71 matches
-
ei încet, fierbinte parcă în singurătatea tot mai rece a nopții. Drumul era gol. În deal ne-am urcat în trăsură. Acum era și mai întuneric. Abia bănuiam fața Adelei. Stătea sprijinită cu umărul în colțul ei, cu picioarele pe scăunașul dinainte. Simțeam cum îi radiază viața prin ușoara-i îmbrăcăminte. Când coboram valea spre Bălțătești cu hârșcâituri de piedică primitivă, un landau bine încărcat cu trupuri omenești, unul dintre acele care culeg la întîmplare tot felul de pasageri, trecu spre
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
chiar când zburau în direcția contrară trăsurii, afecționând, ca puncte de intermitentă odihnă, nasul doamnei M..., al Adelei și cu preferință pe al meu, ca mai proeminent și mai spațios. Dar pentru mine problema capitală era alta, destul de complicată. Pe scăunașul de dinainte, într-o trăsură și mai strâmtă decât a lui badea Vasile, trebuia să fiu mereu cu ochii în patru ca să nu ating picioarele tovarășelor mele și să nu le trimit fumul țigărilor în față. Fumul acesta, cu stupida
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care și l-a ales în trăsură, se detașa roză pe albastrul mat al cerului de dimineață. - Să plecăm, cucoane, că-i tîrziu.Badea Vasile avea dreptate. Uitasem că trebuia să plecăm. Am rămas singur cu doamnele, înghesuit modest pe scăunașul de dinainte. Simțeam că am aerul unui câine de lux luat la plimbare. Dar postura asta, puțin glorioasă, n-a ținut mult. Adela îmi cerea mereu lămuriri asupra locurilor pe unde treceam sau care se vedeau din trăsură, așa încît
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să închipuiască un colos împădurit și abrupt. Am ajutat doamnelor să se coboare din trăsură - oficiu cam ridicol în mijlocul lumii adunate în jurul nostru (și aceste doamne aveau niște mișcări atât de încete și vestejit grațioase). Adela, venită în trăsură pe scăunaș încă de la intrarea în mănăstire, sărise sprintenă, fără ajutorul meu, și doar numai acest ajutor m-ar fi putut reabilita în fața gurilor căscate din jur, care mi se părea că zâmbesc. Adela, trădătoare, asista ca public la faptele mele cavalerești
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe ghidul ei. "Ghidul meu"... "Meu"... După masă ne-am întors acasă pe lună. Am voit să stau pe capră, căci în trăsură nu puteam încăpea, relativ comod, decât trei. Adela a hotărât că trebuie să stau cu ea pe scăunaș, cum vom putea, ca să fim toți la un loc, declarând că nu admite nici o împotrivire. Când a pornit trăsura, și-a trecut brațul pe sub al meu, ca să câștigăm spațiu și să nu cădem jos. În stil romantic curent, s-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fund, tocmai deasupra munților Horaiței, spre a se întoarce într-o clipă din nou deasupra unei cumpene, a unei case, a unui pâlc de stejari. Jocul de imagini absurd de pe cer și Adela, atât de ea, atât de lângă mine pe scăunașul îngust, îmi alterau sensul propriei mele realități... Am simțit ca o catastrofă oprirea trăsurii la poarta casei. Când ne-am despărțit, mâna îi era fierbinte, avea temperatura corpului ei întreg... Mi-a rămas în palmă impresia mâinii ei. (Impresie reală
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
gol și sufletul greu... Premise fără concluzie... Peripeții fără deznodământ... Dar ce fierbinte îi era respirația și ce miros amețitor de femeie tânără avea pieptul ei încălzit când a alunecat peste mine întreagă! Și ce întreagă era lângă mine pe scăunașul îngust! Și ce dureros de femeie era cu rochia sfâșiată la poale și cu părul în dezordine. Când am ajuns în balcon, era în fundul grădinii. A venit imediat, cu pași grăbiți și mărunți, cu coatele lipite de talie, cu brațele
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ea, timp de două ceasuri, despacheta cumpărături, vânând un salam pentru prânz care era deja pe raft; În timp ce ea plesnea și netezea patul cu brațe scurte și puternice (ținea dormitorul cu pioșenie neschimbat, după moartea lui Ussher - scaunul lui pivotant, scăunașul de picioare, Hobbes-ul, Vico-ul, Hume și Marx-ul subliniate), discutând diverse. El văzuse că și atunci când reușea să Înghesuie câte un cuvânt În discuție, acela era Încercuit și tăiat imediat. Margotte Îi dădea Înainte vajnic, enorm de dornică să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Tăcu, privind stăruitor spre boier. Începu iar, aiurit: —Acu zic: Hai, măi nevastă, la câmp, la Cioara. Acolo muncim o vară-ntreagă și dormim sub căruță... cu cânele legat lângă noi... În casă era tăcere. Chihaia se așezase pe un scăunaș într-un colț. Boierul asculta încremenit pe scaunul lui, în bătaia focului cu tresăriri și bâzâiri încete. Da’ eu ce fac? zise deodată hoțul de lemne... Eu zic una, boierul zice alta... Cucoane! șopti el cu durere, cucoane! am asudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ouă. Avea o odăiță curățică, cu lăvicere de petici colorate pe jos, cu „tablouri“ pe păreți - Othello întinzând un braț spre depărtări și povestind Desdemonei isprăvile lui, Romeo sărutând pe Julieta, și altele. Haia intra și se așeza pe un scăunaș în dreptul ferestrelor deschise, pe care înfloreau flori în oale de lut. Tudorița, așezată în fundul unui divan, o privea zâmbind; și amândouă tăceau o vreme, apoi începeau să vorbească. De unde ai mata așa de frumoase portrete? a întrebat într-un rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de frunze de stejar, puneau la cale și deosebitele întâmplări din îngrămădirea aceea a târgului. Tudorița își dădu îndată sama că în jurul ei se petrece ceva neobișnuit și „se vorbește“. Când ieșea cu lucrul în cerdac, după ce se așeza pe scăunașul ei, vedea că se întind capete curioase spre ea de pe la colțurile caselor, prin ferestrele deschise. Când trecea peste drum, la dughenița Reizei, ca să cumpere ceva, privirile ascuțite ale ovreicei, deși erau însoțite de râs și vorbe multe, parcă o cercetau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de buci. În fund, o spărtură rotundă, în care era înțepenit și lipit un geam de sticlă, așa de mic încât abia puteai vârî în el ochii și nasul. Lumina cea mare intra prin ușa deschisă. - La vatră, pe un scăunaș cu trei picioare, sta o fată ca de douăzeci de ani și se necăjea să aprindă un foc de ciucalăi. Când bătrânul și Niță intrară, ea își scoase capul de sub horn. Întoarse ochii și rămase mirată în fața străinului. Fără voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să-ți deie sănătate... și să-ți fie toate după inimă... — Așa... hm! ca apa nu-i nimica mai bun pe lumea asta... observă moșneagul. Fata zâmbea blând. Puse cofa cu apă după ușă, apoi se așeză la vatră, pe scăunașul ei cu trei picioare. Niță Lepădatu băgă de samă că fața i-i mai rumănă și pieptănătura mai lucie și mai linsă. Se privise în izvor și-și stropise obrazul și părul cu apă curată. —Ei, apoi acu ce-om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
măi Niță, colea pe laiță, lângă vatră, și scoate-ți gluga din cap... Sandu vătaful smulse gluga albă a lui Lepădatu, își smulse și gluga lui mohorâtă, puse pe flăcău pe laiță, și el se trânti înaintea focului pe un scăunaș scund. — Ce mai zici, moș Izdraile! strigă el apoi râzând. Afară tot plouă - de mi s-a urât... Ia așa, parcă-i o negură în jurul meu, și mă-nădușă... Aici în bordei, îi mai bine... Am eu o leacă de gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
năcaz poate ajunge un om blajin ca el; și mai ales să se afle cum te ciocnesc femeile cu clonțul, de-ți pierzi și răbdare, și sănătate, și tot. Când oare a intrat în casă și s-a așezat pe scăunaș, la vatră, aprinzând încă o țigară? Cățelușa s-a sculat din ungherul ei și a venit să-și puie botul pe genunchiul lui. Nana Floarea s-a culcat lângă prunc. Ana ațipise. Când s-au petrecut acestea? Câtă vreme a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
poartă cu vrednicie cât e stăpânul bolnav. — Asta neapărat! s-a fudulit Onu Bezarbarză. S-a dus el la căsuță tropăind cu bocancii, iar nana Floarea s-a întors la bolnav. Badea Toma și Traian stăteau în preajma lui pe două scăunașe. Păreau că schimbaseră câteva cuvinte și primiseră un răspuns mulțămitor de la Culi. Acuma tăceau. Femeia a pășit în vârful degetelor. S-a dus la icoane, cercetând luminița candelei. A rânduit sarica și blănița, aduse până la vatră de badea Toma. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se răstise femeia, nu chiar Încântată. „E, n-ai mata de unde să știi. E ceva complicat pentru școală.” Bombănind, femeia le adusese apă caldă Într-o oală și tăcuse când dăduse cu ochii de microscop. Băieții Îl puseseră pe un scăunaș cu trei picioare, cioplit de tatăl unui prieten de-al lor rudar, Lică, mort cu o vară Înainte În Gropanul de la Dunăre. „Baroane, să te văd acuma cum Îmi măsori tu mie trei’ș’opt de grade!” Îl Împunsese Vieru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ce-aveți, mă, În țevile-alea?” Întrebase cam bănuitoare și Încruntată femeia. Neavând cum s-o dea cotită, Baronu Îi spusese. Femeia se Înroșise și-i blestema, cu țipete ascuțite, că-i spurcaseră oala În care fiersese apa, străchinile, prispa, scăunașul cu trei picioare, lingurile, bătătura, casa. Băieții o luaseră și ei la goană spre poartă și, Înainte să iasă, apucaseră să audă cum, În urma lor, azvârlit Înspre ei de muierea furioasă, microscopul se făcea zob pe poteca pietruită. Vieru Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe Giulia să mănânce acolo, în bucătăria restaurantului care strălucea ca o tavă de inox. Avea o măsuță mică pe care își ținea el sosurile, ingredientele mai delicate, bune de pus în mâncare la sfârșit. Iar sub măsuță ținea un scăunaș, făcut special pentru Giulia, cu spătar și perniță. Prima copilărie a Giuliei a fost destul de îndestulătoare, căci ea n-a cunoscut foametea care apăsa peste restul populației și nici n-a apucat să-și dea seama prea bine, întrucât avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
tremurând în mînecele ude. Așa am stat toată noaptea. Pe la cântători am început a merge cu picioarele goale prin noroi spre casă... am intrat în bordei... pe vatră lemnele se topise... și zgura abia mai licărea... tata ședea pe un scăunaș scund și pe fața sa arsă și nerasă se strecurau lacrimi de venin. - Unde - ai fost? zise el, apucând cu blândețe mâna mea înghețată. - Am fost să caut pe mama... unde-i mama? Pieptul său se îmflă cumplit, el mă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
rămân; ci decisesem de-a urma primei mele impresiuni, aceea de-a mă duce-n lume, unde mă vor duce ochii. Băgai vreascuri în foc, cari începură să trosnească vesel și să arunce scântei cu pară. Apropiai de foc un scăunaș scund, luai dintr-un colț al bordeiului coasa tatei și șezând pe scăunaș începui, la lumina focului de vreascuri, c-un cuțit de brâu, să cioplesc cu băgare de samă coasa și s-o prefac în lance. Făcui ca coasa
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
duce-n lume, unde mă vor duce ochii. Băgai vreascuri în foc, cari începură să trosnească vesel și să arunce scântei cu pară. Apropiai de foc un scăunaș scund, luai dintr-un colț al bordeiului coasa tatei și șezând pe scăunaș începui, la lumina focului de vreascuri, c-un cuțit de brâu, să cioplesc cu băgare de samă coasa și s-o prefac în lance. Făcui ca coasa să steie drept în vârful mânerului și-apoi, luând o cute de piatră
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lână. În zona noastră s-au folosit mai multe tipuri de furcă: furca de brâu - la care femeile torceau nu numai în casă, ci și în timpul mersului pe drum, prin fața gospodăriei sau pe câmp sau când supravegheau animalele; furca cu scăunaș - folosită în casă sau în curte; și furca fixată în tavan sau la grindă - utilizată, de obicei, la răsucirea tortului 1. În afara fusului obișnuit, s-a mai folosit și „druga”, un fus mai mare și mai gros, utilizat pentru torsul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de Memorial Day343, Daniel Lewin a ajuns cu autostopul de la New York la Worcester, Massachusetts, în ceva mai puțin de cinci ore. Îl însoțeau tânăra lui soție, Phyllis, și Paul, fiul în vârstă de opt luni, purtat de Daniel într-un scăunaș de pânză, fixat pe umeri ca un rucsac. Ziua era înnăbușitor de fierbinte, cu un cer înnorat ce amenința cu ploaie, iar circulația matinală se întreba... vreau să zic, circulația matinală nu era densă, dar puțini șoferi treceau pe lângă ei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
aici, în fața acestei onorabile adunări, că l-a dat afară cu piciorul pe bietul rege, tatăl ei. BUFONUL: Apropie-te, jupîneasa. Numele ți-e Goneril? LEAR: Nu-l poate tăgădui. BUFONUL: Mă rog de iertare, te-am luat drept un scăunaș. LEAR: Cealaltă-acum; privirea-i cruntă-arată Din ce-i făcută inima-i. Opriți-o! Arme, -arme! Săbii, foc! E mită-aici! Tu, jude fals, de ce-ai lăsat să scape? EDGAR: Păzească-ți cele cinci simțuri. KENT: O, jale! Șir, unde
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]