395 matches
-
la ce să-i folosești, te urmărește permanent. În stânga ai piatră, în dreapta tot piatră, stânci de pietriș și de nisip întărit, un drumeag pe care încerci să ți-l croiești din greu cu mașina în deșertul Sahara, printre bolovani și scaieți. Nici urmă de locuințe, nici țipenie de om, doar deșert sterp, inuman, dușmănos. Și dintr-odată te trezești că mașina îți este înconjurată de un grup de 10-15 persoane, în djalabale (haine tradiționale berbere) albastre, negre sau albe, cu chechia
Agenda2004-28-04-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/282639_a_283968]
-
și picioarele, cînd îi dădea foc pletelor sau le umplea de roiuri de albine, cînd îi desena pe trup o mulțime de guri enorme. Uneori acest trup înflorea că o grădină sălbatică; pe sfîrcurile sînilor se deșchideau maci, flori de scaieți portocalii îi ardeau la subsuori, clopoței și măceși se încolăceau în jurul membrelor ei, ciorchini de coacăze i se scurgeau de pe buze, libelule cu aripi albastre-violet își luau zborul de pe pleoapele ei, galbenele aurii și șopîrle de un verde acid i
Seductia violentă by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17780_a_19105]
-
zadar pianul mitraliază/ timpanul de fier/ Crizantemele amputate/ și mușcată singură în fereastră/ O constelație dansează/ Cloșca cu pui parcă e vie" ("Fugă pe străzi"). La Dumitru Mureșan personaje sînt dimineață, noaptea, vara, iarna, ploaia, culorile, florile, porumbeii și vrăbiile, scaieții, "guliile violete varză ultramarină", cartoful și gîndacul de Colorado aferent, sau luna "întinsă că foaia de tăiței"; pe poet nu-l interesează omul decît în măsura în care el face parte din peisaj (trece, face un gest, privește). Economia de vorbe face să
Cronica unei clipe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18052_a_19377]
-
păros, ager, răbdător că un catîr ori măgar avînd un ciucur de lină roșie în frunte sub părul retezat cu foarfecă, drept, lăsîndu-i ochii mari cuminți liberi; plus coadă să lungă lăsată sălbatic să crească și care este plină de scaieți uscați prinși acolo de la cine știe ce alte drumuri mocănești spre cîmpia largă, bogată în roade de la miazăzi. Un personaj care simte permanent nevoia să trădeze, punîndu-si la grele încercări fidelitatea socotita că o povară insuportabila deseori. Remușcările lui în mijlocul unei spaime
Ochiul interior al trădării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18058_a_19383]
-
panică”, aburul respirației animale „răvășește fructele negre. murele și porumba”. Nimic nu are consistență, contur precis. realitate palpabilă. Se percep, ca un revers al irealității, doar niște „umbre distilate în așteptare”, se aude inaudibilul, și anume, „oftatul unui ecou în scaieții impoderabili”. Dar, în ciuda vagului care plutește peste lucruri, versul ne transmite ceva uimitor: „toate cântăresc greu în inimă”. Cu alte cuvinte, înlăuntrul ființei receptarea e hipersensibilă, conectată la cele mai slabe, mai umile semnale venite din afară. Să reținem, așadar
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
redactor-șef" (p. 28). Această plecare îl va întrista îndelung, mai ales după ce prietenul admirat va părăsi Clujul, câteva luni mai târziu: Totdeauna când mă compar cu el, mă găsesc sărac, de o sărăcie îngrozitoare. Versurile mele sunt ca niște scaieți pe lângă o pădure care vuiește." (Comparația amintește oarecum de un alt poet, Edgar Lee Masters, tradus de cineva, cu acel "mic poet" care scria insignifiante bijuterii "în timp ce Homer și Whitman vuiau pe culmi".) Chiar exagerată modestia nu-i stă rău
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
ele pot fi descompuse în unități simple, în virtutea unui ritm sintactic al concentrării: „vers după vers poem după poem/ imprimate pe creier, în gînd./ mari porțiuni din scoarță sînt arse, scurt-/ circuitate/ nici bălării nu mai cresc,/ nici rămurea de scaiete/ nu se despoaie/ în roua lăuntrică” (biblia belgrad eu și moara lui take). Poetul se simte incongruent cu lumea. Un „ciudat” care se consolează cu năzuința vechimii mergînd pînă-n anorganic, voind a deveni străvechi aidoma nămolului îndepărtat de orice așezare
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
Mircea Anghelescu Proza interbelică este aceea care descoperă imaginea teribilă a periferiei, a mahalalelor cu maghernițe gata să cadă, cu maidane pline de scaieți și gunoaie, unde o lume pestriță, săracă, se chinuie să supraviețuiască într-un mediu ostil. Atinsă în câteva cercetări sociologice, prezența mahalalei în literatură este discutată și în cartea relativ recentă a Georgianei Sârbu (Cartea Românească, 2009), bine scrisă, care
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]
-
pietre și scuipat Nimic nu spune. Pe crucea ce-a purtat-o-n spate (Bucată de drum bună) L-au răstignit cu cuie-n palme Și-i pun cunună. N-au lauri, nici flori nu i-au dat Ci rugi, scaieți și spin Și-L țin în soare, însetat, Și-n chin. I-au omorât iudeii trupul Dar spiritul nu-i moare, L-au omorât fără vreun scrupul Și-L doare. Îl doare pentru toți aceia Ce n-au crezut în
PE DRUMUL CRUCII de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381655_a_382984]
-
din Patimile.“ Miguel Delibes, fragment din volumul Ereticul, tradus din limba spaniolă de Tudora Șandru-Mehedinți „S-a întâmplat pe vremea când lui Goldstein David i s-a arătat Diavolul în forma unui cârnat.“ Kepes András, fragment din volumul Deșert de scaiete (2011), traducere de Kedves Emőke „ Îi salut pe toți acei care mă citesc, Cu gesturi largi îmi scot în fața lor pălăria Dinaintea porții mele când ei mă zăresc De îndată ce diligența apare pe vârful dealului. Le dau binețe și le urez
Noaptea Literaturii Europene la București [Corola-blog/BlogPost/99395_a_100687]
-
Împăratului Galben, plecat la vânătoare, urmări o căprioară cu atâta înverșunare, încât nu-și dădu seama când intră în pădurea deasă, albastră, de la marginea Împărăției Galbene. Pe când se pregătea să tragă o săgeată în animalul încolțit într-un pâlc de scaieți, în fața lui apăru o fată frumoasă ca o zână, strigând: - Stai, nu trage! Prințul scăpă arcul din mână. Fata prinse căprioara pe după gât, îi șopti ceva, o sărută pe botic și o eliberă. - Heeii, strigă prințul, ce faci? E vânatul
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]
-
întunecate și rebele ale Shannonului. Cădea, de asemenea, peste cimitirul părăsit de pe deal, unde fusese îngropat Michael Furey. Zăpada se așternuse din belșug pe crucile și pe lespezile strâmbe, pe țepii metalici ai portiței de la intrare, pe tufele uscate de scaieți. Sufletul i se topea încet, în timp ce auzea zăpada căzând ușor peste univers și la fel de ușor căzând, ca o pogorâre a zilei de pe urmă, peste toți cei vii și cei morți.” Filmul din 1987 al lui John Huston, ecranizare a prozei-sinteză
Joyce și alți clasici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4485_a_5810]
-
de sănătate ale câinilor, fotografii, economiile lor, apoi află unde este sediul Asociației chinologice. Se duc acolo și înscriu câinii pentru concurs. Urmează partea grea: pregătirea câinilor. Ei stau în curte și blana lor e plină de praf, paie și scaieți. Cu răbdare, fetele îl spală pe Blackie, îl duc în casă ca să nu se tăvălească în noroi, îl perie și îl piaptănă. La fel fac și cu Whisky. Exersează apoi comenzile: Șezi!, Culcat!, Mort!, Pas!, Aport! În ziua concursului, fetele
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3080]
-
Abia dacă aduna doi-trei pași avans, cînd furtuna uscată îl trîntea la pămînt cu o forță căreia nimic nu i se putea opune. Țărînă ridicată în văzduh îi intra în ochi și în gură, iar părul răvășit era îmbîcsit de scaieți. Numai ploaia, binecuvîntata ploaie, întîrzia să apară. Și, dintr-o dată, blestemul s-a prăvălit ca o avalanșă peste lume. Limbi de foc căzură pe pămînt. La o aruncătură de băț de tînărul lup, limbi de foc se înălțau acum către
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
peste marginile tale, amenințându-te cu înecul, trebuie să pui neapărat în funcțiune rațiunea! Un chip frumos la înfățișare se asociază cu o inteligență sclipitoare. Când deschide gura lucrurile pot suporta oarecari nuanțe... Belelele se prind de viața unora ca scaieții de blana oilor! Unii se spetesc muncind pentru a mai urca anevoie câte-o treaptă în ierarhia socială. Alții, prin relații, „familii” aflate la „butoane” și bani de bani ajung una-una ca păduchii în fruntea prostimii! Un „da” poate fi
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
tare frumoasă.Și vrăjitoarele, În veselia lor beau licori verzi ca veninul, aveau pe umăr o cioară ori se Împiedicau În câte un motan negru. Și hainele lor cenușii erau ca de fum, iar părul despletit, Încâlcit și plin de scaieți și rădăcini. Zilele treceau, săptămânile zburau, anii se călătoreau și Zâna creștea văzând cu ochii. Și era așa de frumoasă, că nici nu ziceai că este vrăjitoare.Trupul subțirel Îi era Încins cu o panglică albastră, părul de aur Îi
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Își iubeau stăpânul. Sâmpetru se Înălță la cer, iar câinii, ca să răzbească, au hotărât să nu se despartă, căci numai Împreună vor putea să supraviețuiască.Au umblat ei cât au umblat prin păduri Însetați, flămânzi. În cozi li se agățaseră scaieți, burțile le erau supte.Asta până Într-o zi când Haiduc, cel mai puternic și mai Îndrăzneț dintre câini,le spuse că asta nu se mai poate, dacă vor să trăiască, trebuie să facă ceva. Și câinii s-au pus
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
imagini, concurând, cu șanse de izbândă, focurile de artificii ale nopților procreative. Aventura se sfârșește în joc, violatoarea de unghere încărcate de păsări împăiate scapă afară, în natură: Dar mai absurd decât mine/ S-a rupt grabnic din tulpine/ Un scaiete bleo cruel/ Și s-a prins de fusta-mi, biata/ Am ieșit râzând cât roata/ lăsând larg deschisă poarta/ Sus la Kafka la Castel". Ceea ce neîntrecutul iscoditor praghez al neantului nu reușise! Regină-sclavă, semenă a Dalilei, dar și bărbat, pe
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
să sun. Ăsta era un cartier nou, care se numea ceva cu nuci. Și mi-a spus că e o stradă înainte de gară. Ne întâlnim cu doctoru’, cu Dacia, domne? Se închina, cum ați ajuns, domne? Era medic anestezist, trei scaieți. Asta era noaptea, la 10 jumate noaptea. A doua zi, dăm peste unul bărbos care, când ne vede, începe să urle, prahovenii mei! El era din Vălenii de Munte. Plecat din ’85, apoi își luase și soția și fata prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
haite de lupi pe metaforele tale pricăjite. Știi cum se vede viața alături de tine? Ca un păduche strivit. Ca o luncă plină cu broaște. Mă sufoc lângă tine. Mă Înăbuș de silă. Eu muza ta? Ia-ți drept muză un scaiete, o umbră, un bolovan, un coșmar, o viespe, un câine râios, o balenă lehuză, o frunză moartă, o grindină, un perete de mucava, un denunț, un sex de limax, o căpușă, o baie de sânge, o libarcă.... -Ești nebună, oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la Mona și zice: — Nici un indian n-a avut vreodată parte de așa ceva. Pe vremea cowboy-lor nu existau ciulini călători, zice. Semințele de ciulini au ajuns aici abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, aduse din Eurasia în lâna oilor - scaieți rusești. Muștarul marocan a venit odată cu nisipul folosit drept balast pe nave. Copacii argintii care se văd acolo sunt măslini rusești, Elaeganus augustifolia. Sutele de urechi de iepure albe și pufoase care cresc de-a lungul acostamentului sunt Verbascum thapsus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Raiului, zice. Stridie stă pe terasamentul de pietriș al șoselei și se apleacă spre Mona, care a rămas pe banchetă: — Vii și tu, Eva? Nu e vorba despre dragoste, ci despre putere. În spatele lui Stridie apune soarele. În spatele lui sunt scaieți rusești, mătură scoțiană și iederă japoneză. În spatele lui, lumea întreagă este cu susul în jos. Și Mona, cu ruinele civilizației occidentale împletite în păr, cu piesele plasei de prins visele și cu pietrele chinezești de ghicit, se uită în poală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
semnalul de alarmă. Trenul se oprește pe câmp, roțile scârțâie îngrozitor. Fata coboară din tren și privește la câmp, unde nu mai este nimeni. Fata o ia la fugă pe câmp, plângând, și strigând: „Răzvan! Răzvan!“. Fuge ca o disperată, scaieții și ciulinii o zgârie pe picioare, este desculță, și îl tot strigă pe Răzvan. Și aleargă și aleargă până ajunge la o râpă, unde câmpul se termină brusc. Fata privește la râpă, cade în genunchi plângând, și urlă cu vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
se oprește, roțile scârțâie îngrozitor. Fata coboară din tren și aleargă pe câmp, dar bărbatul și femeia nu mai sunt acolo. Fata plânge și o ia la fugă pe câmp, desculță, strigând: „Matei! Matei!“. Fuge ca o disperată, ciulinii și scaieții îi zgârie picioarele, dar ea tot fuge mai departe. Brusc, câmpul se termină și în fața fetei se întinde o râpă. Fata cade în genunchi plângând și urlă hohotind: „Mateeeeeeeeeeiii!“. Din râpă își ia zborul o pasăre și dispare la orizont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în căruțe trase cu măgari, femei în șalvari, țigănci în șalvari, cimitire de-ale lor, împrejmuite cu ziduri date cu var și stoluri de gâște care pasc, n-am văzut atâtea gâște în viața mea... Peste tot numai pene, praf, scaieți și muște. Spunea nepotu-meu că-ți vine să te spânzuri acolo în gardă, te pișcă muscoii, te arde locul, îți lasă numai blânde, îți intră în nas, în ochi, te ustură pe gât, faci bășici și îți fierb picioarele-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]