700 matches
-
îi ajungea până la călcâie, stelele au început să danseze într-un ritm lent și cunoscut, luna apăru ca o doamnă palidă și cam trecută, ca o secere luminoasă pe al cărei colț de jos se legăna Maria, cei doi zulufi scăpărau diamantin, Amoraș a apăsat zoom-ul calculatorului și ochii iubitei lui și-au apropiat verdele smarald până la ochii lui, apoi a fost cotropit în întregime de marea cea verde, făcea parte din ea, așa compuși au plecat în zbor de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92550_a_93842]
-
Pentru a ilustra acest sentiment redăm câteva versuri: „În pieptul meu, cu vechea lui revoltă / E, însă, mult mai mare focul / Ce macină și roade vatra / Acestui urgisit Ardeal. Mi-s pumnii strânși mai duri ca piatra. // Zarea se-ntunecă, / Scapără ochii cerului, / Și graiul adânc al pădurii / Vestește furtuna cea mare”; „Am coborât din munți și bolovani, / Legenda lui Horia-mi fierbe-n sânge, / În doina mea Ardealul plânge / Și cer dreptate două mii de ani. // Eu sunt trimisul timpurilor noi
Grandoare şi decădere la mâna destinului! [Corola-blog/BlogPost/92603_a_93895]
-
de făină. Au intrat: nașii și, în urmă, tata.... II. BLESTEMUL CAILOR, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2253 din 02 martie 2017. Marin Ciulei era un om mic de statură, subțire și frumos la față. Ochii săi negri scăpărau scântei, parcă erau ochii unui animal de pradă. Porecla o căpătase bunicul său venit din Ardeal, aciuat pe malul Câlniștei, pe pământul primit prin Legea rurală din 1864. Într-o noapte, mergând la furat, căzuse într-un ciulin și așa
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
de la un țigan. Acesta l-a recunoscut și i-a zis că-l va da pe mâna jandarmilor. S-au certat ... Citește mai mult Marin Ciulei era un om mic de statură, subțire și frumos la față. Ochii săi negri scăpărau scântei, parcă erau ochii unui animal de pradă. Porecla o căpătase bunicul său venit din Ardeal, aciuat pe malul Câlniștei, pe pământul primit prin Legea rurală din 1864. Într-o noapte, mergând la furat, căzuse într-un ciulin și așa
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
XI. ÎMPĂRĂȚIA CERULUI, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2295 din 13 aprilie 2017. Este pretutindeni și oriunde nu doar în cer este împărăția cerurilor o aveți la îndemână, așa cum este luna pe care o priviți sau așa cum soarele scapără lumină. Cum să mai ies din ceață? Absurd strigă inima curată, conștientizarea propriei libertăți dar nu, libertatea de a privi cerul, și apoi cuvânt ce derivă din: devenirea din noi, o angoasă în fața absurdului, e Joi. Absurdus... Suntem surzi în fața
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
dintre Zeu și Dumnezeu, suntem noi. Privește cerul și tot de la cer, să cerem iertare. Citește mai mult Este pretutindeni și oriundenu doar în cer este împărăția ceruriloro aveți la îndemână,așa cum este luna pe care o privițisau așa cum soarele scapără lumină.Cum să mai ies din ceață? Absurd strigă inima curată,conștientizarea propriei libertățidar nu,libertatea de a privi cerul, și apoicuvânt ce derivă din:devenirea din noi,o angoasă în fața absurdului, e Joi.Absurdus...Suntem surzi în fața evidenței diferența
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
înțeles.... XIII. CÂND SE RĂSTOARNĂ MAREA ÎN VENE, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2285 din 03 aprilie 2017. Când se răstoarnă marea în vene Și picură prin sângele ce sunt, Ai grijă, ai grijă, iubită La fulgerul ce scapără cuvânt. Dintr-o plăcere de vers Scurg pe chindie neînțeles Și așez pe hârtie Sângele ce mă învie. O, atunci și atunci, Când se răstoarnă marea în tuci Țipătul se clocotește În marea năvalnică ce o definește. Nimic nu trece
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
neînțeles Și așez pe hârtie Sângele ce mă învie. O, atunci și atunci, Când se răstoarnă marea în tuci Țipătul se clocotește În marea năvalnică ce o definește. Nimic nu trece... Doar marea trece prin paharul cu apă rece Ce scapără vânt, cât sunt. Citește mai mult Când se răstoarnă marea în veneși picură prin sângele ce sunt,Ai grijă, ai grijă, iubităLa fulgerul ce scapără cuvânt.Dintr-o plăcere de versScurg pe chindie neînțelesși așez pe hârtieSângele ce mă învie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
ce o definește. Nimic nu trece... Doar marea trece prin paharul cu apă rece Ce scapără vânt, cât sunt. Citește mai mult Când se răstoarnă marea în veneși picură prin sângele ce sunt,Ai grijă, ai grijă, iubităLa fulgerul ce scapără cuvânt.Dintr-o plăcere de versScurg pe chindie neînțelesși așez pe hârtieSângele ce mă învie.O, atunci și atunci,Când se răstoarnă marea în tucițipătul se clocoteșteîn marea năvalnică ce o definește.Nimic nu trece...Doar marea trece prin paharul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
plăcere de versScurg pe chindie neînțelesși așez pe hârtieSângele ce mă învie.O, atunci și atunci,Când se răstoarnă marea în tucițipătul se clocoteșteîn marea năvalnică ce o definește.Nimic nu trece...Doar marea trece prin paharul cu apă receCe scapără vânt, cât sunt.... XIV. CU PICĂTURI DE APĂ, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017. Din alte ere, o amintire grea se scutură nostalgic pe o stea, fără odihnă și fără de scuturi se odihneau tăceri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
una din cele mai bune piese văzute în ultima vreme. Nu știu dacă să datorez asta “vârtejului” de actori din această comedie de moravuri, dar îmi e clar că Maiei Morgenstern, lui Dan Condurache, Radu Gheorghe sau Ilincăi Manolache le scapără teatrul încins prin vene și că nu trebuie să îi ratezi în spectacolul asta. Nu e greu să-ți dai seama de subiectul tragi-comediei: în secolul XIX, în avântul strictei epoci victoriene, “Profesiunea doamnei Warren” (interpretată magistral de Maia Morgenstern
Profesiunea doamnei Warren [Corola-blog/BlogPost/99536_a_100828]
-
noi prestăm servicii de transport? Nu vezi că serviciul nostru se face la rând? Du-te-n față, domnule, dacă ai de mers undeva! --Dacă eu spun că vreau să fac o afacere cu dumneata, de ce mă refuzi? Iar a scăpărat tunul în întunericul deziluziilor. Iar i s-a luminat fața și ochii îi luciră lacom. Privi pe țiganul mustăcios din fața sa, ca un înecat ce se agață de un pai de speranță. Auzi la el, îi propune omu’ o afacere
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
profesionalismul, binele și echilibrul, pluralismul opiniilor, ba chiar și talentul acolo unde l-am aflat. Asumându-ne trecutul și făcând un exercițiu de admirație față de înaintași, îndrăznim să spunem că o aniversare poate fi totodată și un prilej de a scăpăra un chibrit pe cutia presei argeșene, determinând-o să conștientizeze și să se angajeze într-o ofensivă campanie de recunoaștere și de promovare a valorilor atât de necesare progresului social, economic și cultural. Ne-am dori ca aniversarea a 140
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94105_a_95397]
-
inimi veșnicul fior, În tain-ascuns, departe de părinți. Iar cavalcada cailor e zbor Și au aripi de îngeri sau de sfinți. CALUL NEGRU El vine dintr-o noapte fără lună, Lucind ca de-antracit sau de țiței, Iar din copite scapără scântei, Când se prăvale, fulger în furtună. Și-n cavalcada ce doboară zei, Pe soarta crudă iarăși se răzbună. Puterea toată-n luptă și-o adună Și toate cad robite-n fața ei. Chiar negru, nu-i cărbune, nici grafit
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ... PUR ȘI SIMPLU, LACRIMI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1713 din 09 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Nechează herghelii de nori Îi ține vântul în buiestru Neînșeuați, fără căpăstru, Catran pe neporniții zori. Copite scapără lumină, Fulger-amnar de deznădejde. Amarnic pogorât pe mejde, Ciopor de tunete se-alină. În urma lor pământul zace Mustind sordid sub văl de clisă; La fel, povestea mea nescrisă, Așteaptă colbul s-o îmbrace. Năvala-n gând dezleagă patimi, De doruri
… PUR ȘI SIMPLU, LACRIMI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378241_a_379570]
-
argintat cuvântul să lumineze cerul: dangăt de harfe și muzici astrale despletesc stele-n rotire în dulci petale. serafii urcă pe scări de mătase prin văzduh de ninsori, trag lințolii, ceru-i plin de albastru și dolii ca-n fulger scapără flacăra, pier; taină, mister... pridvoare cufundate-n tăcere în roze hortensii, cern răcoarea de mai, mireasmă de aștri, pe dulcii pilaștri, izvoare de rai... duminică, 5 iulie 2015 Referință Bibliografică: izvoare de rai / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
IZVOARE DE RAI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377155_a_378484]
-
Urcă din nou în odaia cu șemineu. Sfoara era prea scurtă, puse un scaun pe masă. Inspiră. Expiră. Oftă pentru ultima oară și... - Ce faci acolo, curvo? șuieră deodată cu mânie, clar, Kîsenka, arcuindu-se toată, cu ochii-i sticloși scăpărând, și lepădând în sfârșit obișnuita-i mască de animal nevorbitor de limba rusă. Ce-i, ai înnebunit cu totul, lepădătură ce ești! Ce-ți lipsește? Ce viață spirituală? Ce vă tot lipsește, rahaților? Ce, ai uitat ce te-a învățat
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
urma să ies în oraș. Ne-am dus cu mașina ei și am căscat gura pe la vitrine, căutând îmbrăcăminte de primăvară, și ea și-a cumpărat o eșarfă Liberty la solduri la Kroll. Purpurie cu un imprimeu mărunt. Vocea îi scapără, limba mică, îngustă, se ițește printre cele două șiruri de dinți lipsiți de strălucire. Rabbit e speriat. Când nu e perfect lucidă, Janice devine înfricoșătoare. Își mijește ochii în orbitele contractate, și gura micuță îi atârnă deschisă, ca o crăpătură
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
ca din senin, o copcă largă, un adevărat ochi de baltă... Și mult se minună vînătorul cînd din copcă se ivi o vidră de o mărime nemaipomenită. Avea înfățișarea mai mult de urs decît de vidră. Din blana sa bogată scăpărau scîntei de aur care luminau cele mai tainice cotloane ale bălții. Trebuia să fie o vidră năzdrăvană, căci ea singură venea în pușca vînătorului. Venea legănîndu-și ușor trupul sprinten și fața îi era blîndă ca a unei mame sau a
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
pe spate trezind-o de-a binelea. Vântul o striga, tembel, absorbind-o ca-ntr-o vrajă. Se temea numai să nu se trezească bătrâna.. Sau să nu fie chiar trează. Miji ochii atentă în întunericul bătut de lucirea metalică scăpărată prin geamul irizat sideral ca o lucarnă a cerului și pândi, fără să miște, măsurând prin auz, somnul acesteia. Somnul, ca și tot ce făcea soacra pe trezie, o umplea de bănuiala unei îndelung chibzuite prefăcătorii, de parcă fiind acolo n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
traversele și liniile, strălucind de încordare, dezvăluind, rând pe rând și fragmentar, mădularele trenului, aruncând partea de sus a vagoanelor într-o vuitoare prăpastie neagră. Ascuns în dreptul coloanei de alimentare cu apă se crezu la adăpost, dar șuvoiul de lumină scăpără căutându-l să-l smulgă din beznă. Simți ca o despuiere apăsarea rece pe față și piept. Fulgerător, se lăsă la pământ, ducându-și palma la gură, mușcându-și buzele până la sânge. Ochiul de foc clipi, strivindu-l de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
zvârcolire spasmodică. Puzderie de pete galbene, portocalii, roșii și albastre veniră peste el. Tencuiala plesni, se bulbucă și se-mbucă în pâlpâiri rotunde, închipuind un cer negriu. Totul se roti prăbușindu-se fără să-l atingă, jucând în fulgerări orbitoare, scăpărând în revărsări de sânge, în irizări și reverberații sonore adunate în izbiturile unei inimi care se-ncăpățâna să trăiască bătând din ce în ce mai puternic, din ce în ce mai plină de voință... CAPITOLUL 14 Cerboaica venea spre casă încet, istovită. Istovită și puternică, purtând în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
expediția la Peștera Liliecilor. Fără prea multe mofturi, fandoseli și alte marafeturi cu care erau obișnuiți din alte ocazii. Drept e că erau oameni serioși cu toții, nu niște mucoși plîngăreți de care găsești cu duzina pe toate drumurile, cît ai scăpăra un chibrit. Ziceți poate că Bărzăunul era mai mic decît ceilalți și nu prea se putea pune mare bază-n el? Aș! Nici vorbă! Pot spune așa ceva doar miopii, ori cărpănoșii care nu-l cunosc bine pe Bărzăun, ori vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o întoarcere în Infern. Îi pune câte cinci ani pe umeri. Îl aduce de spate. Îi vălurește pielea de pe gât. Îi încărunțește barba din ce în ce mai neîngrijită. Orașele, toate, sunt fierbinți ca niște cazane din care iese smolit și singur. Ochii îi scapără însă, din nou, ca la 20 de ani. Ceasloave după ceasloave, legate în catifea albastră, se umplu de crabi copți în inimă de anghinare și calamari perpeliți în zmeură. Se comandă farfurii de sidef. Se schimbă draperiile de pe Thule și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fine, atât de rezistente, atât de întunecate. Prinse perdeaua de la fereastră cu ambele mâini și trase cu toată puterea de țesătura aceea diafană. Clamele cedară ușor rămânând cu ea în mână. Maxilarele îi erau încordate, respirația sacadată, ochii altădată blânzi, scăpărau săgeți printre genele lungi și dese. Ținând-o cu ambele mâini și cu privirea ațintită în depărtare, undeva în adâncuri, trase de pânza întunecată vrând să o rupă în bucăți, să o distrugă, dar aceasta se încăpățâna să reziste. O
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]