2,879 matches
-
tinereții, ci și pe cea a neputinței comunicării. Personaje menite să explice prin contrast sau prin simetrie evoluția tramei interpretează cu devotament pentru cauza comună Silvia Năstase, Raluca Petra, Ecaterina Nazare. Se poate spune că alături de adaptatorii și autorii versiunii scenice, regia și actorii au făcut mult pentru Noel Coward. Nu l-au transformat într-un geniu, dar i-au demonstrat talentul. întrebarea e dacă a meritat. ASTEPTÂND LA ARLECHIN de Noel Coward. în românește de Dana Lovinescu. Adaptare de Radu
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
dar i-au demonstrat talentul. întrebarea e dacă a meritat. ASTEPTÂND LA ARLECHIN de Noel Coward. în românește de Dana Lovinescu. Adaptare de Radu Beligan și Liviu Dorneanu * TEATRUL NAȚIONAL "I.L. CARAGIALE" * Data reprezentației: 23 februarie 2002 * Regia și versiunea scenică: Ion Cojar * Decorul: Liliana Cenean, Ștefan Caragiu * Costumele: Janine * Distribuția: Rodica Popescu Bitănescu (Bonita Belgrave), Ileana Iordache (Cora Clarke), Sanda Toma (Maud Melrose), Simona Bondoc (May Davenport), Catița Ispas Berceanu (Almina Clare), Aimée Iacobescu (Estelle Craven), Tamara Buciuceanu Botez (Deidre
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
o clipă că acești actanți cântă. Tocmai în capacitatea de a reliefa vâna actoricească a cântăreților stă meritul principal al regiei, ea a clarificat relațiile, chiar și dintre rolurile secundare, a individualizat masa coriștilor obținând de la toți cântăreții o angajare scenică credibilă. Totul este viu, mobil, chiar cam încărcat: în dorința de a ocupa scena tot timpul, regizorul rupe fermitatea conturului, introducând elemente străine de această lirică a cireșilor în floare, ca marinarul din actul I venit din comediile mute, sau
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
echipe proaspete: Stela Sârbu este o soprană care merită atenție pentru modul în care și-a dus rolul, copleșitor, cu putere de concentrare și soliditate a cântului; Claudia Codreanu, cunoscută bucureștenilor din aparițiile în sala de concert a dezvăluit calități scenice remarcabile și baritonul Ion Ardelean - s-a dovedit încă o dată o achiziție bună pentru teatru. Și inițiativa "privată" începe să acționeze în scopul sprijinirii tinerilor, creîndu-le oportunități de a se urca pe scenă. Aș enumera doar câteva momente din ultimele
În căutarea vocilor tinere by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15378_a_16703]
-
cert că o distincție la acest concurs nu este numai o recompensă, ci și o garanție, o recomandare de prestigiu. Cu ea, viața va arăta cine va triumfa într-o carieră care pretinde nu numai daruri muzicale ci și personalitate scenică, carismă, nervi de oțel și sănătate de fier, pasiune și putere de muncă și peste toate și puțin noroc.
În căutarea vocilor tinere by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15378_a_16703]
-
a împlini și ceea ce nu era de împlinit... mă refer în anume măsură la complementul coregrafic imaginat drept un contrapunct al ariilor, al evoluțiilor vocale - este drept! - statice. Pe parcursul actualei montări bucureștene, muzica lui Bizeț, evoluția vocală, cea orchestrala, plastică scenica, regia, totul se împlinește într-o devenire unică. Iată-l aici pe Bizeț înainte de Bizeț! ...pe Bizeț înainte de Carmen, capodoperă finală a creației compozitorului. Diferența este importantă, investiția de creativitate, rezultatul acesteia, sunt spectaculoase; ...de aici și până la Carmen, saltul
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
muzicii... Sunt aspecte care, în sfârșit, au fost la noi pentru prima oara înțelese de un regizor care vine din afara teatrului de operă. Domnul Mihai Măniuțiu, regizorul spectacolului, a pătruns aceste date esențiale ale muzicii lui Bizeț; a conferit complementului scenic al muzicii tocmai ceea ce acesteia îi aparține, a înțeles faptul că ai noștri vocaliști sunt în primul rând cântăreți; nu a intenționat a-i transforma în actori. Din păcate. A intuit că efortul ar fi fost covârșitor? Nu a manifestat
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
sunt în primul rând cântăreți; nu a intenționat a-i transforma în actori. Din păcate. A intuit că efortul ar fi fost covârșitor? Nu a manifestat această ambiție. A construit pornind tocmai de la aceste date imaginând o altfel de mișcare scenica orientată de mișcarea însăși a muzicii. Și a reușit. Montarea să reține tocmai acest caracter static acceptând contrapunctul unei mișcări coregrafice în parte acceptabile, o reușită parțială datorată coregrafei Vava Ștefănescu. Mișcarea coregrafica devine deranjantă atunci cand duetul vocal al protagoniștilor
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
Jacquot se sprijină pe marea performanță a celor trei protagoniști ce evoluează în rolurile principale, anume soprana Angela Gheorghiu, tenorul Roberto Alagna, basul Ruggero Raimondi. La o vârstă relativ avansată Raimondi etalează și astăzi o exemplară experiență ce reunește practica scenică și cântul inteligent cultivat, iar aceasta în roluri de compoziție ce nu pot fi uitate atât pe scenă, cât și pe marele ecran. Susține, spre exemplu, în acești ani, rolul titular din opera Falstaff de Verdi - l-am urmărit recent
Vedeta poate fi o personalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14362_a_15687]
-
solicitările pe parcursul desfășurării acestora, sunt altele decât cele ale unui întreg spectacol susținut în întregime pe scenă. Personajul Floria Tosca, creat acum, pe ecran, este marcat de sentimentul unei senzualități sub semnul căreia se îmbină prețioasele resursele vocale cu datele scenice, acestea din urmă orientate pe direcția unei vivacități interioare ce nu urmărește, în viziunea regizorului, dimensionarea laturilor tragice ale personajului. Ulterior vizionării peliculei, în răstimpuri ale cocktail-ului oferit în saloanele Ambasadei Franței, am avut prilejul de a fi discutat
Vedeta poate fi o personalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14362_a_15687]
-
Iernile venea ea la noi și casa se popula cu o atmosferă continuu tragi-comică, pe care mi-ar fi greu să o descriu aici. Nu e nici locul cuvenit. Am văzut piesa Gaițele a lui Al. Kirițescu în multe formulări scenice și cinematografice, cu mari actori în distribuții. Mi se pare că actuala variantă, de la Teatrul Odeon, propune mai mult. Regizorul Alexandru Dabija merge dincolo de umorul replicilor și situațiilor, altfel binecunoscut și gustat din plin de publicul de orice vîrstă. De
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
de poezia imaginii, de provocatoare mirosuri și senzații, un spectacol ludic ca orice poveste a Seherazadei făcut de Silviu Purcărete la Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu. ca o continuare firească (și emoționantă) cu aceeași trupă am văzut Othello?!, o adaptare scenică liberă a regizorului ucrainian Andryi Zholdak după tragedia Othello sau Maurul din Veneția de Shakespeare. Un spectacol absolut incitant, cu un desen vizual remarcabil, cu o poveste a luminilor cum n-am văzut în ultimul timp, cu scene memorabile, un
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
să trăiești frumos, nici să mori demn. Străin, dar trăind alături de ei, tăcut și umil, un tânăr (Paul Bartoș) își găsește doar când rămâne singur, în preajma morților, aparența normalității. Aici tânăra regizoare (Ana Mărgineanu) dă un bun examen în transpunerea scenică a textului: spațiul se transformă, instrumentele folosite de autopsieri capătă o altă semnificație, cadavrele sunt înlocuite de proiecțiile imaginate de personajul Maler și cărora devotata trupă a teatrului Odeon îi dă corporalitate. La debutul pe o scenă mare, Ana Mărgineanu
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
romantic obsedat de iubire, părea mai degrabă un tânăr furios privind înapoi cu mânie. Nici cu partenera sa Charlotte nu s-a creat o comunicare emoțională, fiecare urmându-și drumul propriu - el prea vehement - ea prea detașată. Oana Andra, temperament scenic prin excelență, a fost, poate, stânjenită de postura concertistică, ceea ce ar explica o oarecare lipsă de implicare; doar în actul III, cu aria scrisorilor, a ajuns la acea vibrație ce încălzește muzica. Vocal a fost impecabilă, desfășurând cu eleganță liniile
Atmosferă de austeritate by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14578_a_15903]
-
pentru a căuta sprijin pentru această destabilizare. Regăsim aici o interogație asupra celei mai bune maniere de a ne defini în privința trecutului, a moștenirii, a legilor. Astfel, noi nu suntem nici prizonieri, nici incendiatori. De aceea, doresc să caut echivalentul scenic al acestei operații de scriere și spectacolul se va prezenta precum turnarea unui film plecând de la opera lui Ionescu despre Shakespeare. Piesa mă interesează nu atât în măsura în care Macbett acționează ca un nebun mânat de gustul puterii, ca Richard III, ca
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
trupului și jocul vizual, desenul corpurilor pe o scenă sînt zonele care îl interesează pe Măniuțiu de cîțiva ani în mod evident. Iar semne care l-au condus aici au fost presărate și în Nunta sau Săptămîna luminată, în mișcarea scenică aflată în imediata vecinătate cu cea a dansului. În tot acest demers, teoretic, conceptual, estetic și teatral, spectacolul Intrusa de la Oradea mi s-a părut că strînge cele mai rafinate și mai substanțiale elemente ale acestui parcurs programat și asumat
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
în prea multe spectacole, montate în diverse teatre." S-a îndreptat atunci spre text, pe care l-a găsit foarte actual și universal, tentându-l să încerce o montare proprie, scuturată de orice influență anterioară și ținând cont de soluțiile scenice intuite numai din textul lui Gogol. Și totuși Revizorul lui Cerkasski, deși un spectacol cu găselnițe proprii, cu decoruri, costume și muzică ingenioase, nu ține cont de indicațiile lui Gogol din numeroasele texte amintite mai devreme, ci este tot o
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
alt nivel decât personajele, monologând în zadar și doar oboseala și moartea îi aduc pe pământul unde se petrec atâtea lucruri oribile. Arta nu poate îmbunătăți viața și această sugestie funcționează în spectacol, dar articulațiile ei sunt confuze și trecerea scenică a artiștilor ambulanți se irosește în timpi lipsiți de intensitate. Dominate de soluțiile simple sugerate de instincte, personajele își trăiesc monomaniile, în afara moralei, nesocotind obstacolele concrete, într-o hipertrofie a pasiunii însoțită de o stare abulică a gândirii. E o
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
însuși pe vremuri "zgomotul și furia", a convertit șocul teatralității violente și arborescente practicate în tinerețe ( prin care și-a atras atâția admiratori fanatici, acum maturi esteți exigenți) în caligrafia subtilă a tristeții: idiotul și-a aruncat masca. Discursul lui scenic are ambiția totalității și ezitările lui pot fi judecate doar în raport cu aceasta.
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
Elena Zottoviceanu Absent de patru decenii de pe scena Operei bucureștene, Falstaff își face reintrarea într-un spectacol care este o certă reușită. Nici o altă partitură verdiană nu pune în fața interpreților probleme atât de dificile scenic și muzical, care să nu poată fi rezolvate decât prin travaliu de echipă. În această capodoperă de orologerie, în care muzica traduce direct cele mai fugare nuanțe ale textului dramatic cu o rapiditate amețitoare, acțiunea se desfășoară în cadre scurte
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
marile partituri verdiene, dar, în același timp, să joace ca adevărați actori shakespearieni". Acesta este pariul pe care realizatorii spectacolului l-au câștigat. În rolul incorigibilului Cavaler, Sever Barnea (în distribuția de la premieră) face o compoziție bine gândită ca prezență scenică, expresie corporală, muzicalitate, știința rostirii parlato-ului verdian, construcția rolului; diapazonul emoțional al personajului este gradat cu grijă; Falstaff-ul său are alură, putere de convingere, doar că la "Falstaff imensul, enormul Falstaff" te aștepți și la o voce pe măsură: suculentă
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
vocea sa generoasă, cu timbru consistent pentru a da muzical o contrapondere accentelor de deriziune și reușește să domine scena. În ceea ce îl privește pe Fenton, tenorul Marian Someșan, nouă achiziție a teatrului, poate că va deveni cândva o prezență scenică, deocamdată cântă îngrijit o partitură plină de poezie. În celelalte roluri masculine - Florin Diaconescu cu profesionalism și umor; Paul Basacopol și Valentin Racoveanu - un duo echilibrat, dar jucând prea gros (mai ales în actul I). Distribuția feminină întrunește în mod
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
femeii. Femeia e cel puțin două. O eu și o ea. Privirea naratorului este în cerc. Nu se poate stabili exact dacă vorbește dinamismul cuiva sau despre cineva, dacă a trăit, ceea ce trăiește sau doar imaginează. Întregul are o construcție scenică. Care va să zică deocamdată fără final. Textul este precedat de un prolog. Prolog Când spre după-amiază se mai află încă la masă, în fața micului dejun, aceasta devine sub mâinile ei o masă în aer liber și vede câmpia unui acoperiș ruginit și
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
fie ea și amară, universală", scriam nu de mult, în paginile acestea, la ultimul volum al lui Dumitru Solomon, apărut la Editura Hasefer, "care îl poate duce pe dramaturg în orice spațiu teatral european. De la spectacolul-lectură, pînă la complexe montări scenice, piesele oferă suport. Abstract, concret, palpabil, în deșert sau la Polul Nord, în sanatoriu sau în lagăr, dialogurile au suplețe, au nerv, au firescul acela care lipsește, de cele mai multe ori, dintr-un text dramatic. Tragism și metafizică, comic de situație sau
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
Lolita, în regia Cătălinei Buzoianu, așa cum și la Odeon s-a întîmplat cu Alchimistul lui Coelho apărut la Editura Humanitas, o manieră practicată cu sîrg în Occident pentru a crea sau a resuscita un eveniment literar, teatral, cultural. Adaptarea versiunii scenice realizată de Mihaela Tonitza Iordache - un filolog și un om de teatru cu experiență în spațiul dramatizărilor, dacă ar fi să ne reamintim doar spectacolul Maestrul și Margareta din anii optzeci, tot al Cătălinei Buzoianu și tot la Teatrul Mic
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]