132 matches
-
domnița am întâlnit-o la un moment dat și i-am cerut voie să-i trag o scatoalcă după cap. N-a avut răbdare să asculte și motivul, ba chiar s-a ofuscat de intenția mea. I-o trag acu'... scatoalca: dragă tolomaco, Victor Babeș a fost bacteriolog și Janos Bolyai a fost matematician. Azi am avut șansa să revăd celebra Aula de la UBB Cluj, una din primele 1000 de universități din lume!", a scris Dan Negru pe Facebook. Universitatea Babeș-Bolyai
Dan Negru, enervat la culme: Dragă tolomaco! by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37543_a_38868]
-
documentele cu care venise, scrie RTV.net. Merkel, sub ochii președintelui Comisiei Europene, Jose Durao Barroso, i-a dat o palmă pe spate, cam fermă ca să fie o simplă atenționare, dar nu suficient de tare pentru a fi considerată o scatoalcă. Președintele Băsescu, luat puțin prin surprindere, s-a ridicat de pe scaun și a strâns ceremonios mâna cancelarului. Nu la fel de ceremonios a fost președintele Traian Băsescu imediat după poza de familie, când a plecat agale, cu o mână adânc înfiptă în
Cum a glumit Merkel cu Băsescu la Consiliul European - Video by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/39446_a_40771]
-
prunc, nimeni nu ar fi sesizat culoarea politică a identității sale. Așa că i-au zis Marx. Oricum, un avantaj tot a avut pentru că multă vreme nimeni nu l-a bătut, ca să nu se spună că cineva i-a ars o scatoalcă sau i-a pus piedică lui Marx. Agresorul risca un proces politic sau chiar surghiunul. Povestea lui Marx al nostru devine mai interesantă când aflăm cum îl cheamă pe fratele lui mai mic. Engels! Engels Dorfman s-a născut câțiva
SCHIŢE UMORISTICE (11) – PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE... de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384111_a_385440]
-
Când mama mi-a spus care este rolul acelui încântător burete, atât mi-a trebuit. Am început să scrijelesc tăblița cu condeiul ca să-mi satisfac plăcerea de a o șterge cu buretele. Chestia asta a înfuriat-o pe mama. După scatoalcele de rigoare, m-a văduvit de tăbliță și condei. Vă închipuiți urletele mele protestatoare, urmate de alte scatoalce. Iar eu nu pricepeam deloc pentru ce îmi cumpărase tăblița, dacă nu mă lăsa s-o mâzgălesc și apoi s-o șterg
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
scrijelesc tăblița cu condeiul ca să-mi satisfac plăcerea de a o șterge cu buretele. Chestia asta a înfuriat-o pe mama. După scatoalcele de rigoare, m-a văduvit de tăbliță și condei. Vă închipuiți urletele mele protestatoare, urmate de alte scatoalce. Iar eu nu pricepeam deloc pentru ce îmi cumpărase tăblița, dacă nu mă lăsa s-o mâzgălesc și apoi s-o șterg cu buretele. - Ai să scrii pe ea când ai să te duci la școală! - Daa? - Da! Uite-așa
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
masă și nu izbuti să o ridice nici măcar ajutându-se cu cealaltă mână. Trebuia să fi fost Încă o glumă a blestematului de cârciumar. — Ciung nenorocit! strigă el. Blestematul! Afară, vântul umed și cald Îl izbi peste față ca o scatoalcă. Simțea cum, pe gât, picăturile de sudoare se condensau și Înghețau. Pământul pe care pășea era moale și Îi ceda sub picioare ca o saltea din păr și fibre. Florentini afurisiți, cu străzile lor de noroi. Acum, slobod să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o uiți, nu-i așa? E moartă de zece ani și este Încă În gândurile dumitale. Și nici măcar nu te-a băgat În seamă! — Tacă-ți gura, curvo! Ce vrei să pricepi tu din iubire? strigă Dante arzându-i o scatoalcă. Ea Își duse mâna la buze, unde se ivise un pârâiaș subțire de sânge. — Nu te iubea, nu te iubea! Îi strigă În față În timp ce câteva picături Îi stropeau rochia. Apoi izbucni În plâns. — Nimeni nu te iubește. O să sfârșești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a fost golită locuința, cât stătuseră în pivniță. Așa a devenit cuvertura altarului covor și resturile de stofă englezească ale lui Benjamin, draperii la ferestrele rămase întregi. Și nici eu nu le-am adus noroc, așa că am mai primit o scatoalcă, pentru că nu vorbeam, „muțenia lui Dumnezeu“, și cartofi copți în coajă, cu sau fără sare, după gust. Nu alcătuiseră meniul anume pentru mine. Am cinat împreună. Am așteptat îndelung, până ce au adormit. Mai întâi au așezat Decăderea Domniei Lebedelor în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
prea mare experiență cu femeile. Mai curînd, cu nici una. Fermín Romero de Torres mă privi lung, intrigat dinaintea acestei manifestări de ascetism. — Eu credeam că În noaptea aceea, știi dumneata, cînd ai căzut... — Dacă totul ar durea cît doare o scatoalcă... Fermín păru să-mi citească gîndurile și zîmbi solidar. — Uite, să nu-ți pară rău, fiindcă cea mai bună chestie cu femeile e să le descoperi. Ca prima dată, nu-i nimic și chiar nimic. Nu poți să știi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
CÎnd Sophie l-a găsit semănînd cu cruci dormitorul În care o surghiunise, s-a speriat și, cu lacrimi În ochi, l-a Întrebat dacă nu cumva Înnebunise. El, orb de mînie, s-a răsucit și i-a ars o scatoalcă. „O tîrfă, la fel ca toate celelalte“, scuipă el azvîrlind-o În șuturi pe palierul scării după ce o jupuise În lovituri de curea. A doua zi, cînd Antoni Fortuny a deschis ușa casei pentru a coborî să deschidă magazinul de pălării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
drept ingredient al atmosferei ce o Înconjura - mai ales după câteva Înghițituri dintr-un mirabil elixir. Așa se face că, În vreme ce alți băieței bogați, mai mult sau mai puțin norocoși, se răzvrăteau Împotriva guvernantelor pe plaja de la Newport sau primeau scatoalce și erau supravegheați ca să citească din Fă și Îndrăznește sau din Frank pe Mississippi, Amory Îi mușca pe groomii Îngăduitori de la hotelul Waldorf, Înfrângându-și repulsia naturală față de muzica de cameră și cea simfonică și beneficiind din partea mamei de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mă țineau puterile: ― Fugiiiiiiiți! Directorul se afla exact în acel moment acolo, mă vedea pe mine, Firicel, inginerul utecist, personaj negativ, culmea, îndemnând la fugă și îmi ardea două palme năucitoare. Frigul de afară și obrajii mei încălziți de atâtea scatoalce nășteau aburi care se așezau aiurea în cadru, așa că regizorul spunea invariabil: ― Încă o dublă! ― Mă, ești nebun, spune într-un târziu Cotescu, las-o mai moale, că omorâm uteceul și tot nu intră în film chestia asta. ― De ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
brațelor lui, pe care a dovedit‑o și înainte, n‑a avut deloc de suferit. Mda, așa‑i când ai două exemplare din soiul ăsta, îți dau de lucru dublu țâncii. Și acum liniște că dacă nu, mai iei o scatoalcă. Pe furiș, fără să‑i observe masa de oameni, gemenii își strâng mâinile și își arată dinții de lapte ca niște vampiri, așteaptă, mami, să creștem noi mari și atunci o să‑ți facem la fel sau chiar mai rău. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și pună capăt vieții înainte de vreme; îl mai așteaptă încă atâtea lucruri în viitor, ceea ce e întotdeauna o eroare, dar lumea așa crede și asta contează, de fapt. Rainer stă jos pe mal, tremurând și alb ca varul, încasează o scatoalcă și spune, n‑am vrut decât să te sperii, am știut exact când să frânez, sunt un șofer cu experiență, tăticule. Te‑ai speriat? Și dacă n‑ar fi funcționat frânele, hă? Și încă o palmă, una‑n stânga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
poate concentra. Tata se bucură la nebunie, pentru că în ultima vreme i se întâmplă arareori să câștige în fața domnului licean cu pretenții, care‑și închipuie că e cine știe ce de capul lui. Totuși, îi spune lui Rainer că o să încaseze o scatoalcă zdravănă dacă nu‑și dă mai mult silința atunci când joacă șah cu tata. Rainer spune că n‑are nici un sens să câștigi și primește palma promisă. Trăsăturile Annei au în ele o anumită blândețe pe care n‑o avuseseră azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ei Foc-Nestins. Mărțișor și Norocel rămaseră cu gura căscată pe pereți, mai ales când văzură tronul împărătesc învăluit în nouri albi. Se ciupiră ca să vadă dacă nu sunt morți sau dacă nu visează. Dar căpitanul Foc Nestins le articulă câteva scatoalce în ceafă: - În genunchi, nenorociților! Mărțișor și Norocel înțeleseră că nu visează. Erau chiar în fața lui Soare-Împărat. Se aruncară în genunchi, cu capul plecat. - I-am adus, Majestate! zise Foc Nestins și se retrase la perete. Ceilalți demnitari priveau prizonierii
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
cum îi spuneau clienții bodegii din intersecție. Stătea soldatul în gheretă și-i păzea de credeai că cine știe ce unitate militară importantă era acolo. Avea bătături în palmă de la pilă, de nu-și mai simțea mâinile de umflate ce erau. Câte scatoalce după ceafă a mai luat de la meșter, când nu-i ieșea piesa cum îi plăcea acestuia. Nici acum nu este mare diferență. Doar că nu-l mai bate nimeni, însă palmele îi sunt la fel de bătătorite și pline de bășici de la
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
cum îi spuneau clienții bodegii din intersecție. Stătea soldatul în gheretă și-i păzea, de credeai că cine știe ce unitate militară importantă era acolo. Avea bătături în palmă de la pilă, de nu-și mai simțea mâinile, de umflate ce erau. Câte scatoalce după ceafă a mai luat de la meșter, când nu-i ieșea piesa cum îi plăcea acestuia. Nici acum nu este mare diferență. Doar că nu-l mai bate nimeni, însă palmele îi sunt la fel de bătătorite și pline de bășici de la
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
sunt și eu un drac, cool ori bleumarin, eu fuck pe Marlene. Meșterii de azi, calfe și nomazi, vă salut din mers, fuck și eu un vers. Unii au râs, alții l-au scuipat, vorba vine, i-au tras niște scatoalce pentru nulitatea conținutului și inestetica formei, dar confesiuni după atâta infestare, ce mai? Fraza cade greu, ca o pasăre împușcată în ceață, călăul mănâncă înghețată, se linge pe buze, locul este obișnuit, toți trăim azi, chiar și literatura, beți de
EXPERIENŢA MARELUI FUCK de BORIS MEHR în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364824_a_366153]
-
în privința tranzacției. Dar ce să vezi!? Un nemernic, pe numele lui Guță Tilihoi, ofticat că nu fusese cinstit și el măcar cu o țuică, îi pârî șefului de post. Ghiorlanul de Guță primi de la șeful de post, în schimbul informației, niște scatoalce împreună cu promisiunea fermă că nu va fi arestat pentru furtul gâștelor babei Neculina și plecă fericit că făcuse o treabă bună. Cam după o oră, un polițist de mărimea unui taur îi săltă pe cei doi din bufet și sub
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
cum îi spuneau clienții bodegii din intersecție. Stătea soldatul în gheretă și-i păzea, de credeai că cine știe ce unitate militară importantă era acolo. Avea bătături în palmă de la pilă, de nu-și mai simțea mâinile, de umflate ce erau. Câte scatoalce după ceafă a mai luat de la meșter, când nu-i ieșea piesa cum îi plăcea acestuia. Nici acum nu este mare diferență. Doar că nu-l mai bate nimeni, însă palmele îi sunt la fel de bătătorite și pline de bășici de la
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
și pe mine ascuns lângă cai, tremurând în frigul dimineții răcoroase a sfârșitului de septembrie. Numai o asemenea surpriză nu și-ar fi dorit. Înapoi nu avea cum să se mai întoarcă. Mi-a tras câteva la fund și alte scatoalce după ceafă, plus înjurăturile de rigoare și m-a luat de o mână și de un picior și m-a aruncat în căruță peste sacii cu bucate. Atunci nu a mai spus nimic nici cățelușei. A înțeles că de fapt
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
și pe mine ascuns lângă cai, tremurând în frigul dimineții răcoroase a sfârșitului de septembrie. Numai o asemenea surpriză nu și-ar fi dorit. Înapoi nu avea cum să se mai întoarcă. Mi-a tras câteva la fund și alte scatoalce după ceafă, plus înjurăturile de rigoare și m-a luat de o mână și de un picior și m-a aruncat în căruță peste sacii cu bucate. Atunci nu a mai spus nimic nici cățelușei. A înțeles că de fapt
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
Mielu și să-i aducă o litră de lichior de mentă. - Da’ bani? - Băiii, nepoate, da’ cum să ceri bani de la mine!? Te duci și te descurci! Uite, ia ca să ai de drum! Tâmpitul de Sulfinel primi în loc de bani o scatoalcă în scăfârlia aia proastă și o tuli să îndeplinească ordinul șefului. Exact atunci una din ferestrele primăriei se făcu țăndări și o cărămidă ateriză în biroul primarului. Acestuia îi ieșiră și mai mult ochii din cap și se repezi afară
GLODEXIT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370654_a_371983]
-
mai mare dintre copii, l-a închis pe dinafară. Noi, ceilalți prichindei, am râs cu lacrimi, urmărind tentativele disperate ale omului de a deschide ușa. În final a reușit, iar eu, fiind cel mai apropiat de el, am încasat o scatoalcă. Replica mea a fost promptă: „Neamțu’ dracului, du-te în Nemția, la tine!” Numai biata mama, care muncea ca îngrijitoare la Raionul de partid, știe cât a avut de tras, din pricina remarcii mele, în urma reclamației neamțului. Ioan CIORCA Referință Bibliografică
CANDOAREA COPILĂRIEI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369776_a_371105]