57 matches
-
dacă veți apuca vreodată asemenea vremuri și probabil asmuțiți de cozile de topor, care au fost veșnic antiromânești și au mânjit la modul criminal asemenea momente, cred că veți lua de bună imaginea strâmbă proiectată peste timp de aceste lepre scârnave. Iată ce citesc într-un articol semnat de Cristina Deac: „Mărturiile de epocă spun însă că în acel august fierbinte a fost așa. Scriitorii, gata să se-nflăcăreze mai iute și mai tare decât omul neînzestrat cu un har anume
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și forța mea creatoare au trebuit să se supună o vreme acestei asupriri monstruoase. Cronica poartă pecetea tinereții și forței creatoare, dar și a asupririi suferite și a deformării adevărului. Cititorul să deosebească ce era opera mea, de ce era pecetea scârnavă a asupritorilor". Aceste viraje explicative sunt elocvente pentru profilul scriitorului și pentru epoca sa. Însă, ca peste tot în creația și personalitatea lui Petru Dumitriu, procesele sunt complexe și ele trebuie investigate mai adânc. Există și aici amănunte care răstoarnă
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
de izbeliște, și numai moartea m-ar scăpa de scîrbă. Uneori, mi-o doream. Mă vedeam prăbușit pe locul cel mai de jos al degradării umane, poate nebun și eu, într-o cușcă a celor periculoși, pe paiele reci și scîrnave, cu picioarele sub mine și cu uitătura goală, așteptînd „vizitatorii”. Pe cei mai „omenoși”. Mă vedeam studiat pe toate fețele, compătimit și îmbiat cu porcăriile rămase de la mesele lor, înțepat și scuipat, ațîțat și amenințat cu pumnii. Ce voluptate. Și
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
-nfățișa De parcă o fereastră dădea-n scena silvană, A preschimbării Filomelei, de regele barbar Atât de aspru siluită; și totuși, privighetoarea Umplea deșertul cu vocea-i neîntinată Și tot țipa, și lumea încă-i pe urmele-i uguit' în urechi scârnave. Și alte-ofilite frânturi de timp Erau descrise pe pereți; figuri holbate Se-ntindeau, aplecându-se, făcând camera închisă s-amuțească. Pași se târșeau pe scară. Sub lumina focului, sub perie, păru-i Răsfirat în vârfuri-nflăcărate Lucea-n cuvinte, apoi
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
cadă și tencuiala caselor să crape și să se desprindă de pe pereți. Pe zi ce trecea, excrementele se adunau în butoi, făcând viermi albi care se înmulțeau, ronțăind, descompunând și putrezind ciolanele și carnea tâlharului, transformând totul într-o materie scârnavă și puturoasă de hoit. Hohotele coborâră din gâtlej în rărunchi, preschimbânduse curând în răcnete. prelungi, care furau tihna lehuzelor și somnul sălbă ticiunilor din pădurile învecinate. Nu părea a fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
soi de corupători ai „preadecepț ionatelor domnițe”, o ironie desigur pentru publicul său monden, căruia-i făcea cu ochiul: „Rilke era un abject./ Admit că tristețile/ muzica/ titlurile lui fermecau prea-decepționatele domnițe. Un prag mai rău decât cercurile/ unde cei scârnavi/ stau/ pândesc,/ ăsta al lui Rilke...” (Cântec vis 3 Un stimulent pentru o fiară bătrână). Numai că lumea lui Berryman este tot ce poate fi mai departe de un muzeu încremenit, chiar dacă figurile stranii care o populează, în frunte cu
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
Deși fusese rugat de secretară să nu-l rețină mult pe profesor, acesta s-a antrenat într-o prelungită convorbire, de vreo două ceasuri, interesîndu-se de onomastica numelui poetului, cerîndu-i poeme pentru Cuget clar și sfătuindu-l "să nu scriu "scîrnav" ca Tudor Arghezi". Profesorul nu se dezmințea. Chiar în acel timp ducea o luptă neîmpăcată împotriva "poeziei bolnave" (și a pornografiei), întruchipată - socotea - de Arghezi, Blaga și prozatorii M. Eliade, F. Aderca și alții. A fost, din păcate, un război
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
gorobeții cu minte de găină și cu stomac ghiorăind de foame, împrăștiind zi și noapte, în stînga și-n dreapta, pocnitori, făcînd din oraș un amărît poligon de tragere. Iar peste toate, ieșite bubuitor din cutii de smoală nichelată, bîțîielile scîrnave ale manelelor, împingîndu-ne tot mai tare spre buricele sudului. Ferice de mințile retrase în recluziunea înțelepciunii și absente la vacarmul de-afară. Am încercat (recunosc) să le imit, înfundîndu-mi chiar urechile cu vată, dar... Prin geamurile duble ale atelierului din
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
Scaraoțchi să-nfulece/ Din miezul soarelui, flămînd./ Vînt păgînesc cu grindini dese/ Mulți împărați are să culce/ În glod de beznă și putoare./ Ci mai apoi, ca bine să se-nsoare/ Largul pustiu cu pustia din gînd,/ S-o năpusti pe scîrnavul orînd/ Un nou, un groaznic soare"), alteori materia însăși iese în prim-plan, înțepenita ori zbuciumata, sfîrîitoare, arzîndă, torturînd și ucigînd prin sine: "Un strop de-al tău ades ne fu de-ajuns./ Căci sfîrîind prin slănina de ură,/ Arzînd
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
ducând cu el duhoarea ei întreagă spre râul nostru, moștenit din veac. Golful oval, întins spre lizieră reverbera un turn cu mitralieră. În acel golf, ingenui ne scăldam nebănuind, prin râsete și zarvă că pe sub piele ni se furișa tăcut, scârnava temniței otravă ce parcă șuiera: "Sunteți ai mei ai mei, fără cruțare și scăpare!" Ne pângăreau prelingerile ei copilărie, țară și hotare. Neștiutori, am ingerat cu toții văzduhul putred al nelibertății! Astăzi, pliviți și deparazitați suntem pilduitori bunici și tați dar
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
cadă și tencuiala caselor să crape și să se desprindă de pe pereți. Pe zi ce trecea, excrementele se adunau în butoi, făcând viermi albi care se înmulțeau, ronțăind, descompunând și putrezind ciolanele și carnea tâlharului, transformând totul într-o materie scârnavă și puturoasă de hoit. Hohotele coborâră din gâtlej în rărunchi, preschimbându se curând în răcnete prelungi, care furau tihna lehuzelor și somnul sălbăticiunilor din pădurile învecinate. Nu părea a fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ziare știrile - pistol ; Au creier care macină în gol Bîrfeala, invectiva și scandalul. Ei vor picanterie de subsol Crezînd că-n viață asta-i principalul ; Cam mulți vizează doar senzaționalul Citind din ziare știrile - pistol. Grozav apreciază trivialul, Cu amănuntul scîrnav, din nămol, Și, tributari acestui protocol, Chiar evitînd cu grijă cerebralul, Cam mulți vizează doar senzaționalul!
RONDELUL SENZA?IONALULUI by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84336_a_85661]
-
ș-ardea gazu’ de pomană, așa că l-au trimis să te pozeze stând culcat în drum ca un vagabond beat. Doamna Reilly începu să se smiorcăie. Trebuia să-mi închipui eu c-așa ceva avea să se-ntâmple cu pozele alea scârnave și tu umblând aiurea pe străzi îmbrăcat ca de bal mascat. — A fost cea mai lugubră noapte din viața mea, suspină Ignatius. Fortuna se vede că era beată în timp ce țesea noaptea trecută. Mă îndoiesc că aș putea cădea și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
apoi a fost îngropat în Hollywood Hills. Tu ai făcut-o? — Nu! — Spune-ne cine a făcut-o. — Jack! Mickey! Niles era un belit de golan! Boxerul făcu un pas înainte. Culturistul îl apucă dur, murmurând: — Scuipă-mă în față, scârnav iubitor de poponari! Gene Niles era amicul meu, bunul meu amic din armată, poponar cretin! Danny se înfipse cu picioarele în podea și se împinse cu scaunul la perete. — Gene Niles era un cărăuș ordinar, un căcănar și un incompetent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cadă și tencuiala caselor să crape și să se desprindă de pe pereți. Pe zi ce trecea, excrementele se adunau în butoi, făcând viermi albi care se înmulțeau, ronțăind, descompunând și putrezind ciolanele și carnea tâlharului, transformând totul într-o materie scârnavă și puturoasă de hoit. Hohotele coborâră din gâtlej în rărunchi, preschimbându se curând în răcnete prelungi, care furau tihna lehuzelor și somnul sălbăticiunilor din pădurile învecinate. Nu părea a fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Și l-au ales deputat/...Ia cuvântul la ședințe,/ Mai combate liberalii,/ Dă cu ghioaga în canalii/ Și pe la lăsatul serii/ Vrea să cheme iar minerii” ( Se vede cât colo cam despre cine e vorba, zic eu). Lingăul: „Cât de scârnav e hârdăul,/ Pe de lături stă lingăul/ ... Chiar de l-ai băga în boală/ Nu-l poți depărta de oală!” Unii spun: „Că de mic a fost deprins/ Să înjure orice ins/ Să se-arate tuturor/ Că-i fiu de
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și verzui. Alunecam mereu și o vreme am crezut că din pricina Pământului umed de sub ferigi, până ne-am lămurit că sub picioarele noastre era o pânză albicioasă și vie de omizi. Le striveam călcîndu-le și alunecam după aceea pe pasta scârnavă și gelatinoasă, un fel de noroi animal. Ni s-a făcut silă și am căutat să ieșim cât mai repede din ferigi. Am ajuns mai întîi la un mormânt. Era o movilă lunguiață, invadată de rugi de mure și abia
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Castelanul nici nu vrea să audă: își astupă urechile cu ceară pentru ca nici un zgomot să nu-l tulbure, iar atunci când vrea să coboare și mai adânc în sine, își leagă ochii. Dacă, de undeva, se întinde vreun iz ațâțător sau scârnav, își prinde nasul cu un clește; răsuflă pe gură printr-un tifon, să nu inspire vreo insectă. Castelanul a atins o stare de spiritualizare greu de închipuit; deranjat, s-ar putea să moară subit. Cam așa a zis Intendentul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
omul a căzut în umbră De când și mintea i-i în noapte. Ei caută ca Diogene În suflete parfum și cinste, Dar florile aborigene S-au ofilit pe false piste. Ici-colo bunul simț tronează În sfera duhurilor rele, Căci meschinul - scârnavă bază - În toți și toate are-o lele. Caut ades și eu sub tâmple Nu la-ntâmplare, ci anume Bătrânul eu ca să se umple Cu ce-i mai sfânt dat pentru lume. 9 iulie 2004 PE HAT ÎNGUST SUB STINSĂ
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
dedicație!" " Deci e grav! Mersi că m-ai anunțat!" E ciudat, zise el după câtva timp. Am renunțat la pod din considerente evidente. Apoi a urmat etajul trei pentru că a fost compromis de către TEG. Acum părăsim etajul doi din cauza unei scârnavii de creaturi. Nu e clar pentru toată lumea că ni se cântă marșul? Zâmbi și plecă la infirmerie, care nu era departe, s-o găsească pe Ana și să-i explice planul de bătaie pentru viitorul nu prea îndepărtat. Efortul elevilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
precauțiune, fără să zăticnească spiritul public...Epidemia de la Călărași nici nu e holeră... Este gastroenterită cu terminațiune letală, [adaugă] Felix - și fuge ca să nu intre și el în concertul de hohote cu care i-a fost primită coafura grotescă a scârnavei holere"509. Perfecta exactitate a acestei relatări, formulate la peste trei decenii de la consumarea evenimentului, poate fi pusă la îndoială, dar aflăm de aici câte ceva despre starea de spirit care a domnit pe-atunci. VII. Holera la vreme de razboi
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
o să-mi întrerupă, pentru o clipă, amuzîndu-mă întotdeauna, mereu o altă stare sufletească, cu prilejul unei discuții chinuite cu Ioana... Ce caraghioasă servitoare avem! Bătrânică, îndesată, scurtă, cu picioarele întotdeauna goale, imense și strâmbe. Dar, cu toate hainele vechi și scârnave ce atârnă de ea, nu renunță la cochetărie, orice s-ar întîmpla, și nici aici, în micul port, unde e aproape pustiu, și unde noi înșine nu mai avem nici o toaletă, își vopsește și își pudrează obrazul. Bineînțeles, aspectul ei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ca te poți consola așa de iute! - Și, în definitiv, puteai să împiedeci de la început orice. Dimpotrivă, ai avut perversitatea să ne împingi unul spre celălalt. Cine îmi făcea mai multe elogii despre el? - Sunt încîntat, căci cu atât mai scârnavă apare fapta lui de maitîrziu. - Ești prea bun observator al celor ce te interesează ca să nu fi observat că între mine și el se făceau trăsături de care NOI pe atunci nu ne dădeam seama. (O! Acest plural ,noi", care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ROMÎNĂ [1] 2261 -tio, -atio închinat - închinăciune întinat - întinăciune spurcat - spurcăciune -țios, -cios spurcăcios închinăcios plecăcios rugăcios stricat - stricăcios - stricăciune spurcăcios -io, -ionis flămând - flămîngiune rotund - rotungiune putred - putregiune veșted - vestegiune încurcat - încurcăcios [încurcă]ciune încărcat - încărcăcios - încărcăciune bolnav - bolnăvicios scârnav - scîrnăvicios gubav - gubăvicios trândav - trîndăvicios -ință/-enția [credință] - credincios [putință] - putincios [neputință] - neputincios [biruință] - biruincios [stăruință] - stăruincios 103 {EminescuOpXV 104} netrebnicie [trebuință] - trebuincios [netrebuință] - netrebuincios negru - negricios - negriciune alb - albicios - [albiciune] galben - gălbenicios în-gălben-i galben gălbenare gălbează gălbegit gălbeniciune gălbenicios
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
integrator: „A face din Arghezi un poet al decadenții, pervers adorator al hidosului, dovedește o desăvîrșită neînțelegere a mesagiului poetic al dlui Arghezi, care constă în anexarea tuturor domeniilor și instituirea pentru sensibilitatea noastră a unui platou de unde toată creațiunea, scîrnavă sau îngerească, să se poată vedea, ridicată și schimbată la față”. Poemele lui Ilarie Voronca sînt, pentru Lucian Boz, un fel de „traduceri vizuale ca în filmele suprarealiste. Căci la Voronca metamorfoza nu mai este haină, ci esență”. Remarcabilă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]