101 matches
-
Stratan. Singura care încercase să-mi ia apărarea fusese Mariana Marin, dar fără succes. Cel mai pornit era Doru Mareș, un fel de Rică Venturiano în miniatură al Cenaclului de Luni, cu părul dat din belșug cu briantină și ochi scăpărători, de o perversitate furibundă, care, timp de o oră, a perorat pe marginea unei poezii miniaturale citită șsic!ț de mine la cenaclu” (p. 169). Singura concluzie ce poate fi trasă de aici e aceea că pe Nichita Danilov simpla
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
prozastic și prozaic vorbind. Se meditează, în schimb, în mod substanțial la condiția scriitorului și a literaturii. Nu am de unde să știu cum era romanul pierdut de Victor Testiban; dar acesta scris și semnat de Costache Olăreanu mi se pare scăpărător de inteligență, subtilitate și umor.
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
mai scrie ceva frumos, ca să le promovez, așa cum am promis: Primul text: CINE ESTE MAICA Am cunoscut-o târziu, totuși. În primele amintiri era o mână de om, corpul drept și ochii mici. S-a făcut tot mai mică, ochii scăpărători și mult adusă de spate. Câțiva ani m-a ținut pe lângă ea la vatră, am privit cum se coace pâinea în test, am mâncat lapte de oaie cu zahăr și cacao dis-de-dimineață și am crezut că e nemuritoare. Nu a
Maica și Gheorghe al lui Roiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18927_a_20252]
-
este unul dintre cele mai bune articole de îmbrăcăminte pe care cineva le poarte purta în societate”. (William Makepeace Thackeray) „Mihai Frunză este un scriitor pur-sânge. Cultură cât cuprinde, spirit ascuțit, veșnic treaz la facerile și desfacerile din jur, verb scăpărător. În prozele sale are sânge de călău; satiră nemiloasă, personaje reduse până la absurd, din ele rămânând incredibila prostie ce le caracterizează. Stilul este de o claritate deplină, niciun fel de mofturi lingvistice iar dialogurile sunt de o autenticitate rară." (Mircea
MIHAI FRUNZĂ – TERAPIE DE RÂS de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382380_a_383709]
-
lui Godunov. Avea părul alb, căzând în plete până deasupra umerilor, o barbă stufoasă și mustață bogată, căzută pe oală. Pielea obrazului, atât cât mai rămânea vizibilă, îi era brăzdată de riduri adânci. De sub sprâncene, îl priveau niște ochi albaștri, scăpărători și deosebit de limpezi, în contrast puternic cu fața arsă de soare. Deși era ușor adus de spate și se mai împuținase la trup, se vedea că e bine clădit și fusese un bărbat puternic la viața lui. Purta haine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spre haosul din jur. - Serviciul public m-a ținut departe de această Împărăție. Dar, firește, nu am uitat lecția domniei tale. Cum văd că nici domnia ta nu ai uitat cum mă cheamă. - Îl puteam uita pe elevul meu cel mai scăpărător? - Se pare că atenția domniei tale nu se Îndreaptă numai spre misterele naturii și ale lui Dumnezeu, continuă Dante arătând spre spectacolul din spatele lor. - Misiunea Înțeleptului e aceea de a ști. Iar a ști totul e ambiția cea mai nobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
optimiștii ăia găunoși. DUPĂ CINCI SĂPTĂMÂNI Ne-am Întors În biblioteca din casa Connage. ROSALIND, singură, șade pe sofa, privind În gol, posomorâtă și nefericită. Este mult schimbată - puțin mai slabă, printre altele; ochii nu-i mai sunt luminoși și scăpărători; Îi poți da ușor un an În plus. Intră mama ei, Înfășurată Într-un mantou de operă. Îi aruncă o privire nervoasă lui ROSALIND. DOAMNA CONNAGE: Cine vine deseară? (ROSALIND n-o aude sau, În orice caz, nu-i dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nopții trece un gând pieziș de ură... Se scutură întreaga ei grea pieptănătură: O urnă sub risipa vârtejului fugar. Și dintr-al lunii rece, fierăstruit pătrar, Belșug de fire scapă, în iederă obscură, Pe dâmbul zării unde tânjește în armură Scăpărător de raze, războinicul solar. Dar podidit de valul de păr și flori lactee Cu lung fior truditul din vraje se descheie, Greoi, zvâcnind în salturi metalicul său trup. De pletele surpate și dinți și mâini anină Și-adînc, la rădăcina fibrosului
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cuvântul angelic” (În depărtările creației) sau de „îngerii cuvintelor” (Chipul durerii). Pentru poetul Nicolae N. Negulescu, metafora se dorește zămislitoare de sublim: „lumina arde / lumina” (De-ar ști să vadă omul...), „luminile lacrimei” (Quinta essentia), „flacăra privirilor” (Sufletul exilat), „ochii scăpărători” (Din ochii scăpărători), „veacul fulgerului” (Mă doare gândul), „praf luminos /în fereastra Universului” (În fereastra Universului), „a izbucnit în flăcări /glasul visului” (Dahna), „focul plânsului” (Pentru zidirea templelor), „Cerul mării de stele /luminat cu ochii Tăi” (Vis etern), „sacre-mpărății
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
depărtările creației) sau de „îngerii cuvintelor” (Chipul durerii). Pentru poetul Nicolae N. Negulescu, metafora se dorește zămislitoare de sublim: „lumina arde / lumina” (De-ar ști să vadă omul...), „luminile lacrimei” (Quinta essentia), „flacăra privirilor” (Sufletul exilat), „ochii scăpărători” (Din ochii scăpărători), „veacul fulgerului” (Mă doare gândul), „praf luminos /în fereastra Universului” (În fereastra Universului), „a izbucnit în flăcări /glasul visului” (Dahna), „focul plânsului” (Pentru zidirea templelor), „Cerul mării de stele /luminat cu ochii Tăi” (Vis etern), „sacre-mpărății astrale” (Euritmii), „fulg
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
se răsfrânge asupra sinelui ca o „împărtășire nelimitată...”( Emil Cioran) Te poți aventura pe „cărările / din veșnicia / privirii..”, îți poți permite să realizezi conotații între micro și macrocosmosul creator, îți poți permite și-acel impuls de erotică divină (Prin ochii scăpărători), te poți simți crestând culmile - în ritm astral (Trezit în adevăr). Orice este posibil. Important „de-ar ști să vadă omul... / tot Pământul de gânduri...”, ce i se deschide, generos, întru cunoaștere. Prezența dumnezeiescului este în noi. Doar în noi
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
piramidei, la acest erou liric, se trezește în adevăr («Mă uit la mine / prin luna / dintre sprâncene care face-n ceruri / semne...» - Trezit în adevăr). Pentru un astfel de ochi, «Dumnezeu nu este ascuns / în fiecare cuvânt zburător» (Prin ochii scăpărători), eroul liric negulescian „cunoscând“ că Dumnezeu își trăiește o lume «de tăceri de geneză / limpede» (ibid.). Dumnezeu este „imitat“ - nu neapărat „luciferic“ - de eroul negulescian, erou ce cu farmec se „îngenezează“ (dacă termenul poate fi acceptat) dinspre „perechea primordială“, întru
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
subțire, să-ți adii; Duc Soarele de toamnă prin vesminte, Mi-e portativ de stele dimineață M-oi așeza ca-n palmă Să, Iubite, Cănd fi-va către Luna să-mi duc viața, Iar tu, cu-amurgul zilelor din mine Scăparătoare, încă, din amnar Să-ți duci la buze mâna ce conține Amrita ultimului meu pahar; Să nu apuci prea treaz de mine nopți, Să-i fiu beției...dulcele mister Că un împătimit de struguri copți, Culegător să-mi fii, să
SEPTEMBRIE, SCRISOAREA CE ȚI-O SCRIU de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362955_a_364284]
-
Asistăm la „taina cununiei” dintre Dumnezeu-Cuvântul și „cuvântul zburător” al poeziei : ”Dumnezeu nu este ascuns / în fiecare cuvânt zburător / trăiește o Lume a Lui de tăceri de geneză / limpede...” / Eu le-am înțeles evlavia / înfrățit cu toate vârstele / Prin ochii scăpărători / ai vieții / celor / șapte / universuri.” ( Prin ochii scăpărători) Vorbele poetice sunt „nuntite” cu lumina universului: .../ mi s-au oprit vorbele / de praf luminos/ în fereastra Universului (În fereastra universului) În „văzduhul semnelor” ( Formă și viziune poetică ) are loc „nunta în
LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360906_a_362235]
-
zburător” al poeziei : ”Dumnezeu nu este ascuns / în fiecare cuvânt zburător / trăiește o Lume a Lui de tăceri de geneză / limpede...” / Eu le-am înțeles evlavia / înfrățit cu toate vârstele / Prin ochii scăpărători / ai vieții / celor / șapte / universuri.” ( Prin ochii scăpărători) Vorbele poetice sunt „nuntite” cu lumina universului: .../ mi s-au oprit vorbele / de praf luminos/ în fereastra Universului (În fereastra universului) În „văzduhul semnelor” ( Formă și viziune poetică ) are loc „nunta în spirale” care adună în mrejele ei misterele cosmosului
LUPTA CU VISUL, ÎNTR-O CRONICĂ DE EXCEPŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360906_a_362235]
-
fac vinovat pentru că nu am știut mult despre activitatea artistică a actriței Monalisa Basarab, pe care am cercetat-o prin biografii abia după ce mi-am refugiat pentru o clipă ochii mei obosiți de lume, în ochii ei de cobalt luminos, scăpărător de scântei, adânciți într-un cosmos albastru?! Cândva, într-un vis, râvneam să am loc în umbra artiștilor pe care-i prețuiesc și față de care caut vrednicia de a le intra în gând. Nu sunt părți mai roditoare de pace
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
au plăcut de la bun început. Martin era fermecător, avea un ce al lui, misterios. Când râdea, i se desenau două paranteze de o parte și de alta a gurii, genele negre și arcuite îi umbreau pomeții obrajilor, iar ochii negri, scăpărători, îți scotoceau în fundul sufletului. Când vorbea, și vorbea mult, acaparând cu bună știință conversația, dinții mici și pătrați îi străluceau printre buze. Avea o claie de păr castaniu, buclat, veșnic ciufulit, prin care își trecea degetele, încercând zadarnic să-l
CASA DIAMANT – AGENTUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363564_a_364893]
-
de liceu nu-i cunosc porecla iar pentru foștii colegi de “generală” a redevenit Albert, după ce i-a surprins cu reușita la examenul de admitere. Avea senzația că este cu totul altă persoană decât cel de dinainte. Totuși amintirea ochilor scăpărători ai Iuriei și a nădufului cu care îi trântea în față “Moșule!” atunci când o șicana începuse să-i fie dragă. - Ce băiat mă caută?; a întrebat într-o doară datorită gândurilor sale. - Unul George.... George?!... Elena...Iuria...., gândurile au început
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
ar goni din urmă. Și iarăși încerc alunecari mai în străfunduri, în structura fiintelor, a lucrurilor, a lumii. Mă perpelesc măcar să-mi fie ideile clare, cât se poate de logic și de riguros articulate, fiindca este greu să fii întotdeauna scăpărător, inteligent și cu subtilitate. Las apoi materialul la „dospit” câteva zile, în timp ce creierul înca mai „rumegă” unele idei. Când revin, încep să privesc oarecum cu alți ochi, și iarăși începe munca de limpezire a apelor, căci a scrie, înseamna o
TALENTUL ... de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365581_a_366910]
-
proces de inițiere, de a oficia actul sacerdotal al nunții cuvintelor. Tăcerea solemnă, precede această nouă facere. Creația, poezia, este consecința unei practici îndelungate de adorație sublimă, dar și de evlavioasă învățare sub semnul magic al cifrei șapte „prin ochii scăpărători/ ai vieții celor șapte Universuri”. Refuzat profanilor, ținutul pur al Poeziei este lumea de dincolo de versant, a nevăzutelor, ce scapă percepței comune. Semnele puse de Dumnezeu în cer și pe pământ, urmele lăsate în ape sau pe zăpadă nu sunt
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
mare dorință a ei de a cunoaște și a ști, încât râdea la auzul acestor discuții. - De unde știi tu să cânți atât de bine? a întrebat-o directoarea liceului. - Nu știu, acum am învățat! a răspuns Talida, veselă, cu ochii scăpărători și așteptând altă întrebare. - Nu înțeleg de ce ne minți, nu pricepi că nu câștigi nimic din astea? - Doamna directoare, eu nu mint pe nimeni, spun numai adevărul. Acum am învățat să cânt. - Ar fi timpul să-ți revii! Și directoarea
EUFORIE SINUCIGAŞĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352804_a_354133]
-
proces de inițiere, de a oficia actul sacerdotal al nunții cuvintelor. Tăcerea solemnă, precede această nouă facere. Creația, poezia, este consecința unei practici îndelungate de adorație sublimă, dar și de evlavioasă învățare sub semnul magic al cifrei șapte „prin ochii scăpărători/ ai vieții celor șapte Universuri”. Refuzat profanilor, ținutul pur al Poeziei este lumea de dincolo de versant, a nevăzutelor, ce scapă percepției comune. Semnele puse de Dumnezeu în cer și pe pământ, urmele lăsate în ape sau pe zăpadă nu sunt
O CAPODOPERĂ ÎN ŢINUTUL PUR AL POEZIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357475_a_358804]
-
său poetic toate formele gândirii închis-deschise „într-o nuntă/de spirale”, invocând sublimul creației divine în monumentalitatea cuvântului, închipuind versuri de-o rară splendoare. Ne poartă - din tăceri de geneză - prin „cuvânt zburător” și „înfrățit cu toate vârstele” prin „ochii scăpărători/ai vieții celor șapte/Universuri („Prin ochii scăpărători”), pentru ca tot acest periplu celest să fie încununat de imaginea femeii din lumină „ținând pe genunchi/umbra mea” („Împărtășirea uimirii”), pentru că altfel „Arde marea” și „Uită-te: îmi cade umbra!/pierd prin
POET AL NEMĂRGINIRII ÎN VIZIUNEA DOAMNEI ELIZA ROHA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342048_a_343377]
-
nuntă/de spirale”, invocând sublimul creației divine în monumentalitatea cuvântului, închipuind versuri de-o rară splendoare. Ne poartă - din tăceri de geneză - prin „cuvânt zburător” și „înfrățit cu toate vârstele” prin „ochii scăpărători/ai vieții celor șapte/Universuri („Prin ochii scăpărători”), pentru ca tot acest periplu celest să fie încununat de imaginea femeii din lumină „ținând pe genunchi/umbra mea” („Împărtășirea uimirii”), pentru că altfel „Arde marea” și „Uită-te: îmi cade umbra!/pierd prin fum aripile/și cât veacul fulgerului/mă doare
POET AL NEMĂRGINIRII ÎN VIZIUNEA DOAMNEI ELIZA ROHA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342048_a_343377]
-
uneori cu intonații și accente retorice de Maestru, stil neobișnuit pentru un om de știință. Deloc ”scrobit”, Johan Galtung e capabil să facă un apropo savuros fără ca vocea să-i tremure sau obrazul să-i roșească; doar ochii mici, mijind scăpărător, trădează intenția amuzantă și gluma subtilă, niciodată ofensatoare. Într-un cuvânt, e un adevărat deliciu, un festin al spiritului! După despărțire ai senzația că-n scurt răstimp ți-a dăruit un bagaj de idei așa de consistent încât ai putea
LUMEA VĂZUTĂ DE GALTUNG de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374993_a_376322]