147 matches
-
constant, iar al doilea factor (punctat) este diferențiat. În cazul special în care A = B: în care notația lui Feynman ∇ însemnă operatorul gradient subscris aplicat numai asupra factorului B. În notație cu punct deasupra: Gradientul produsul scalar a două câmpuri scalare formula 33 și formula 34 urmează aceeași regulă ca cea a produsului pentru o singură variabilă:
Identitățile calculului vectorial () [Corola-website/Science/323691_a_325020]
-
este numai gravitația, dar pot fi incluse și alte câmpuri, precum cele electromagnetice. Într-un sistem de coordonate neinerțial, pot fi introduse alte"forțe" precum cele asociate cu mișcările relative. Adesea, aceste forțe pot fi reprezentate drept gradientul unei mărimi scalare. De exemplu gravitația, are direcția z și este reprezentată drept gradientul funcției U = -ρgz. Deoarece și presiunea apare în ecuație prin gradientul ei, putem rezolva problema fără a adăuga explicit aceste forțe, ci numai prin simpla modificare corespunzătoare a presiunii
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
Aceste ecuații se scriu în mod uzual în 3 sisteme de coordonate: Cartezian, cilindric și sferic. Deoarece ecuațiile Navier-Stokes sunt ecuații vectoriale, însemnă că scrierea lor în diversele sisteme de coordonate nu mai este la fel de simplă ca scrierea unor ecuații scalare, precum cea a transferului de căldură. Scrierea explicită a sistemului Navier-Stokes, cu notațiile uzuale formula 43, formula 44 și formula 45, pentru componentele vitezei pe cele trei direcții, este următoarea: De notat că gravitația a fost considerată ca forță, deci, în general vom
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
unitate normal la suprafața determinată de vectorii de poziție inițială și finală formula 13 Prin raportul dintre vectorul arie și intervalul de timp se găsește formula vectorului viteză areolară medie: formula 14 Acest vector este normal la suprafața (ABC) și are valoarea scalară egală cu formula 15, prin urmare, vectorul viteză areolară se poate scrie prin relația: formula 16, unde formula 17 este valoarea (mărimea vectorului viteză areolară medie). Pentru un interval de timp finit normala la suprafață nu se modifică în timp (ea fiind determinată
Viteză areolară () [Corola-website/Science/319537_a_320866]
-
prin relația: formula 41 Aceasta este o integrală primă a mișcării.Pentu mișcări cu moment cinetic constant, alegând planul traiectoriei în planul formula 42, vectorul viteză areolară este paralelă cu axa formula 43, rezultă că valoarea componentei formula 44 a acesteia coincide cu valoarea scalară, prin urmare: formula 45 Combinând ultimele două relații se găsește expresia: formula 46 Această ultimă relație exprimă de fapt teorema ariilor: "Dacă momentul formula 47 al fortei formula 48 este permanent ortogonal pe axa Oz, atunci mișcarea punctului, în proiecție pe planul xOy, se
Viteză areolară () [Corola-website/Science/319537_a_320866]
-
este tăiată la aceleași dimensiuni și are aceeași formă și poate fi înlocuită de către oricare alta; nici una dintre ele nu are importanță calitativă pentru întreg. Iar pavajul, în sine însuși, nu reprezintă un întreg integral, ci mai degrabă o mărime scalară. Pavajul uniform nu are valoarea estetică a unui mozaic, ci numai o valoare utilitaristă - tot așa cum o masă de oameni distruge demnitatea și valoarea omului, extrăgând din oameni numai utilitatea lor." The doctor and the soul, p. 70-71 " Până la ultima
Viktor Frankl () [Corola-website/Science/304081_a_305410]
-
valori în paralel. Mai întâi se inițializează acumulatorii cu elementul identitate (IDENT), folosind tipul de data pack t pentru a setă elementele individuale dintr-un vector. Pentru a satisface cerință de aliniament se vor acumula câteva elemente din vector folosind operații scalare până când variabilă dată va conține o adresă care este multiplu de VBYTES. E necesară o conversie explicită asupra pointerului dată pentru a-l transforma într-un long. Astfel se poate testa dacă este un multiplu de VBYTES. De asemenea, e
SIMD () [Corola-website/Science/322888_a_324217]
-
În electricitate și electromagnetism, capacitatea electrică este o mărime fizică scalară care exprimă proprietatea corpurilor conductoare, de a înmagazina și păstra sarcini electrice. Măsura ei se definește prin raportul dintre sarcina electrică a corpului izolat și potențialul său, exprimat față de un punct depărtat la infinit de potențial nul.Capacitatea electrică este
Capacitate electrică () [Corola-website/Science/314246_a_315575]
-
60°. Această observație poate fi formulată matematic după cum urmează. Gradientul funcției înălțime a dealului formula 6 înmulțită scalar cu un vector unitate dă panta dealului în direcția vectorului. Aceasta se numește derivată direcțională. Gradientul (sau câmpul de vectori gradient) unei funcții scalare formula 8 în raport cu o variabilă vectorială formula 9 este notat cu formula 10 sau formula 11 unde formula 12 este vectorul operator diferențial nabla. Notația formula 13 este și ea folosită pentru gradient. Prin definiție, gradientul este un câmp vectorial ale cărui componente sunt derivatele parțiale
Gradient () [Corola-website/Science/311540_a_312869]
-
tehnologică, se consideră că universul care ne înconjoară există sub două forme: de substanță (materie) și câmp de forțe. Materia este caracterizată prin două mărimi fundamentale: masa și "energia". Masa este măsura inerției și a gravitației, iar energia este măsura scalară a mișcării materiei. Cuvântul "energie" are o răspândire foarte largă, dar, cu toate acestea, conținutul concret al noțiunii nu este la fel de răspândit sau riguros analizat, datorită îndeosebi unor particularități mai subtile, caracteristice anumitor forme de transfer energetic. Cea mai generală
Energie () [Corola-website/Science/298843_a_300172]
-
de echilibru termodinamic a unui sistem este determinată de parametrii externi și de o mărime θ numită temperatură empirică, ce caracterizează starea internă a sistemului. Se spune ca temperatura este un "parametru de stare" al sistemului. Temperatura este o mărime scalară. Temperatura empirică la echilibru este aceeași pentru toate sistemele aflate în contact termic și rămâne neschimbată după întreruperea contactului termic. Proprietatea de tranzivitate a echilibrului termic permite compararea valorilor parametrului θ pentru diferite sisteme folosind un alt corp ca intermediar
Temperatură () [Corola-website/Science/299227_a_300556]
-
sunt de asemenea descrise de mărimi fizice: lungime de undă, impuls, energie etc. Proprietățile sistemelor fizice, ale fenomenelor, interacțiunilor și transformărilor care le însoțesc, susceptibile de a fi caracterizate prin mărimi matematice (scalari, vectori, tensori etc.), se numesc "mărimi fizice scalare, vectoriale, tensoriale etc." Caracterizarea este posibilă și univocă dacă sunt realizate în natură anumite condiții obiective pe care experiența le poate pune în evidență. Pornind de la mai multe proprietăți fizice ale unui sistem fizic, se ajunge la conceptul de mărime
Mărime fizică () [Corola-website/Science/310775_a_312104]
-
acele proprietăți cărora li se pot asocia mărimi matematice, raționamentele pe care le implică introducerea unei mărimi fizice fiind similare cu cele prin care se introduc mărimile matematice. Întrucât vectorii și tensorii se definesc cu ajutorul scalarilor, este suficientă definirea mărimilor scalare. Astfel, vectorul este determinat de trei scalari, tensorul de ordinul al doilea de nouă scalari etc., și, în consecință, mărimea fizică vectorială se definește cu ajutorul a trei mărimi scalare etc. Definirea scalarilor și în particular a numerelor reale, care interesează
Mărime fizică () [Corola-website/Science/310775_a_312104]
-
proiectiv este construit dintr-un spațiu vectorial V de dimensiune n + 1, se introduc coordonatele în "V", prin alegerea unei baze, și utilizarea acestora în "P" (V), clasele de echivalentă proporționale non-zero vectori în "V". Există două feluri de multiplicare scalara: una pentru puncte neproiectate și alta pentru puncte proiectate. Se consideră un scalar "a" și un punct 3-D neproiectat ("x" : "y" : "z"). Atunci Se observă că deși Fie acum un scalar "a" și un punct 3-D proiectat ["x" : "y" : "z
Coordonate omogene () [Corola-website/Science/310502_a_311831]
-
asupra celorlalte două. Fiecare facțiune este echilibrată în raport cu celelalte două, astfel încât deși au diferite atuuri, puteri și abilități, forța lor este asemănătoare. Jocul este echilibrat prin intermediul unor patch-uri (pachete de corecție) asigurate de Blizzard. Inteligența artificială a jocului "StarCraft" este scalară, deși jucătorul nu poate schimba gradul de dificultate în timpul campaniei jocului singleplayer. Fiecare campanie a jocului începe cu adversari care practică un joc modest; dificultatea jocului crește pe măsură ce campania avansează. În editorul de nivel inclus în joc, un designer are
StarCraft () [Corola-website/Science/302893_a_304222]
-
pentru orchestră, Editura muzicală, București, 1966. Lucrare definitivată în anul 1902 și prezentată în anul 1903 la Ateneul Român.(nota ne aparține). footnote> este acela în care Enescu depășește etapa citatului folcloric, bazele creației sale putând fi dezvăluite prin analize scalare sau prin descoperirea arhetipurilor muzicale utilizate. Evoluția Preludiului se face prin dezvoltarea ritmicomelodică a trei motive muzicale de o simplitate arhaică, a căror structură inițială se caracterizează printr-un modalism oligocordic, sugerând apartenența la straturi vocale străvechi, stilizate și valorificate
Revista MUZICA by Stroe-Vlad GHEORGHIŢĂ () [Corola-journal/Science/244_a_482]
-
footnote> Comparativ cu celelalte motive muzicale enesciene analizate anterior, cel de-al treilea, cu toate că este mai amplu pe orizontală, Ex. nr. 18: George Enescu -Preludiu la unison, m. 1415; MOTIVUL III are cel mai mic ambitus (3m), într-o desfășurare scalară de tricordie și este din punct de vedere ritmic și melodic, cel mai apropiat de muzica de cult, amintind de cadențări specifice ehurilor bizantine. Ex. nr. 19: Al treilea motiv muzical enescian corespondență în muzica bizantină<footnote Ștefanache Popescu - Axion
Revista MUZICA by Stroe-Vlad GHEORGHIŢĂ () [Corola-journal/Science/244_a_482]
-
cinetice. Pentru un lucru mecanic negativ care este produs de o forță rezistentă se utilizează denumirea de "lucru rezistent" și el produce scăderea energiei cinetice. Dacă punctul material este plasat într-un câmp de forțe potențial, atunci există o funcție scalară formula 72, astfel încât câmpul de forțe ce acționează asupra punctului material se poate scrie sub forma formula 73, unde prin formula 74 este notat operatorul diferențial gradient. Funcția scalară formula 72 poartă numele de potențialul câmpului. În cazul în care formula 76, cu alte cuvinte
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]
-
punctul material este plasat într-un câmp de forțe potențial, atunci există o funcție scalară formula 72, astfel încât câmpul de forțe ce acționează asupra punctului material se poate scrie sub forma formula 73, unde prin formula 74 este notat operatorul diferențial gradient. Funcția scalară formula 72 poartă numele de potențialul câmpului. În cazul în care formula 76, cu alte cuvinte dacă potențialul nu depinde explicit de timp, atunci câmpul de forțe se numește conservativ, iar funcția formula 77 se numește "energie potențială". Pentru punctul material supus acțiunii
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]
-
unui câmp de forțe conservative este valabilă teorema conservării energiei mecanice. Energia mecanică formula 95 a unui punct material se definește așadar ca suma dintre energia cinetică și energia potențială. Definiția formula 96 a forței conservative nu determină în mod echivoc funcția scalară formula 97, pentru o funcție formula 98, unde formula 99 este o constantă arbitrară având dimensiunea energie, prin aplicarea operatorului gradient se obține aceeași forță; prin urmare, originea funcției potențiale formula 100 poate fi aleasă în mod arbitrar. O mulțime de puncte materiale bine
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]
-
ecuații diferențiale de ordinul doi scalare:formula 124. De regulă, forțele externe formula 125 sunt dependente de vectorii de poziție și viteze respectiv timp formula 126, iar forțele interne formula 104 variază în funcție de poziția mutuală a particulelor formula 128 Integrând succesiv de două ori ecuațiile scalare fundamentale după variabila timp, se obține integrala generală a sistemului:formula 129. Constantele arbitrare care apar în relațiile explicite ale integralei generale se determină prin impunerea condițiilor inițiale expresiei primei și respectiv celei de a doua integrale. Dacă la momentul inițial
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]
-
relațiile explicite ale integralei generale se determină prin impunerea condițiilor inițiale expresiei primei și respectiv celei de a doua integrale. Dacă la momentul inițial formula 130 se dau pozițiile și vitezele inițiale ale celor formula 115 puncte, se pot scrie formula 132 ecuații scalare:formula 133. rezolvarea acestui sistem de formula 132 ecuații algebrice conduce la determinarea constantelor formula 135. Prin cunoașterea unor integrale prime pentru sistemul punctelor materiale simplifică problema integrării ecuațiilor diferențiale ale mișcării. Forțele interne și externe, acționând asupra punctelor materiale individuale ce compun
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]
-
de masă și energia cinetică a centrului de masă. Utilizând relațiile matematice care exprimă teorema a doua a lui Koenig și respectiv teorema energiei cinetice totale: formula 222 se pot scrie relațiile: formula 223<br> formula 224.Pe de altă parte, prin înmulțirea scalară a ecuației fundamentale, exprimată pentru centrul de masă, formula 225 cu depasarea elementară a centrului de masă formula 226 se găsesc relațiile:formula 227<br> și atunci formula 228. Prin înlocuirea acestor relații în expresia teoremei energiei cinetice totale, se găsește relația: formula 229 Prin
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]
-
a în fizică și tehnică este o mărime fizică derivată scalară, definită prin raportul dintre forță și unitatea de suprafață, forța fiind aplicată în direcție perpendiculară pe suprafața considerată. De regulă, este reprezentat prin una din simbolurile P, p, (mai rar, prin H sau h). a relativă este diferența de presiune
Presiune () [Corola-website/Science/309080_a_310409]
-
prin una din simbolurile P, p, (mai rar, prin H sau h). a relativă este diferența de presiune față de presiunea atmosferică. Relația de definiție este: unde: formula 2 este presiunea, formula 3 este forța normală, formula 4 este suprafața. Presiunea este o mărime scalară, care în SI se măsoară în pascali. 1 Pa = 1 N/m. Presiunea se transmite suprafețelor înconjurătoare ale domeniului sau secțiunilor prin fluid în direcție "normală" în orice punct a acestor suprafețe sau secțiuni. Ea este un parametru fundamental în
Presiune () [Corola-website/Science/309080_a_310409]