168 matches
-
făcut în fel și chip, ați spus că am distrus țara, domne', nu mai avem ce discuta, avem drumuri diferite, ori noi, ori voi>. Cum e posibil ca astăzi să te înjure și a doua zi, aceeași armată de oameni schelălăie la ușa ta <Ce bun e PNL-ul, cum am face noi alianță cu PNL-ul, numai nenorocitul de Antonescu, de nu-l mai calcă pe-ăsta tramvaiul să scăpăm odată>. Este jenant, este o chestiune de onoare. După cum, lipsa
Crin Antonescu, celor care vorbesc de refacerea Alianţei DA: Terminaţi, e jenant, aveţi puţină onoare! () [Corola-journal/Journalistic/47915_a_49240]
-
cal și-l strunea, dureros pesemne, trăgându-l de urechi ca s-o ia la dreapta sau la stânga. "Măi, să nu te muște!", glăsuiau bunicii, cam speriați de cavalcadele mele pe spinarea dulăului. Nu m-a mușcat niciodată, deși uneori schelălăia, bietul, dacă mai și primea călcâie în burtă. Am înțeles atunci că nicicând un câine bun nu-i mușcă pe copii, mai ales dacă îi consideră stăpâni. Bob era bun cu noi și o fiară față de oamenii străini, sau de
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
ca pe moaștele sfântului... Nu! Ca pe un fragment din Columna lui... Nu! Nici așa... Renunțăm la scena asta; Haralampy se plimbă prin sufragerie, nervos, gesticulând și mormăind ceva într-un dialect enigmatic... Se aude din nou un fel de schelălăit din zona soacrei prietenului... - Ce-i, mamă-soacră?, o întreabă el. Ai vreo moștenire și vrei să...? - Haralampy!, îi strig. Oprește-te... Sunet de clopoțel, intră un colindător întârziat care începe să cânte: Pruncu-n somn se mișcă lin - I-a ajuns
Haralampy: "- La toți mai moare câte-o rudă..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10975_a_12300]
-
potca, să vă bată, poganilor! De unde eram ca roiul de albine la fagurii cu miere, ne-am împrăștiat ca puii zogoniți de ciori sau de ulii și-n goana noastră nebună-nebună, m-am împiedicat, am căzut și am început a schelălăi la lună. Curcubeul de care fusesem atât de mândră era hăt, plin de imală, crăpat în patru, în două sau în nouă, lumânarea făcută din osânză de oaie se stinse, iar eu eram julită la genunchi și fleașcă de sânge
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
s-a terminat cu viciile de procedură în justiție - gata!... - Cory, dragă, îi zice nevastă-sa, Claustrina, e un amărât de maidanez - nici măcar nu are coteț... - N-are! Lasă, zice prietenul, că am mai văzut eu maidanezi din ăștia, doamnă! Schelălăie toată ziua și când se ia DNA-ul de ei... Cotețe suprapuse, (z)gărzi de apărare... Foarte bine că domnul Prim-ministru Tăriceanu ne-a liniștit spunând răspicat în fața domnului Franco Frattini, vicepreședintele Comisiei Europene (în 13.03), cum că
Asfaltarea șoselelor cu maiul... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10772_a_12097]
-
audă unchiul ,că îți compune melodii ! ” . Dar el ...n-a mai cântat . Stătea și se uita ca prostul ,o imensă rușine îi suprima gâtul ,a scos până la urmă un sunet ,mai mult de gura lor,ceva nedefinit, un fel de schelălăit de cățeluș speriat. Îl înțelegea foarte bine pe bărbatul care stătea acum pe scaunul din dreapta ,pierdut într-o clipă de glorie apusă însă, mult prea repede. Cicatricea din bărbie i se umflase involuntar,ca un balaur cu trei capete ,mușcând
VIATA LA PLUS INFINIT (2) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384687_a_386016]
-
conduci find condus mă duceam la creditul minier la colega mea de bancă să învățăm la chimie urcam șapte etaje pe jos mă temeam liftul o să cadă în puț sau o să iasă prin acoperiș tocmai acum s-a găsit să schelălăie parcă nu mi-ar ajunge potopul ăsta și l-am mîngîiat aseară așa sînt eu cînd vin din germania și intru în delir ca’n baia de plante i se recomandase tatei cînd avea cancer la os delirul e necesar
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]
-
în conflict cu toți locuitorii cătunului, ce o evită, fiindcă baba se ocupă de vrăjitorie și învrăjbește familiile, stârpește dobitoacele din curte, ia rodul pomilor de prin livezi sau veștejește recoltele pe ogoare. Chiar și câinii cei mai furioși fug schelălăind când o zăresc din depărtare cu nasu-i coroiat, părul alb ca lâna strâns sub o basma neagră, cocoșată și înveșmântată în aceleași zdrențe murdare pe care probabil le poartă ziua și noaptea, cu o bâtă într-o mână și o
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
rai cu valuri de verdeață și flori multicolore ce răspândesc în jur un parfum amețitor. Dar atmosfera din ogradă se tensionă și deodată calul necheză, păsările din coteț se agitară, vaca mugii, oile și berbecii behăiră iar câinele se repezii schelălăind de la poartă la pridvor. Pătru auzi zarva prin somn și întredeschise ochii. Lumina de la lampă pâlpâia agitată aruncând pe pereții albi umbre cu forme ciudate. Buimăcit, se frecă la ochi și se retrase ușor de la pieptul soției ridicându-se în
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
dă un semnal clar reformării partidelor politice. Desigur, un asemenea gest nu-l putea face un șobolan. E chestie de educație. Șobolanii au comportament de cadre de partid. PCR. Luați direct din producția de tăierea frunzelor, nu știu decât să schelălăie ! Vezi cazul Băsescu. Orban a făcut un gest care îl onorează. Nu ca mulți alții, care au luat milioane de euro pentru propriul buzunar țipând, ca țața Udrea, că e victimă. Dacă procurorii și justiția vor lucra cu aceleași măsuri
TABLETA DE WEEKEND (150): SARE CAPACUL de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384988_a_386317]
-
Prin creierul bolnav de pudoare; Revin mereu în miros de bălegar Și-n chinuri drastice pline de culoare, Rupte parcă dintr-un banal și vechi ziar. Plouă azi, va ploua și mâine, Plouă încet, plouă murdar, O ploaie ca un schelălăit de câine; În dureri atroce inima mi-aș da-o în dar Cuiva ce ură poartă în suflet, Cuiva ce nu are nimic în piept Și lumea o vede un veritabil pamflet; În față să stau umil sau mândru, Aplecat
DESTINE LACUSTRE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382662_a_383991]
-
cu pricina, apăru doctorul. O salută cu deferență pe signora, apoi fluieră scurt. Peste umărul lui țâșni atunci un al doilea câine, un ciobănesc, mare, care însă nu calculă prea bine traiectoria și căzu în apă cam într-o parte, schelălăind ușor. Doctorul făcu o mină nemulțumită și fluieră într-un fel deosebit. Apăru iarăși primul câine care intră în apă ca o săgeată. — Ăsta sare cel mai bine! - zise admirativ signora Maxima. Alaltăieri, după săritură, a prins și-un stavrid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
țineau În timpul războiului măștile de gaze se umpluseră de monede mărunte de 1 leu și zornăiau pe umerii noștri terminasem colecta pentru Crucea Roșie pe ușa de lemn ieșeau aburi de țuică și de tutun Înăuntru era cald glasul lăutarului schelălăia Săbărelu-i cu dulceață trece iarna și nu-ngheață cîntecul preferat al bunicului ce chefuri trăgeau ei pe vremuri cu fudulii și momițe de berbec pe Griviții În dosul gării aveam nouă ani cînd am văzut mîinile ciolănoase și negre pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bate capul cu asta, a fost o simplă Întîmplare. — Ei, Întîmplare. Io crez că toate pă lumea asta are limba lor și animalele și florile, iaca pînă și casele. De ce scrîșnește zidurile cînd intră buldozerul În ele și lemnele de ce schelălăie ca un cîine călcat de tramvai cînd le taie cu fierăstrău ca să-ți spuie ca le doare. țmult o să mă mai terorizeze cu animismul ăsta deșănțat parcă o aud pe mama mare stelele sînt ochii lui Dumnezeu văd pînă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să fie câinele vecinului de la parter. Sângele meu, poate, îl mânase spre cămăruța mea. M-am ridicat pe două picioare, m-am dus până la ușă și am dat cu piciorul în ea strigând: „Marș!“. Da, era câinele, l-am auzit schelălăind, ca și cum mi-ar fi recunoscut vocea. M-am așezat în pat din nou, încercând să dorm până în zori. Dimineața m-am trezit brusc, sângele se oprise, dar eram umflată în burtă. Mă întrebam dacă tot ce se întâmplase fusese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
acel ce n-are viața și Moldova lui, mai fredonează el, fără să mai știe de ceilalți, ca și cum, sub pleoapele lui căzute, singurătatea ar fi ros încontinuu, se duce spre Tara și o smotocește, o mănâncă tata pe ea!, câinele schelălăie ascuțit, ca și cum ar fi în sârma unui hingher, actorul o trage cu adevărat de blană, înțelege tot ce spune câinele ăla, asta e ca muierile, glumește el, țipă, dar sare pe mine!, e ca o femeie hoață, voi vedeți ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lună a pustie cum e vara iarna pe la poluri fotbalul se joacă doar pe goluri când e frig dau aripe ideii cum se bea la Cana Galileii nici nu plouă nici nu ninge încă ceas de reculegere adâncă un dulău schelălăie la lună semnul de cutremur ori furtună e potaie să-i tăiem din coadă pentru că e cobe prea năroadă când se-anunță clipe mai solemne mai arunc pe foc un braț de lemne dec.2004, Rucăr, Adrian SIMIONESCU Referință Bibliografică
CEAS DE RECULEGERE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361481_a_362810]
-
spre pat, dogorind parcă o căldură ireală. Închise ochii zâmbind și i se păru că vede alături de ea chipuri drăgălașe de copii care semănau leit cu Mihăiță al ei. Afară se lăsase seara deja. Nu mai ningea! Cioban începu să schelălăie prelung, încercând să se smulgă din lanțul care îl ținea legat. Poarta se deschise iar un vlăjgan deșirat se strecură ca o umbră, liniștind câinele cu voce domoală. Bătu în ușă și începu să cânte tare, cât îl țineau plămânii
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
ceresc : pooc! Și a adus acolo, pe câmp pe domnul Ionescu. În sania trasă de cei doi armăsari. Să fi văzut atunci cum au sărit armăsarii pe lup, încât bietul lup abia a scăpat și a fugit.Și cum mai schelălăia de durere... Iar au început să râdă cei doi. -Cum au venit acolo mă, cu sania? Zburau așa... prin aer...ca vântul? -Nuu, ca gândul! Că au picat la țanc. Tocmai când se pregătea lupul să mă sfâșie. Dacă mai
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
primăverii anului urmă- tor, țin minte că era lapoviță și tocmai murise Gheorghe Gheorghiu-Dej, mă întorceam de la școală și, prin dreptul bisericii și al MAT-ului, am văzut un cățeluș care tot alerga în sus și-n jos pe drum, schelălăind cu jale. Răbăgioaia, nevasta lui Răbăgel, cel cu Baba, iapa aceea chioară, văzându-mă că tot stau și-l privesc, mi-a spus la un moment dat: - Marinică, mamă, ia tu cățălu’ ăsta acas’ că paică știu că voi nu
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
o noapte geroasă de-ți îngheța răsuflarea... După ce a adulmecat resturile puse de vânători, lupul a început să urle prelung, chemând astfel, haita înfometată. O mulțime de lupi s-a adunat la rădăcina tufanului( stejarului) bătrân. Aceștia, au început să schelălăie scoțând sunete înfricoșătoare... Înspăimântat, tovarășul bunicului făcu o mișcare greșită și căzu, de pe creanga pe care stătea, chiar lângă rădăcina tufanului, unde a înghețat ca o murătură...Când bunicul l-a strigat pe prietenul său, spunându-i că-i vremea
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365766_a_367095]
-
fu¬ri¬oase. În schimb, niciodată nu făcea asta cu purceii, pe ei îi da la o parte cu blândețe, îm¬pin¬¬gându-i ușor... După două-trei astfel de șuturi de rât din partea scroafei, Floricel pleca cu coada-ntre picioare, schelălăind... Eu mă tot minunam și eram oarecum dezamăgit de faptul că el, căruia nu-i stătea în cale niciun câine din sat, era pus cu botul pe labe tocmai de o scroa¬fă! Firește, spectacolul ăsta avea loc de fiecare
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
primăverii anului urmă- tor, țin minte că era lapoviță și tocmai murise Gheorghe Gheorghiu-Dej, mă întorceam de la școală și, prin dreptul bisericii și al MAT-ului, am văzut un cățeluș care tot alerga în sus și-n jos pe drum, schelălăind cu jale. Răbăgioaia, nevasta lui Răbăgel, cel cu Baba, iapa aceea chioară, văzându-mă că tot stau și-l privesc, mi-a spus la un moment dat: - Marinică, mamă, ia tu cățălu’ ăsta acas’ că paică știu că voi nu
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
primăverii anului urmă- tor, țin minte că era lapoviță și tocmai murise Gheorghe Gheorghiu-Dej, mă întorceam de la școală și, prin dreptul bisericii și al MAT-ului, am văzut un cățeluș care tot alerga în sus și-n jos pe drum, schelălăind cu jale. Răbăgioaia, nevasta lui Răbăgel, cel cu Baba, iapa aceea chioară, văzându-mă că tot stau și-l privesc, mi-a spus la un moment dat:- Marinică, mamă, ia tu cățălu’ ăsta acas’ că paică știu că voi nu
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
conașule? La un moment au crezut că-l mușcase Corbea. Naie a alergat și i-a adus pălăria care-i sărise de pe cap și, lund o nuia din grămada de lemne, se chiti să-l ciomăgească pe bietul câine care schelălăia ca și conul Pandelică. - Să te ia dracu de potaie nenorocită!... Toată noaptea dormi buștean și acum te găsi vrednicia, jigodie!?... și a aruncat bățul spre Corbe, cu atâta ură, că jurai că Naie era pornit să-și omoare câinele
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]