148 matches
-
Eckman, n-ar fi fost suspectat de complicate relații ascunse cu Stein, frizând limita legalității. Își cufundă lingura Într-o supă Julienne lipsită de gust. Prefera mâncarea gustoasă, puternic asezonată, dar sățioasă. Afară, În Întuneric, nu se vedea nimic, doar scăpărările ocazionale de lumină ale unei gări mici, flacăra precipitată dintr-un tunel și, neîncetat, imaginea străvezie a propriei fețe, mâna lui plutind ca un pește prin care luciul apei și printre alge. Era puțin iritat de ubicuitatea ei și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
n-ar fi avut nici un efect. Ar fi putut ea să protesteze toată noaptea. Dar Îi oferise bărbatului singura momeală pe care nu-i stătea În putere s-o refuze: rațiunea. Și În spatele rațiunii Îl lăsă să ghicească, Într-o scăpărare, un argument de altă natură, unul mai prețios, o rațiune de natură diplomatică. Își șterse iar ochelarii, dădu afirmativ din cap și cedă. Domnișoara Warren Îi Înșfăcă mâna și i-o strânse, Întipărind adânc În degetul lui Înfiorat Însemnul inelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
este? întreabă Mircea Emil, împingîndu-și spre ceafă, cu vîrful arătătorului, pălăriuța. Ai impresia că sîntem bodegă? Eu n-am decît impresii de călătorie și ceva bani. Și eu, mai ieftin, am un lichior îi arată chelnerul o sticlă, intimidat de scăpărarea unui surîs bătăios pe buzele clientului. Mircea Emil arată cu degetul spre gura unui pahar de-un sfert, în care chelnerul toarnă, oprindu-și apoi prețul din bancnota întinsă. Mersi, șeri! exclamă clientul, așezînd paharul gol pe tejghea, luîndu-și restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
duci bine, să prosperi, nu? Cu ce te ocupi?" Pentru asta era întotdeauna pregătit. Răspunsese cu dezinvoltură "comis-voiajor, reprezentant al firmei de șampanie și vinuri Mott". A fost singura clipă cînd ochii bovini ai lui Basarab Cantacuzino luciră cu o scăpărare de interes. De asta era și el mulțumit. Un comis-voiajor este o persoană foarte utilă, vede multe, aude multe, intră peste tot și n-o bagi în seamă așa că nu deranjează, chiar dacă se află unde n-ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din calea degetelor care palpau, ca să apară într-un alt loc, sub o altă intensitate și jocul cu nodulul dureros părea s-o excite. Singura atentă, receptivă la toate, cu ochii mari deschiși, Sidonia observă schimbarea intensă a Carminei, paloarea, scăpărările irișilor ce aduceau a om hăituit și, cu naturalețe, stăpână pe ea, stopă discuția privitoare la viitorul celor doi soți. Mai important, nu-i așa, este momentul de față, de fapt am venit să stabilim de comun acord ziua când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
jumătate, ba alte et cetera. Acum e ușor să critici așa ceva; dar În vremurile acelea, capitala tuturor Spaniilor era un loc unde Îți câștigai viața sau ți-o pierdeai Într-o Încăierare, Într-o ambuscadă la colț de stradă, În scăpărările unor oțeluri. În treburile astea, Însă, Diego Alatriste se descurca de minune. Era foarte priceput la trasul spadei și mânuia la perfecție, pitit În mâna stângă, jungherul acela zis și dagă, subțire și lung, căruia mulți Îi spuneau vizcaína, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
simțindu-se perfect stăpân pe sine și Într-o formă bună, ieși de sub portic cu spada În mâna dreaptă, În timp ce cu stânga scotea din teacă daga vizcaína. La jumătatea drumului, din bezna porții ieși Încă o umbră, cu câte o scăpărare metalică În fiecare mână; și umbra aceea, alături de a căpitanului, se mișcă pe străduță În Întâmpinarea celorlalte forme omenești pe care fanarul le proiecta deja pe zid. Un pas, doi, Încă unul. Totul era Îndrăcit de aproape pe drumeagul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
meseriaș Îmbogățit, cu influență și putere, Îmi produseră un sentiment neplăcut la gândul că omul acela Împărțea careta și poate avea În comun legături familiale cu bălaia tinerică de care eram Îndrăgostit. Dar lucrul cel mai neliniștitor a fost ciudata scăpărare din ochii lui; expresia de ură și de mânie pe care am văzut-o apărând În ei când fata a pronunțat numele căpitanului Alatriste. Promenada de la Prado A doua zi era duminică. Începu cu o mare sărbătoare și fu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Alatriste se sumețise puțin, răsucindu-și mustața. Era limpede că nu-i plăcea să-i fie luate În râs rănile, de nimeni, nici măcar de cel care putea să-l trimită la execuție chiar În clipa aceea. Olivares studie cu curiozitate scăpărarea de insolență ce-i apăruse În ochi, apoi se Întoarse la teancul de dinaintea lui. — Așa s-ar părea, conchise. Deși referințele la aventurile dumitale departe de steaguri sunt mai puțin exemplare decât cele din viața militară... Văd aici o Încăierare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să-l omor. Fără nervi, fără mânie: cu calm, În spațiu și timp. E vorba de o chestiune personală. Ba chiar profesională. Și, de la profesionist la profesionist, sunt sigur că mă va Înțelege perfect... O să-i transmiți mesajul? Din nou scăpărarea albă Îi străbătu chipul, primejdioasă ca un fulger. Pe legea mea că ești un băiat bun. Rămase pe gânduri, privind iar un punct nedefinit al pieței plutind tot mai mult În negură. Apoi dădu să plece, dar se opri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
muzică în care exultă însăși esența spiritualității franceze, între ludic și imaginativ, între culoare și farmec melodic. Este un tablou de mare atracțiozitate în care poți întâlni - dacă le găsești, dacă le dibui - frânturi melodice din opere franceze și italiene, scăpărari ale clasicismului vienez; este un puzzle imaginat de un francez care are nostalgia frumuseților pierdute, pe care încearcă a și le aminti. Valentin și Roxana Gheorghiu o fac cu entuziasm, o fac cu aplicația profesionistului care ia gluma în serios
Aniversările muzicale ale primăverii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7505_a_8830]
-
însă credința, cea care izbucnește firav din semnele simbolice ale lui Gheorghe Zărnescu, cum ar fi bulele imperiale de bronz, șlefuite până la culoarea aprinsă a focului alb, încât și încăperile ritmate o preiau subtil și prefigurează prin labirintul întunecat mici scăpărări de speranță. Dany Madlen Zărnescu este o rimă perfectă la tot ce am spus până aici, dar mai ales surprinde prin îndrăzneala de a înfrunta celebra paradigmă a lui Kazimir Malevici „Pătrat alb pe fond alb", pe care se sprijină
Inutilele obiecte ale imaginației by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5991_a_7316]
-
Semnul era temeinic: cine l-a distins Nu poate să dea greș de vrea să te găsească. Oricine-și recunoaște pe ai lui: mândria Nu era izolare, umilința nu era lașă, Văpaia cea plăpândă, camuflată din cuget nu era o scăpărare de chibrit
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
care lumina instalației electrice cu steluțe roind galbene pe marginile pătuțului îi pune cerculețe intermitente de picuri aurii în jurul pupilelor larg deschise prin care universul lui abisal în formare mă asimilează tăcut într-o rețea prețioasă de astre ale căror scăpărări jucăușe îi aprind ochii ageri însuflețindu-i tainic întreaga ființă despre care îmi place să cred că e o nouă versiune a lui tati îmbunătățită cu mami
Tineri poeți - Adrian Zalmora - recomandat de Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5352_a_6677]
-
atenție primită și perorând neobosit împotriva celor care se bucură de prea multă. E un scorțos dificil cu profunzimi autentice, dar niște profunzimi hrănite din dezamăgiri orgolioase și din ranchiuni nestinse. Un coleric cu viziuni sumbre cheltuindu-și veninul în scăpărări polemice de mare efect estetic. A doua trăsătură privește voința lui Schopenhauer de a lămuri problemele filozofiei. E în el o sforțare de paladin care vrea să pună capăt tuturor dilemelor spiritului, o insurecție pornită din dorința de a rezolva
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
melancoliile dureroase pricinuite de trecerea timpului. Și peste cel care scrie, dar mai ales peste cei evocați: toți marii scriitori portretizați - cu admirație, cu amuzament, cu amenitate și simpatie - îmbătrânesc și au un sfârșit, toate ambițiile, toate accidentele literare, toate scăpărările de neuitat ale acestor temperamente de excepție se sting în același final, al bătrâneții, bolii și morții. Dar efectele sunt dozate și discrete, umorul și melancolia se contrabalansează în această carte extraordinară: un autor elegant și empatic, un mare critic
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
ecuație filologică o serie de cuvinte cu valoare conceptuală: conștiință etc., fapt reluat în șlagărul final: „Mis dragi cuvintele să știi/ ele-mi sunt surorile...” Și în acest din urmă film, relația celor doi este înainte de toate una discuționistă cu scăpărări teoretico-polemice, în care cuvântul are cuvântul. Și încă un numitor comun important: toate lungmetrajele lui Porumboiu au adagiul unui cântec de lume, de inimă albastră, reluarea pe o pantă ușoară, cu accente melo, întro cheie minoră, derizivă a partiturii serioase
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
implicarea factorului timp, considerații asupra stilului... Un semnificativ, un veritabil tezaur de valori spirituale îl reprezintă pentru Furtwaengler complexul lecturilor, alegerea, comentarea acestora... de la Homer la Shakespeare, de la Goethe la Thomas Mann. Aici, la nivelul acestor întâlniri se întâmplă marea scăpărare a spiritului, se definește adânca înțelepciune a muzicianului performer dirijor și gânditor. ,Să vrei ceea ce poți"... observa Furtwaengler pe parcursul unui pasionant șir de aforisme născute din experiența vieții, a cunoașterii unui falnic înțelept al secolului. Volumul cuprinde de asemenea însemnările
Scrierile lui Furtwaengler by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11079_a_12404]
-
Victor Sterom poemele din acest volum se desprind din structurile aforismului:copilăria/mă ține de picioare mereu,/la pieptul ei/mă arunc în gol!(Ah,copilărie!). Dan Dobre este un poet blajin,însă versurile sale străfulgeră lumină ideatică,ca o scăpărare a unei lame de cuțit în razele nostalgice ale lunii:cu genele cern lumina,/privirea,/ochilor mei le rămâi/ivirea.( ***).Declamația este sclipitoare,percutantă pe o miză etică și religioasă:eu nu te-ntreb dacă e bine sau rău/nici
DAN DOBRE- ULTRAJ ÎMPOTRIVA PROASTELOR MORAVURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361278_a_362607]
-
de piele rămase prinse În cavitate atunci când coaja fusese smulsă. Capul mortului parcă se afla acolo, sub ochii lor, Înghețat de privirea cumplită a unei Gorgone. Abia atunci, poate pentru a-și dezlipi privirea de acea grozăvie, sau pentru că o scăpărare a torței azvârlise un fulger de lumină pe un perete, atenția lui Dante se opri asupra marelui mozaic aflat În spatele celui ucis. Ridică torța, plin de curiozitate. Lumina alunecă peste un pumn de pietre de mozaic multicolore, căzute sub schelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
anume vă temeți, de fapt, din această moarte? Iar mai Înainte? De ce vă puteați teme din viața lui? Celălalt păru să nu surprindă tonul său zeflemitor. Se apropiase de fereastră, parcă În căutare de aer. Apoi se răsuci, cu o scăpărare de răutate În ochi. După ce renunțase la masca sa curială, acum părea un negustor șiret, gata să vândă și să cumpere. De ce ar trebui să se teamă Sfânta Biserică de moartea unui biet artizan? Sau de viața lui? Nu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe care stăteau aliniate recipientele cu ierburi. Se zori Într-acolo și, Înșfăcând un colț al mobilei, o scutură din toate puterile, ca pentru a-i verifica soliditatea. — Ajută-mă să-l deplasez, repede. Bargello se apropie perplex. Apoi, o scăpărare de inteligență Își deschise drum pe chipul său, În timp ce se arunca la rândul său peste piesa de mobilier, Încercând să Îl urnească. Se pare... se pare că e prins În cuie de zid... gâfâi el, roșu de efort. Fruntea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a lăsat lucrurile în ordine. Păi, dacă omul nu avea copii, spuse Cristian Toma, sorbind din cafeaua care se răcise între timp, ce putea să facă? Ileana nu se atinsese de cafea, însă inspectorul observă că ochii femeii aruncau iarăși scăpărări de lumină. Nu, dragule, nu așa stau lucrurile, spuse Ileana apăsat. Calistrat era paznic și știa foarte bine ce are de făcut. Trebuia să se însoare și să facă copii. Datoria lui era să își asigure un urmaș. Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unde o văzusem pe tânăra învățătoare așezată la marginea lumii noastre. Mă așez mereu în același loc, pe locul ei, și îmi trag sufletul. Durează minute bune. Privesc ceea ce privea ea, marea panoramă redevenită calmă și lentă, fără trâmbe și scăpărări, și îi revăd surâsul adresat infinitului compromis de război, revăd toate acestea de parcă aceeași scenă ar urma să se joace din nou, și aștept. Aștept. X Războiul dura. Toți fanfaronii care spuseseră că îi vom trimite pe nemți înapoi acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Îndrăgostiți. Apoi au lăsat În urmă clarul de lună, intrând În umbra vârstată a unei pagode năpădite de viță cățărătoare, unde miresmele erau atât de dulci, Încât deveneau aproape muzicale. - Aprinde un chibrit, a șoptit ea.Vreau să te văd. Scăpărare! Flacără! Noaptea și copacii vârstați de umbre erau ca un decor de teatru, iar faptul că se afla acolo cu Eleanor, o umbră ireală, i se părea ceva deja trăit. Amory și-a spus că numai trecutul poate părea straniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]