309 matches
-
lui, după câteva scurte urinări care aveau ca scop noua Împărțire a sferelor de putere În cartier. Ferestrele s-au deschis și În cadru au apărut posesorii de păsărele, care la rândul lor au deschis ușițele de sârmă, iar perușii, scatiii, sticleții și canarii au scăpărat prin aer, lăsându-și stăpânii singuri În propriile colivii. Doar pisicile n-au fost eliberate, ele fiind libere din născare, poposind numai pe lângă niște gazde vremelnice, posesoare ale unei singure vieți, În general extrem de plictisitoare
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
zărit ochiul și ciocul portocaliu. „Mierloiul negru și glumeț Cu ciocul lui gălbui...“ — Citatul tău se potrivește chiar prea bine, frățioare, zise Alexander. — Prea bine? Nu-ți amintești mai departe? — Nu-mi mai amintesc. „Și sturzul, meșter cântăreț Și sprintenul scatiu, Și vrăbii, grauri, ciocârlii, Și cucul cântă-acu, Dar ce bărbat ar îndrăzni Să-i spună-n față nu?1 Alexander tăcu un timp. Apoi întrebă: — Ai înșelat-o pe Antonia? Întrebarea mă luă prin surprindere, însă am răspuns imediat: Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Rodica Zafiu Am urmărit săptămâna trecută câțiva dintre termenii care desemnează, în argoul românesc, polițistul: sticlete, curcan, scatiu, cloncan, copoi, prepelicar, gabor, presar, priponar, trocar. Lista e totuși mai bogată și merită să fie completată cu câteva alte cuvinte, chiar dacă unele au doar o circulație limitată. Termenul caraliu ("polițist, gardian") nu are atestări prea vechi, dar pare să
Caraliu, șingaliu... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6998_a_8323]
-
desemnările sunt mai curând generice, referindu-se atât la polițist (în limbajul celor aflați în libertate), cât și la gardian (în argoul închisorii). Cele mai vechi denumiri ale polițistului în argoul românesc sunt nume de păsări, folosite metaforic: sticlete, curcan, scatiu, cloncan. Sticlete apărea deja în primele atestări ale argoului românesc, la N.T. Orășanu (Întemnițările mele politice, 1861) și la G. Baronzi (Misterele Bucureștilor, 1862), cu glosarea "soldat, dorobanț"; a fost reluat (în varianta grafică stiglete și cu explicația "gardian") în
Polițist, substantive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7018_a_8343]
-
G. Baronzi (Misterele Bucureștilor, 1862), cu glosarea "soldat, dorobanț"; a fost reluat (în varianta grafică stiglete și cu explicația "gardian") în lunga listă publicată de ziaristul N. Scîntee în Dimineața din 21.11.1906, sub titlul "Din viața de pușcărie". Scatiu a fost alăturat celor de mai sus de Barbu Lăzăreanu, în articolul "Argot-ul delicvenților", publicat în Adevărul literar și artistic din 21 ianuarie 1923), iar cloncan a fost discutat de Iorgu Iordan (1943). Metaforele au fost explicate de Iordan (în
Polițist, substantive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7018_a_8343]
-
sticlete ("Sticleții procurori", titlu în Ziua, 21.02.2006), în mai mică măsură curcan ("Dacă se bulucește lume, pac și curcanii cu caschetă la mijlocu' străzii, între două benzi", i-m-u-n.com, 23.08.2008); nu par să mai circule nici scatiu, nici cloncan. Mai puțin autentice sunt argotismele copoi sau prepelicar, pe care sursele argotice vechi nu le atestă: deși metafora pe care se bazează cuvintele este mult mai transparentă decât în cazul denumirilor de păsări, ele par mai curând calcuri
Polițist, substantive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7018_a_8343]
-
compania altui actor celebru, Mircea Albulescu (Richard al III-lea). A întruchipat personaje de neuitat și în filme, colaborând cu regizori, precum: Dan Pița, Mircea Veroiu, Gheorghe Vitanidis, Mircea Daneliuc - ''Alo?...Ați greșit numărul!'' (1958), ''Politică și...delicatese'' (1963), ''Tănase Scatiu'' (1976), ''Între oglinzi paralele'' (1978), ''Vis de ianuarie'' (1978), ''Artista, dolarii și ardelenii'' (1979), '' De dragul tău, Anca!'' (1983), ''Dragostea și revoluția'' (1983), ''Vreau să știu de ce am aripi'' (1984), ''Cui i-e frică de Virginia Woolf'' (1995). Distinsă cu premiul
Actriţa Rodica Tapalagă a fost răpusă de colagenoză, o boală autoimună ce distruge organele vitale () [Corola-journal/Journalistic/70909_a_72234]
-
și ardelenii'' (1979), '' De dragul tău, Anca!'' (1983), ''Dragostea și revoluția'' (1983), ''Vreau să știu de ce am aripi'' (1984), ''Cui i-e frică de Virginia Woolf'' (1995). Distinsă cu premiul Asociației Cineaștilor din România ACIN pe 1976 pentru rolul din ''Tănase Scatiu''. În 2001 a primit premiul UNITER pentru întreaga activitate. Actrița Rodica Tapalagă a fost premiată la gala de decernare a premiilor Municipiului București pentru artă și cultură, secțiunea 'Artele spectacolului', care a avut loc la 14 decembrie 2009 pe scena
Actriţa Rodica Tapalagă a fost răpusă de colagenoză, o boală autoimună ce distruge organele vitale () [Corola-journal/Journalistic/70909_a_72234]
-
meditat îndelung și fructuos asupra condiției romanului ca specie, asupra trăsăturilor care se cer unui romancier, dar nu a reușit să devină unul excepțional. Singura semi-reușită o reprezintă primul volum închinat familiei Comăneștenilor, Viața la țară, cu suplimentul său Tănase Scatiu (acesta din urmă de dimensiuni mult mai reduse și formînd împreună cu Viața la țară o unitate epică). Intenția mărturisită explicit a fost aceea de a oferi un tablou larg al societății românești contemporane, plecînd de la destinul unei familii, așa cum făcuse
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
așa cum făcuse Tolstoi în Război și pace. De aceea, în Viața la țară capitole scurte schimbă mereu perspectiva, ca și personajele aflate în centrul atenției. Acțiunea Vieții la țară cuprinde cîteva luni, din iulie pînă în iarnă; acțiunea din Tănase Scatiu se desfășoară pe parcursul a aproape două luni, în postul Crăciunului, pe o vreme de iarnă mohorîtă și antipatică; finalul se plasează în ianuarie anul următor; romanele au consistența unor nuvele ceva mai ample - nici vorbă de suflu epic tolstoian ori
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
reprezintă mai degrabă întruparea unor principii: Dinu Murguleț întruchipează boierul de viță veche, depășit de lumea în modernizare; Matei Damian ar fi tînărul aristocrat trecut prin cultura occidentală; Sașa Comăneșteanu - tînăra boieroaică plină de generozitate și de principii umanitare; Tănase Scatiu - mitocanul îmbogățit etc. Prezentarea de către romancier a personajelor sale se face în ordine aproape teoretică. Sașa Comăneșteanu „era născută la țară, crescută pe lîngă tată-său, în idei statornice de iubire a pămîntului strămoșesc. Comăneștenii jucaseră un rol însemnat în
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
precedent, cel al autorului nostru utilizează dialogul cu naturalețe, uneori cu aplomb (atracția autorului pentru teatru, atracție ce l-a dus la scrierea unor piese nesemnificative, l-a ajutat însă în arta replicilor). Viața la țară și complementul său (Tănase Scatiu) posedă în ansamblu o schemă narativă interesantă: preocupate să sugereze, prin lentoare și previzibil, ritmul însuși al vieții, romanele beneficiază de finaluri neașteptate și violente; Viața la țară se încheie cu `nfruntarea dintre Matei Damian și Tănase Scatiu, iar cel
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
său (Tănase Scatiu) posedă în ansamblu o schemă narativă interesantă: preocupate să sugereze, prin lentoare și previzibil, ritmul însuși al vieții, romanele beneficiază de finaluri neașteptate și violente; Viața la țară se încheie cu `nfruntarea dintre Matei Damian și Tănase Scatiu, iar cel de-al doilea roman, încheiat în mod precipitat și sumbru, ni-l arată pe Scatiu sfîșiat de țărani. Deznodămîntul ambelor romane are, pentru o singură dată, nerv și concentrare, fără comentariile fastidioase ale autorului. Tănase Scatiu, caricatură antipatizată
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
ritmul însuși al vieții, romanele beneficiază de finaluri neașteptate și violente; Viața la țară se încheie cu `nfruntarea dintre Matei Damian și Tănase Scatiu, iar cel de-al doilea roman, încheiat în mod precipitat și sumbru, ni-l arată pe Scatiu sfîșiat de țărani. Deznodămîntul ambelor romane are, pentru o singură dată, nerv și concentrare, fără comentariile fastidioase ale autorului. Tănase Scatiu, caricatură antipatizată de însuși creatorul ei, rămîne pînă la urmă singura apariție vie din tot ciclul; vulgaritatea limbajului este
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
și Tănase Scatiu, iar cel de-al doilea roman, încheiat în mod precipitat și sumbru, ni-l arată pe Scatiu sfîșiat de țărani. Deznodămîntul ambelor romane are, pentru o singură dată, nerv și concentrare, fără comentariile fastidioase ale autorului. Tănase Scatiu, caricatură antipatizată de însuși creatorul ei, rămîne pînă la urmă singura apariție vie din tot ciclul; vulgaritatea limbajului este la el funcțională, iar modul isteric în care se comportă cu ceilalți face din el o apariție infinit mai credibilă dec
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
în care se comportă cu ceilalți face din el o apariție infinit mai credibilă dec`t fantoșele din jur. Prin contaminare, alte personaje ale romanelor prime devin cît de cît convingătoare doar în scenele care-l au drept protagonist pe Scatiu. După Tanase Scatiu, romancierul intră într-un declin ce durează pînă la sfîrșitul carierei sale. În război debutase totuși promițător: conacul de la țară și casa boierească din oraș, izolate de lumea din jur, erau pentru prima oară înlocuite de vibrația
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
comportă cu ceilalți face din el o apariție infinit mai credibilă dec`t fantoșele din jur. Prin contaminare, alte personaje ale romanelor prime devin cît de cît convingătoare doar în scenele care-l au drept protagonist pe Scatiu. După Tanase Scatiu, romancierul intră într-un declin ce durează pînă la sfîrșitul carierei sale. În război debutase totuși promițător: conacul de la țară și casa boierească din oraș, izolate de lumea din jur, erau pentru prima oară înlocuite de vibrația Bucureștiului și de
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
acțiunii la anul 1877, folosindu-se `nsă aceleași personaje din primele două romane, a căror acțiune se desfășurase `nsă mult mai tîrziu, în ultimii ani ai secolului al XIX-lea. Prin toate detaliile, acțiunea din Viața de la țară și Tănase Scatiu se petrece prin finele secolului; acțiunea celui de-al treilea roman din serie ne aduce însă la anul 1877! Cît privește extinsa parte documentară din În război, de care autorul era foarte mîndru, ea mai degrabă viciază construcția în ansamblu
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
morbidă. Ritmul susținut desfășoară povestirea pe parcursul a doar cîteva zile de iarnă, iar acțiunea precipitată, împinsă înainte de erosul nebiruit, se încheie tot cu un episod violent, de data asta în regim sentimental, așa cum se încheiaseră Viața la țară și Tănase Scatiu. Deducem din corespondență și din cele cîteva studii că Duiliu Zamfirescu știa perfect cum trebuie construit un roman, ce semnifică varietatea personajelor, cum trebuie ele privite etc.; nenorocirea lui a fost că mijloacele literare de care dispunea nu i-au
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
et altera pars. În povestire, partea cealaltă este întotdeauna mută. În roman, acceptăm opinii diferite și adesea contradictorii. De asemenea limbaje particulare. Maiorescu, adversar al romanului realist, de tip flaubertian, îi reproșa lui Duiliu Zamfirescu limbajul grobian al lui Tănase Scatiu și neglijența cu care lăsa mătreața să-i păteze reverele hainei. E vorba de limbajul și de mătreața personajului, îi replica, pe drept cuvânt, romancierul, nicidecum de ale autorului. Această diversitate contradictorie permite romanului să dea viață inacceptabilului, imoralului sau
Povestirea și romanul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4761_a_6086]
-
Sade", de Peter Weiss, regia Silviu Purcărete, Claudius - "Hamlet", de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei. Printre filmele importante din cariera lui Victor Rebengiuc se numără "Pădurea spânzuraților", în regia lui Liviu Ciulei - premiat la Festivalul de la Cannes, în 1965 -, "Tănase Scatiu", în regia lui Dan Pița, "De ce trag clopotele, Mitică?", în regia lui Lucian Pintilie, "Faleze de nisip", de Dan Pița, "Moromeții", de Stere Gulea (premii la festivalurile din San Remo - Italia și Santarem - Portugalia), "Balanța", de Lucian Pintilie, și "Medalia
Actorul Victor Rebengiuc, aniversat de TVR 2, la 81 de ani () [Corola-journal/Journalistic/46053_a_47378]
-
serioasă și adâncă a „ciocoismului” de altădată: ciocoii erau adesea mai bogați decât boierii, fiindcă îi jefuiseră pe aceștia, dar rămăseseră inferiori lor, în general, din punct de vedere intelectual, ceea ce dovedeau prin întreaga lor concepție de viață . (Cf. Tănase Scatiu!) Punctul meu de vedere poate părea cam curios și destul de șubred, dar acesta este. În domeniul criticii, ciocoi, prin anumite trăsături ale sale, mi se pare ... Lovinescu, în ciuda marii lui culturi occidentale. Deși nepot de țăran (sau, poate, tocmai din cauza
O scrisoare inedită de la Iorgu Iordan by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5600_a_6925]
-
Legătura de rudenie este semnificativă, pentru că, după cum a scris-o în repetate rânduri istoricul literar Al.Săndulescu, Elena Simionescu-Râmniceanu a fost foarte probabil prototipul Tincuței, iar soțul ei, Dumitru Simionescu-Râmniceanu - arendaș și mare proprietar funciar - a întruchipat modelul personajului Tănase Scatiu. Aceste precizări ridică desigur interesul acestei scrisori care altfel ar fi trecut drept adresată unei lipsite de relief doamne "Simeonescu". De altfel este de remarcat faptul că ortografierea numelui este făcută cu vocala "e", în locul celei de-a doua vocale
O scrisoare de la pictorul George Demetrescu Mirea by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/8477_a_9802]
-
țesături fine atârnate pe ici, pe colo; cadă cu picioare lângă pat - cu geluri de duș cadou de la Fă, ca să ne fie baia-n doi de neuitat; trunchi de copac în mijlocul încăperii - scrijelit de Ioni și Mării din toată țara, scatii pe terasa și veverițe-n pădure. Detaliul romantic pe care l-am apreciat amândoi cel mai mult a fost toaletă cu canalizare - din păcate, nu foarte bine izolată de restul camerei: - Fetiță? Cum facem cu mersul la baie? - Cum adică
Cea mai romantică ciocolată, cel mai romantic dans, cel mai romantic rău general by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18891_a_20216]
-
sugestia și insistențele lui Nedo. Pe mine, personal, mai tare decât dansul m-a marcat sacoul. Oare are fashion adviser omul sau se îmbracă singur? Oricum, oricine-ar fi, persoana care îl îmbracă e sigur îndrăgostită de papagali, peruși, canari, scatii și alte păsări d-astea colorate. Asta e părerea mea, da’ poate e greșită. Să vină fashionistele să ne explice ce-i cu sacoul ăla. Să vină Botezatu’, să vină Coco Chanel, croitoreasa care-a făcut haina aia bălțată, să
O s(t)amba cu Radu Mazăre by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19022_a_20347]