76 matches
-
păstorilor, apoi mai erau niște mîzgîlituri nerușinate ca și scîrnă de om păgîn. Ca acum, iată, toate acele scrijelituri nerușinate, ca și capetele acelea de măgar, să fie șterse, deși se mai vedeau pe piatră urme proaspete de răzuială, duhoarea scîrnei se dusese, curățiseră locul; acum pe stînca grotei ardeau făclii, izul văpăii se strecurase printre crăpături, bolta era Încărcată cu flori și cununi de laur, cu icoane Înrămate În aur, iar pe jos era Întins un covor de flori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mâncăm valorile de parcă am mânca smoală crezând că este miere, cea mai a dracului boală, și care ne-a nenorocit toată istoria, iar acum ne distruge definitiv. De asta suntem acum unde suntem, pe fundul prăpastiei, afundați până la ochi în scârna istoriei...Un om de o cinste și de o probitate morală extraordinare. Îl văd ca pe un monument luminat, răspândind bunătate în jurul lui până departe. Nu pot să nu-l amintesc aici pe bunul, pe omul plin de omenie, pe
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
ar trebui să mă mire: e oportunismul dintotdeauna al intelectualului român. Nici o comisie europeană nu-l poate smulge din rădăcină. În aplauzele „canaliei de uliți”, cum spunea Eminescu, ipochimenii ăștia mimează moralitatea, bombardează cu ironii grosiere, analize alambicate și alte scîrne. Au însă un singur scop : dărîmarea lui Băsescu. Ordin de la șefu’ Voiculescu. Asta-i toată șmecheria. Dacă mîine ar fi alt șef, ăștia ar înjura pe altcineva cu același talent de Dîmbovița. Asta-i cel mai grav. Scriind despre pupăturile
PUPATUL LA ROMÂNI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348186_a_349515]
-
sala de spectacol, mitocanul din restaurant, mojicul de la iarbă verde etc. Continuăm să-l creionăm în liniile sale generale. Mârlanul pe Internet este o specie răspândită în România, în special la orașe.Din bîrlogul său mîrlanul atacă turbat sau aruncă scîrnele și putorile precum dihorul, cu care este rudă apropiată. Ca și dihorul (chiar dacă se îmbracă a la madame Di(h)or), mîrlanul e un împuțit rapace și setos de sînge nevinovat. Vînează fără socoteală, mai mult decît poate îmgurgita. „Ehei
MÎRLANUL DE PE INTERNET (II) de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348218_a_349547]
-
orice greșeală există și o ispășire, o compensație, o penitență. Dacă am sta să socotim greșelile proprii, nimeni nu ar fi imaculat. Cu toții avem găuri negre în care ascundem toate faptele de rușine. Credem că le acoperim, precum mâța propria scârnă, dar ele ies la suprafață din nou, mirosind urât. „Cine este fără prihană, să arunce primul piatra” - a spus Isus Cristos, desenând ceva cu un beșișor pe nisip, atunci când fariseii i-au adus dinainte-i, pe femeia păcătoasă, prinsă în
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358341_a_359670]
-
care-și ițește buruienoasa agresiune, iar rațiunile superioare n-o fac să tacă fiindcă ea nu are nici macar rațiune. Ea are doar venin, invidie și invectiva; iar gură nu-i face parte din capul cu creier, ci din viscerele cu scârna. Mahalagioaica nu tace nici măcar din lehamitea de a spune: „lasă, domnule, că sunt zile numărate; vin românii la vot și rezolva ei starea asta!” Nu. Ea nu are nici un Dumnezeu și trebuie să împroaște cu venin și cu noroi. Și
DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (12) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359035_a_360364]
-
și gâfâind, se prăbușesc pe-o piatră și-l văd întins cu ochii la cer și respirând adânc. Dar un lucru tot a făcut: și-a lăsat barba să i se-ndesească pe chipu-i înnegrit, câteva fire roșcate. Iar scârna și-o depune într-un luminiș la vedere, să se usuce la soare. Verzi și adânci sunt costișele și văile acestei coline. Potecile dintre vii conduc la pâlcuri năstrușnice de fete, îmbrăcate în culori țipătoare, ca s-o petreacă pe
Meseria de a trăi. Jurnal 1935-1950 () [Corola-blog/BlogPost/339284_a_340613]
-
altul să-l desfide, Trufia tot trufie dă să nască Și să desparte frați: ca un acid e! Sonetul XII Neînțeleptul e mânat de râvnă, Dar înțeleptul luminat o-nvinge, Neînțeleptul strică ce atinge, Și ceea ce e bun transformă-n scârnă. În timp ce înțeleptul se convinge, Cel prost nu vede paiul de-a sa bârnă Și rău cu rău în cumpănă atârnă; Deșteptul binele de rău distinge. Neînțeleptul suferă când cade În vreme ce-nțeleptul tot câștigă, Părând a pierde, urcă și nu scade
SERIA A TREIA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342798_a_344127]
-
-n față Lor ochii largi să li-i deschid Și când întorși pe dos de greață Vor vomita, să îi ucid Cu disprețul meu de ghiață Și să-i întreb:-Aflat-a oare, Aceia care v-a dat viață, Că sunteți scârne trădătoare? Emil Șușnea Februarie 2016 Referință Bibliografică: Dispreț / Emil Șușnea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1980, Anul VI, 02 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emil Șușnea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
DISPREŢ de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378833_a_380162]
-
Yuga. Cu alte cuvinte, poezia împrumută valențele salvatoare ale creștinismului amenințat de tara secularismului modern. Ironia se-ndreaptă către poetica postmodernistă care se leapădă de literatura clasică și modernă, cool fiind să scrii „poezie” fiziologică, fără urmă de pudoare, cu scârne de mahala, încât „transfrontalierii” n-au făcut decât să înlocuiască lozinca lui Marx și Engels „Proletari din toate țările, uniți-vă!” cu o alta: „Poeți din toate mahalalele, uniți-vă, căci «nepoezia e cu voi»” (Noua condiție a poeziei). De
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
-n față Lor ochii largi să li-i deschid Și când întorși pe dos de greață Vor vomita, să îi ucid Cu disprețul meu de ghiață Și să-i întreb:-Aflat-a oare, Aceia care v-a dat viață, Că sunteți scârne trădătoare? Emil Șușnea Februarie 2016 Citește mai mult Dispreț(Politicienilor de la ’89 până azi)Mă visez cu firu-ntinsLa o baltă pe un plaurși-n cârligul meu am prinsPeștișorul cel de aur.Îndrăznesc grăbit a-i cereRăsplată lui numa atât,Pentru-un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
de gât,Cu oglinda pusă-n fațăLor ochii largi să li-i deschidși când întorși pe dos de greațăVor vomita, să îi ucidCu disprețul meu de ghiațăși să-i întreb:-Aflat-a oare,Aceia care v-a dat viață,Că sunteți scârne trădătoare?Emil ȘușneaFebruarie 2016... XVII. MOȘ ANDREI, de Emil Șușnea, publicat în Ediția nr. 1972 din 25 mai 2016. Treceam în jos ca de-obicei Când,la poartă moș Andrei, Om cuminte și sfătos: -Vino, șezi oleacă jos! Stă se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
Îi Împărtășească acest secret. Atunci, Dumnezeu o trimite pe albină să Îl spioneze, iar albina trage cu urechea la mormăielile ariciului și descoperă soluția cosmogonică. Ariciul, supărat că albina i-a aflat secretul, o blestemă ca oamenii să-i mănânce scârna (deci să fie ființa cea mai detestată din lume), iar Dumnezeu, drept răsplată că a aflat taina reparării cosmosului, o binecuvântează ca scârna ei să fie cel mai dulce lucru de pe lume (M. Coman, 1995). Nenumărate metamorfoze din același corpus
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
soluția cosmogonică. Ariciul, supărat că albina i-a aflat secretul, o blestemă ca oamenii să-i mănânce scârna (deci să fie ființa cea mai detestată din lume), iar Dumnezeu, drept răsplată că a aflat taina reparării cosmosului, o binecuvântează ca scârna ei să fie cel mai dulce lucru de pe lume (M. Coman, 1995). Nenumărate metamorfoze din același corpus mitologic, unele asociate apariției unor fenomene naturale, specii animale și vegetale sau forme de relief, sunt produsul blestemului: fratele incestuos și sora nefericită
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a cincea, Îngerul: „Fluturându-și trupul/ ca pe un văl de sepie/ urlă peste toate spațiile./ Strânge apoi cutele înfățișării sale/ și retrăgându-se în el/ năvălesc alții șchiopătând,/ ținând în cumpănire suliți/ scurt ucigându-se/ ori prefăcându-se în scârnă./ O ceață aromitoare/ afumă căpățâna lor/ și nici un sunet auzindu-se/ nervii felin se moaie/ ca de muzici.” După Utopia ninsorii (1975), incluzând „«descântece» despre singurătatea trupului și a sufletului în marele univers”, „«mituri» personale, discrete” (Petru Poantă), Spiritul însetat
ROBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
ei adevărată.” Frica de moarte. Ziua, în timp ce îl îngrijesc pe părintele Vasquez, sunt gata să-mi primesc soarta pe deplin, dar de fapt, când se lasă noaptea și temnicerii nu ne aduc nici o lumânare, iar prin întunericul duhnind greu a scârnă se aud gemetele părintelui Vasquez, frica de moarte îmi împunge pieptul cu gheare ascuțite. Sunt scăldat în broboane de sudoare. Sudoare ca niște broboane de sânge. „Părinte, de voiești”, zic eu gemând, „depărtează de la Mine acest pahar.” Frica de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de condus de oricine, oricum și oricând. Nu-i nici o diferență fundamentală între mizeria dintr-un closet public din autogara din M. (să spunem) și „abilitatea“ cu care mai știu eu care politician sau afacerist jecmănește țara. Nici o deosebire între scârnele răspândite pe unde vrei și nu vrei (e drept, de câine!) și dezolantele imagini ale unor foști coloși industriali rămași în paragină. Și multe altele. Nu-i dispreț în astfel de însemnări. Nu-i ură. Nu-i defăimare. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a prietenului V.V., pierdută odată cu geanta, într-o noapte de beție despre care nu îmi mai pot aminti absolut nimic. Așa cum, în această dimineață de zi ultimă de an, coborând pe acest Bulevard pustiu, încerc a învia, dintre murdării și scârne, un timp clocotitor, populat cu siluetele unor prezențe atât de pierdute în mine. Merg contemplând nimicul, furat doar de cadența textului care se naște. Este viața mea și, cu fiecare cuvânt, știu aceasta, este altceva decât viața mea. Este textul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a răsărit și nu mai răsare. Odată pângărite viețile, visurile, gândurile nu mai au cum să renască. Nu mai există renaștere. Doar repetare, veșnică repetare, până la cenușă... Așa cum a fost timpul turnătorilor, avem acum timpul vidanjorilor. Timp al răscolitorilor în scârnă, care-și fac un merit justițiar din a readuce în lumină mâzga și puroiul de altădată. Din textul grozav al turnătorilor de odinioară ei încearcă să alcătuiască acum un text al adevărului. Un text mincinos, pentru că-i făcut din frânturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ștergarele Înapoi...”. Pomană În nici un caz nu făcea, ba le mai și păcălea pe toante: le vindea cu cinci lei oul de țară pe care el dăduse doar un leu În Hală, fiindcă găinile care le ouaseră fuseseră hrănite cu scârnă de om amestecată cu paie tocate, făină de oase și ceva grăunțe refuzate la export. Culmea e că se găsea câte una care pica În extaz și lăuda În gura mare marfa mincinoasă pe care dăduse o grămadă de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
jurnalismului dovedită de autorul articolelor care, dintr-o necesară modestie, au fost semnate cu pseudonim ori cu inițiale fanteziste. Succesul primului număr a fost de-a dreptul exploziv: la numai câteva ore de la afișarea Gazetei, articolele au fost mânjite cu scârnă, unele pagini au fost smulse și, dacă nu interveneau oamenii legii, Întreg panoul - investiție publică - se afla În pericol de a fi incendiat. Toate astea arată imensa forță a cuvântului scris, dar și sărăcia de spirit și mentalitatea retrogradă ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
orice murdărie, țața Norica ducea pâinea caldă de la țest În casă ori colacii pe care Îi Împărțea pentru sufletele morților ei. Nevinovatele tomate ale celor două negustorese erau, și ele, pline de păcate: pământul pe care crescuseră fusese Îngrășat cu scârnă de om și, pentru a părea cât mai coapte și apetisante, pătlăgelele - de fapt niște gogonele verzi ca iarba după ploaie - fuseseră boite cu vopsea roșie, meșteșugit aplicată cu o mașinărie - construită de Titel Meșteru - care spulbera otrăvitoarea chimicală În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se făceau vinovați de micțiunile Înaripatelor. Ținem să-l Încredințăm pe acel limbric corupt că, atunci când ne vom deșerta noi mațele În capul lui - și o vom face, cu siguranță -, nu se va mai ridica În veci din muntele de scârnă și va rămâne acolo, acoperit de disprețul omenirii, În singurul loc de pe planetă care se potrivește firii sale. Însă nedreptățile săvârșite de cel ce-și va Încheia existența În adânca hazna a disprețului nu s-au oprit la samavolnicele lovituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
negocieri, intervenții la autoritățile județului, amenințări cu jandarmii și cu pușcăria. În cele din urmă, bravul nostru Căpitan a fost eliberat, În ciuda tuturor spumelor de la râturile acelor creaturi plămădite nu de Dumnezeu, ci de Dracu, nu din lut, ci din scârnă. De atunci și până acum, a avut timp să-și Îngrijească mușchii zdrobiți și sfâșiați și promitea adversarilor o revanșă pe cinste. Galeria s-a pregătit cum se cuvine: s-a Îmbătat cu măsură, a ascuns În buruienile de pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai mult despre asta. Ce anume voia el să știe? După de Caus, Colbert, ca să curețe canalele acoperite - ăsta era pretextul, și ține cont că suntem pe timpul Măștii de Fier - trimite oameni de la galere, dar ăștia Încep să navigheze prin scârnă, urmează cursul până la Sena și se Îndepărtează la bordul unui vaporaș, fără ca nimeni să Îndrăznească să Înfrunte aceste creaturi de temut, Învăluite Într-o putoare insuportabilă și În nori de muște... Atunci Colbert pune jandarmii la diferite ieșiri de pe fluviu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]