81 matches
-
pentru a rămâne indiferent. E straniu că lucrurile cele mai detestabile au o anume forță de atracție. Un om ia masa, iar în spatele lui un câine vomită. Omul poate să mănânce în continuare și să nu ia seama la această scârboșenie. Dar el poate să se oprească din mâncat și să plece fără să se uite în urmă. Ar putea. Dar o forță rea, ca o ispită (despre ce ispită o fi vorba aici?) îi trage capul într-o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care îl ținea tot timpul în torpedo. Nu mai voia să se ducă acolo cu mâinile goale. Aia e punga cu bocancii țiganului? întrebă Ileana, arătând spre sacoșa de sub pătura din portbagaj. Nu pot să cred că ții la tine scârboșeniile alea! Și ce ai vrea să fac cu ei, să-i duc la mine în cameră? N-am unde să-i las. Constituie totuși o probă, nu-i pot arunca. Traversară și se afundară în pădurea de dincolo de drumul forestier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
săruta pe piept. Operatorul a încercat să restrângă cadrul de filmare al camerei, dar ei erau exact în spatele reporterului. La una dintre cele mai cunoscute televiziuni, într-o transmisie live! Nesimțirea acestor 2 bărbați, care se numesc ei înșiși homosexuali, scârboșenia a ceea ce făceau și expunerea intenționată a acelor gesturi oribile, care provoacă greață și scârba unui om normal, mă ajută să înțeleg de ce Dumnezeu nu a discutat și nu a negociat cu Sodoma și Gomora, ci doar i-a omorât
DE CE SE SCUFUNDA AMERICA? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364464_a_365793]
-
vise hm iar îmi vine să pun o oserie de întrebări dar aș deveni patetică inuman de real e acest pas și poate că mi-aș vinde toate clipele să pot da o viață două înapoi doar pentru a șterge scârboșenia animalică ghiară lacomă secunda mă strânge de gât acum vei spune că am rămas setată pe o pânză albă fără culoare contrazic sensul cuvintelor impare dincolo de ele poate că se află o altă persoană Autor Dorina Șișu Dublin - Ireland Referință
DINCOLO DE CUVINTE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367091_a_368420]
-
a corupției de pe aceste meleaguri, dar practic este imposibil să mai rămâi om după ce te-ai scufundat în puturoasa mocirlă a puterii aparente și ai mușcat zdravăn din mărul otrăvit al nelegiuirilor. Dar ăștia sunt descurcăreții zilelor noastre, indiferent de scârboșenia mijloacelor întrebuințate întru atingerea scopului netrebnic pe care și-l propun: După ce s-au văzut cu sacii în căruța nesimțirii, fac tot ce le stă în putință ca să devină neoameni desăvârșiți, adică își fac o regulă în găunoasa lor viață
NEOMENIA ŞI NERUŞINAREA – DOUĂ DIN REALIZĂRILE DE HARAM ALE POSTDECEMBRISMULUI ROMÂNESC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368886_a_370215]
-
poftă de viață”, a condus la deprecierea consistentă a moralei, la sfidarea oricărei legi scrise și nescrise, la instaurarea huliganismului, la gesturi și manifestări oribile, la violențe indescriptibile. Ciracii butadei “panem et circenses” au cumpărat/luat de la americani toate apucăturile scârboșeniei actuale: scuipatul la întâmplare, dezmățul, urletul, zgomotul, nesupunerea civică, infracțiunea și contravenția de tot felul, infatuarea, tolerarea lenei și a prozelitismului găunos, iresponsabilitatea. Aceste urâte de/prinderi și-au găsit un teren destul de fertil în spațiul sfințit de părinții mei
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
și ajunseră în fața grotei. Din interior își făcu apariția o arătare gârbovită, cu părul vâlvoi, ochii ieșiți din orbite și un nas coroiat. Cu un glas pițigăiat întrebă: - Cine îndrăznește să-mi calce împărăția ? - Apropie-te, cotoroanțo, să discut cu scârboșenia ta! - Plecați din regatul meu, altfel vă blestem să rătăciți pribegi printre stânci până ce fiarele sălbatice vă vor sfâșia de vii! - Îți vom face plăcerea să plecăm pașnici dacă-mi dezvălui locul unde fratele meu, Pătru Valdescu, a ascuns comoara
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
și ajung în fața grotei. Din interior își face apariția o arătare gârbovită, cu părul vâlvoi, ochii ieșiți din orbite și un nas coroiat. Cu un glas pițigăiat întreabă: - Cine îndrăznește să-mi calce împărăția ? - Apropie-te, cotoroanțo, să discut cu scârboșenia ta! - Plecați din regatul meu, altfel vă blestem să rătăciți pribegi printre stânci până ce fiarele sălbatice vă vor sfâșia de vii! - Îți vom face plăcerea să plecăm pașnici dacă-mi dezvălui locul unde fratele meu, Pătru Valdescu, a ascuns comoara
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
Acasa > Poezie > Familie > TRIMITE DOAMNE FOC PESTE SODOMA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 2128 din 28 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Parade gay la București, Scârboșeniile-și iau avânt Parlamentul n-a mișcat un deșt', Președintele nu spune un cuvânt, Iar liderii pe care i-am ales Își văd numai de propriul interes Trimite Doamne foc peste Sodoma Și peste sodomiții care Conduc destine și popoare
TRIMITE DOAMNE FOC PESTE SODOMA de ION UNTARU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376876_a_378205]
-
destine și popoare, Nu lăsa păcatul să rodească În sufletele lor de iască! În loc să iasă lumea-n stradă: La noi acasă nu faceți paradă Cu dezmățații aduși de voi! România nu e lada de gunoi A Europei homosexuale Cu toate scârboșeniile sale! Nici animalele ca animale Nu fac așa în staulele lor Europa hăndrălăilor Să-și lege acasă în familii Aceste rușini de sigilii, Să umble cu ele de gât, Să iasă cu ele în lume, Că n-au decât! Referință
TRIMITE DOAMNE FOC PESTE SODOMA de ION UNTARU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376876_a_378205]
-
-mpiedică și cade pe asfaltul năpîrlit, o ajunge, stă deasupra ei, pune-un picior pe pletele ei negre, rare, o ține sub talpă ca pe-un vînat proaspăt, cald. Gata! Nu mai suport. O iau spre Teatru. Să scap de scîrboșenia asta. La colț, mă ajung. Hei! zice bruta șoptit, o țigară, please! Dintr-un salt sînt în Parcul Teatrului. Teatrul! Să-l ocolesc? Nu. Intru. Ce inspirat! Ce desprindere! Aici, pe bătrîna scenă, se consumă, în lumina de torță a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vedeți ce...? Dar mozaicul de pe Prefectură (fost comitet județean de partid)? Ce emblemă luminoasă, cu tacîmul ei complet: steaua kremlinească, macaraua (muncă! muncă!), satelitul gagarinean, cartea, secera și ciocanul etc. ce emblemă, zic, pentru democratica postdecembristă instituție! Cine să radă scîrboșenia de pe perete? Cine-o mai vede? Prefectul, oricum, nu. Și cîte, cîte altele! Zorii suficienței leneșe să-i căutăm, unde? în chiar zorii bolșevismului, între salvele de tun ale Aurorei? Cînd bestiile isterizate de Lenin au sugrumat țarismul și au
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în viață. Ieri a fost o zi mare, iar acum încă sărbătorim. Vino să bei cu noi. Hidromelul ăsta... Dintr-o mișcare bruscă, Sebastianus îndepărtă paharul cu dosul mâinii, răsturnând în iarbă cea mai mare parte a conținutului. — Ce înseamnă scârboșenia asta? strigă cu o furie nestăvilită. De ce pleacă oamenii tăi? Ambarrus, întunecat, îl privi cu o expresie în care se citea mai mult surprindere decât resentimente. Tovarășii săi, însă, se ridicaseră și se apropiau, având - chiar și femeile - o atitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
miroseau. Protestul boem le făcea cel mai mult rău. Era ceva elementar printre sarcinile și problemele civilizației, se gândi domnul Sammler, că anumite părți din natură cereau mai mult control ca altele. Femelele sunt În mod natural mai predispuse la scârboșenie, au mai multe mirosuri, au nevoie de mai mult spălat, tăiat, legat, aranjat, țesălat, parfumat și antrenat. Aceste biete puștoaice poate că se hotărâseră să pută Împreună ca sfidare la adresa unei tradiții corupte clădite pe nevroză și falsitate, dar domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
noastre, când intrau altele în vorbă, erau cele ale unui cuplu în criză de timp care se întreabă: ce vor ăștia de la viața noastră? Ursula a avut o singură problemă cu mine: - Dumnezeule, nu te mai saturi odată să mănânci scârboșeniile de hamburgeri? Noi nu aveam atunci McDonalds și eu eram de groază. Înfulecam la chiftele turtite în pâine ca o spartă. Toate răcnetele americancelor pe tema: - Where is our vegetarian food? cu adresă la restaurantele poloneze, mi se păreau scălămbăieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
după ce belea câinii, le punea carnea la fiert În cazane și aduna, pe urmă, untura sleită la suprafață. Asta cică se folosea la rujurile scumpe pentru femei bogate. Nici un mușteriu nu i-a călcat prăvălia de când se aflase cu ce scârboșenii se mânjea pentru câțiva bani În plus. Femeile l-au afurisit. A căpătat porecla de Câinaru. Oricât a Încercat el - după venirea comuniștilor făcea și purta (ca să-și atragă clienții) căciuli rusești mai frumoase decât ale rușilor -, a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Nu, mă, nu-ș’ ce dracu’...” „Păi Învârte rotița aia, nu sta ca o momâie!” În timp ce vorbea, Vieru apucase un tubuleț de plastic În care zăcea strădania bărbătească a taurului Oțel. Îi picurase Baronului În păr, fără ca acela să simtă, niște scârboșenie albicioasă. Apoi zisese cu o voce atât de prefăcut grijulie, Încât și un sărman cu mintea și-ar fi dat seama că Își bătea joc: „Baroane, chiorăște-te, mă, În partea dreaptă, că e unu’ acolo cam gras, Înoată alene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dădu să bea sângele și restul de lichid din stomac, aproape putrezit, mai puțin de șase degete din gamela de tablă. Din nou mulțumi în gând că era în continuare inconștient, pentru că altfel n-ar fi putut nicicum înghiți asemenea scârboșenie, având în vedere că nu era un om obișnuit să bea apă putrezită, așa cum tuaregii făceau adesea. „De fapt, e totuna dacă moare din cauza asta sau de sete, se gândi. Și dacă o suportă, va putea merge mai departe.“ Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care rage la concurență cu alarmele și se zvârcolește mai abitir decât un flagel, căutând în van să-i muște de moarte, pe Gardienii cei demult trecuți la cele veșnice! Drept în fața oglinzii, cu el, partenere! Așa...! Urât ești, mă, scârboșenie! Ripugnante! zice Iepurele, taxând cu promptitudine revelația aspectului real al Profesorului, reflectat în virtualitatea nemincinoasă, din spatele sticlei argintate: Un saurian, o târâtoare din iad, o licorcă, o încrucișare elementală abominabilă, între un balaur și o salamandră, sub ai cărei solzi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
că era trupul lui Hristos. Iar dacă, eventual, Își lăsau femeile Însărcinate, la momentul potrivit le Înfigeau mâna În pântece, le smulgeau embrionul, Îl pisau Într-o piuliță, Îl amestecau cu miere și piper, și dă-i și mănâncă“. „Ce scârboșenie“, zise Diotallevi, „miere și piper“! „Ăștia sunt deci messalienii, pe care unii Îi numesc stratiotici și fibioniți, alții barbeliți, compuși din naaseeni și femioniți. Dar după alți părinți ai Bisericii, barbeliții erau gnosticii Întârziați, și deci dualiști, o adorau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
stați de vorbă. Pe mine mă duceți? Pe mine? Vă știu eu. Faceți și pe dracu-n patru ca să mai dați și voi din gură, să vă mai vărsați și voi veninul! Nu mă prostiți voi... Și acu’ începeți cu scârboșeniile, acu’ când vreau să-mi iau și eu partea? Faceți mutre? COLONELUL: Gufi, zău... GUFI (Isteric.): Vreau să spun. ce am de spus! CĂLĂUL: Bine, da’ scurt! GUFI (Fericit.): Scurt! Scurt! (Către ARTUR.) Domnule, să presupunem că încă nu v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
scuipă, cântă, tușește, cântă.) MACABEUS: Ce urât scuipi! Vai, cum se aude că scuipi, cum se aude și cum grohăiești când scuipi... Ce urât se aude, ce urât. Se aude cum îți gâlgâie sângele în gât, vai, ce gâlgâială, ce scârboșenie. Ție chiar nu ți-e silă de tine? Chiar nu-ți vine să verși când te gândești la tine? Cine dracu’ te-a născut pe tine? Parc-ai fi un șobolan, zău așa, am văzut eu odată un șobolan ud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CĂLATOR.) Vedeți, domnule? CASIERUL (La fel, lipit de urechea călătorului.): Câteodată se întâmplă să înceapă ploaia în timpul nopții... Ah, ce desfătare! Ați călătorit vreodată prin ploaie în timpul nopții? Eu, când eram copil, adoram ploile de noapte... HAMALUL: Ce mizerie! Ce scârboșenii! Își scoate sticla din buzunar și începe să bea; sticla trece apoi în mâna CASIERULUI și de aici în mâna IOANEI; ȘEFUL GĂRII întinde și el mâna dar IOANA refuza să-i dea.) IOANA: Tu nu! ȘEFUL GĂRII: Vreau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să zboare prin ploaie... Mor ca proastele. (HAMALUL își aprinde și el o țigară; stau amândoi în jurul focului și privesc în grămada care se carbonizează.) HAMALUL (Privind cum flăcările mistuie ultimele păsări.): Asta-i. Așa-mi încep eu ziua. Cu scârboșeniile astea. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Amintindu-și brusc.): Dar ceilalți? Unde-s ceilalți? Unde-i Ioana? HAMALUL: Hm. Ceilalți? (Plictisit.) S-au dus după apă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: După apă? Ce fel de apă. HAMALUL: Apă. Apă de băut. S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
putea salva ceva. Deși avea dubii că se mai putea salva mare lucru. Așa cum nu credea că întâlnirea avea să fie prea distractivă. La toate întâlnirile anterioare pe care le avusese cu Amanda Hardwick, ziarista își depășise reputația câștigată pentru scârboșenia ei arogantă. Îndesând documentele ofensatoare în birou, Alice s-a târât afară să-și ia o cafea și un corn. În cafenea, Alice și-a dus tava la o masă de lângă fereastră, unde se afla un număr din New York Times
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]