăpat de chinul ă-ă-itului. Scârbit, domnul Fusulan a acceptat ca toți mârlanii care cântau precum măgarii să stea în spatele celorlalți și...să miște și ei din buze. Însă pentru toate chinurile îndurate cu acel „ă-ă-ăă!” am fost răzbunat la serbarea de Crăciun. Zâmbitor, plutind în
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381773_a_383102]