350 matches
-
mod subiectiv, pe când partidul cere adevărul politic într-o formulare standardizată, idealizată, adesea fără legătură cu realitatea. Diferența ireconciliabilă provine din opoziția dintre individualizarea limbajului artistic, fără de care nu există literatură, și vehicularea unor clișee oficiale, care conduc invariabil la schematism și ideologizare tezistă, având drept consecință compromiterea literaturii. Literatura subversivă optează pentru încorporarea sau îngroparea în text a unei politici a scepticismului discret, flexibil, față de prezent, contrapusă unei politici festiviste, dogmatice, autoritare. Ea nu adoptă în mod deschis o opoziție
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
Egist și la remușcările lui Oreste, Eftimiu își propune să privească personajele într-o lumină nouă, mai apropiată de psihologia modernă. Din păcate, faptele se diluează, căci zeci de detalii încarcă acțiunea, iar personajele, inconsecvente cu ele însele, surprind prin schematism. Agememnon e dominat de impulsuri, sacrificând-o pe Ifigenia numai din orgoliu și lăcomie, pentru a nu pierde ocazia de a pleca spre Troia, unde-l aștepta perspectiva unei prăzi bogate. Nu are nimic din măreția simplă și înalta responsabilitate
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
trebuie să pedepsească pe ucigașul fiicei sale; ea nu mai acționează ca soție înșelată sau regină jignită de prezența amantei căreia i se dau onoruri demne de o frunte încoronată. Această afecțiune maternă dă consistență dramatică personajului, salvându-l de schematism. De aceea satisfacția cu care privește decăderea socială a celeilalte fiice, Electra sau bucuria pe care o manifestă la primirea veștii morții lui Oreste sunt în contradicție cu evoluția anterioară a personajului. Ca și Electra lui O`Neill, eroina lui
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
sau de arhitecturi globale - pe care uneori ni-l amintim din interbelicul românesc, alteori din cărțile de filozofie indiană traduse masiv și semiclandestin cam în aceeași perioadă, alteori din imaginarul ortodox, bizantin cum îl știm. Oricum ar fi, un anumit schematism primar, lipsit de prea mari dificultăți, există. Și, sincer vorbind, inhibă toate sclipirile de naturalețe. Un cunoscut poem arghezian e, pur și simplu, dat peste cap. Cu bună credință, n-am nici o îndoială, dar nu și cu la fel de bune rezultate
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
prozei românești, cum ar fi ordonarea materiei epice după regulile stilului administrativ sau după principiul lexiconului. Ceea ce la nivelul formal de fond al construcției epice (hard-ul romanelor și prozelor scurte, dacă se poate vorbi de așa ceva) pare de un schematism dezarmant, se complică fundamental la nivelul stilului, al frazei propru-zise (soft-ul romanelor). Totul se transformă într-un foc de artificii, cuvintele și expresiile stilistice explodează, verva lingvistică devine de nestăvilit, autorul execută cu măiestrie fandări și piruete verbale, calambururile
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
întîmplare, orice urmă de ironie sau autoironie cu privire la evrei. Filmul pedalează pe o serie de clișee ale politically correctness-ului, îngroșînd pînă la refuz transgresarea interdicțiilor, permisă pînă la un punct, doar vizitatorului kazah, căruia îi sunt tolerate toate licențele. Prin schematismul său happyendistic, - Borat distinge ultimativ între CJ, vedeta de consumație și prostituata cu suflet de aur, dar care arată la antipodul lui Pretty Woman - și complet aleator, finalul adună într-o poză de familie aceleași personaje de la început și populația
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
ale limbajului și acelor coduri ale reprezentării pe care timpul părea să le abandoneze ca învechite și ineficiente. Paradoxul acestei opțiuni este cu atît mai mare cu cît mediul ortodox în care artistul a trăit și s-a format, cu schematismul lui aproape de abstracție, cu impersonalitatea lui severă și cu naturala disciplină a formalizării, care a perpetuat în timp tiparele gîndirii orientale, ar fi putut să-l apropie, mult mai direct, de iconoclasmele momentului care, într-un fel sau altul, redeșteptau
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]
-
al lumii rurale. Dar epoca în care romancierul îl plasează pe Ilie Moromete este, în volumul întâi, aceea interbelică. Nicolae Velea face o curajoasă mișcare de translație, creând, pe fundalul socialismului instalat și consolidat la noi, personaje autentice, lipsite de schematism. El respectă, dintre regulile impuse de la Centru, numai selectarea eroilor din rândul clasei muncitoare (în uzină sau pe ogor), încercând apoi să dovedească viabilitatea și consistența lor literară. Omul obișnuit, în paginile lui Nicolae Velea, nu mai este o figură
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
groaznice să se petreacă din nou, dar "în treacăt". Se poate spune că abia în aceste momente în care alunecă, la rândul său, în moarte, eroul descoperă duritatea, caracterul ireversibil și implacabil al vieții. Esența ei. Fără nici o legătură cu schematismul personajelor din epocă, reduse, dacă nu vidate sufletește și spiritual, Adina Gheorghe și Duminică, cuplul imaginat de Nicolae Velea, dovedește că psihologia complicată nu reprezintă apanajul eroului de roman citadin. Proză modernă, subtilă, rafinată se poate face și cu un
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
senzitiv oferit de simțuri și conceptele fără de care nu am putea generaliza nimic. Cu alte cuvinte, la Kant reprezentările au rolul de a lega percepțiile de limbă, în virtutea acelui mecanism atît de dificil și de abscons care poată numele de "schematism". La Kant, imaginea este un liant între cuvintele și percepțiile unui om. O verigă și nimic mai mult. La Humboldt însă, imaginația devine rădăcina comună a intelectului și sensibilității, deci sursa lor. E ca o matrice din care se desprinde
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
fecundator al materiei amorfe, un zeu htonic și un mag al tactilității, însă unul care nu a reușit să se ridice complet pînă la înălțimea și la abstracția vorbirii articulate. Această percepție, pe lîngă faptul că este extrem de confortabilă prin schematismul ei leneș, are, de multe ori, și pretențiile unui criteriu axiologic. Dacă un scriitor se abate cumva de la norma infirmității cotidiene și se dovedește un om de acțiune și o conștiință practică foarte dinamică, în mod subit calitatea inspirației lui
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
loc. Ea ne amintește întrucâtva de voința imaginativă și de stăruința iconarului de a împodobi până în margine, feeric și naiv, îngusta suprafață de sticlă, exploatată ca un răzor de om sărac". Fie că reprezintă o contrapondere la proza realist-socialistă, cu schematismul ei ideologic și limbajul pe cât de înflăcărat, pe atât de conformist, fie că se subsumează unei anumite concepții a autorului, care ridică barierele și șterge granițele dintre proză și poezie, cert este că formula lui Fănuș Neagu a devenit, în
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
Sau ți-ai construit cu mare atenție imaginea? - O să încerc să răspund, și chiar să-mi răspund, la această întrebare pornind de la noțiunea de "personaj pozitiv". O noțiune profund antipatică: antipatizată nu numai de cititorii pe care îi plictisea prin schematism, ci și de scriitorii care nu reușeau să-i dea viață. După cum se știe, personajele negative sunt mult mai ușor de creat și întotdeauna mai vii, mai "umane" decât cele programate să devină modele și reușind de cele mai multe ori efectul
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
morale ale schimbării politice. Ceea ce nu înseamnă că toate romanele obsedantului deceniu sunt reabilitabile necondiționat, pentru că toate relatează despre schimbarea de regim politic, de atitudine față de trecut și față de omul prezentului etc. Diferențele sunt făcute de gradul de ideologizare conformistă, schematismul conflictului, simțul dramatic al vieții concrete confruntate cu o nouă viziune, implicată în toate compartimentele și nivelurile existenței sociale și individuale. Chiril Merișor se confruntă cu limitele libertății în comunism și, în același timp, cu efectele distructive pe care le
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
fecundator al materiei amorfe, un zeu htonic și un mag al tactilității, însă unul care nu a reușit să se ridice complet pînă la înălțimea și la abstracția vorbirii articulate. Această percepție, pe lîngă faptul că este extrem de confortabilă prin schematismul ei leneș, are, de multe ori, și pretențiile unui criteriu axiologic. Dacă un scriitor se abate cumva de la norma apriorică a infirmității cotidiene și se dovedește un om de acțiune și o conștiință practică foarte dinamică, în mod subit calitatea
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
de cultură proletară, partinică și patriotică, reprezentând ideologia unei clase care a săvârșit victorioasă revoluția antiburgheză. În stilul proletcultist actualizat intră deci și lupta de clasă, spiritul revoluționar și caracterul eroic al unei victorii politice. Realismul socialist atenuează unele din schematismele și tezismele rigide, ofensive, agresive, ale proletcultismului inițial, le maschează: exclusivismul proletar se împacă, într-un mod mai tolerant, cu țăranii cooperatori și intelectualii angajați în sfera mai încăpătoare a poporului; lupta de clasă este depășită după cucerirea deplină a
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
respectând criteriile de inteligibilitate și accesibilitate. Istoria se repetă, în mic, precipitat și cam cu aceleași conflicte, și în perimetrul comunismului românesc. Proletcultismul, altfel înțeles, va fi repetat în intervalul 1948-1950, iar realismul socialist va fi adoptat din 1951 cu schematisme, exclusivisme, meandre și fluctuații. În fond, realismul socialist e un proletcultism cosmetizat de circumstanță, însă nu esențialmente schimbat. Ce mi-i proletcultismul îmbogățit, ce mi-i realismul socialist. Disocierea e un moft, un lux al comparației inteligente de salon între
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
chiar esența totalitarismului: X sau X nu mai au personalitate, se topesc într-o masă (o clasă) de cetățeni deposedați de atributele gândirii și deciziei pe cont propriu. Transformarea lozincilor în "literatură" a fost specialitatea realismului socialist: eroii au un schematism care îi face absolut neverosimili în epocă și de-a dreptul comici, ulterior. Citim astăzi producțiile din anii '50 cu un uriaș hohot de râs. D.R. Popescu, ca și Marin Preda în Moromeții, II (apărută cu doi ani mai devreme
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
mîna ei, ar fi putut să le dicteze vreunui client al pensiunii. Pusese Însă propria mînă pe condei În clipa În care simțise neechivoc răsuflarea slabă, rece și sigură a tărîmului de dincolo. Sărăcia asta grafică, limitată și ea la schematismul semnelor tiparului, a fost fabulos compensată de meșteșugul ei de povestitoare și transferată spre transfigurare tot asupra mea, nu atît prin numărul cărților scrise de mine, cât prin multitudinea tehnicilor de scriere folosite pînă astăzi. Am ajuns să dau formă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ca ersatz, și aceasta deoarece fiecare entitate economică nu are semnificație decât în referirea sa la viață, deoarece, mai cu seamă, ea purcede din aceasta în fiece clipă. Marxismul este una dintre cele două mari ideologii ale secolului XX. În ciuda schematismului unor teze devenite deopotrivă catehism politic și doctrină de stat, el poartă în sine și duce până la ultimele lor consecințe principalele tare ale proiectului galilean: deprecierea vieții, a subiectivității, a afectivității, a individualității și, la modul general, a tuturor determinărilor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
loc. Ea ne amintește întrucâtva de voința imaginativă și de stăruința iconarului de a împodobi până în margine, feeric și naiv, îngusta suprafață de sticlă, exploatată ca un răzor de om sărac". Fie că reprezintă o contrapondere la proza realist-socialistă, cu schematismul ei ideologic și limbajul pe cât de înflăcărat, pe atât de conformist, fie că se subsumează unei anumite concepții a autorului, care ridică barierele și șterge granițele dintre proză și poezie, cert este că formula lui Fănuș Neagu a devenit, în
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7842_a_9167]
-
când ideologia comunistă punea între paranteze un conținut semantic. În definitiv, maniera de abordare a problemei literare era acum doar în aparență îmbunătățită, salvată de sociologismul vulgar al primilor ani postbelici. Astfel, se va vorbi de necesitatea de a evita schematismul, superficialitatea, dar soluția oferită ca remediu rămânea la fel de proletcultistă: pentru a scrie o poezie bună, poetului i se recomanda să treacă la o "documentare profundă", pentru a cunoaște "viața complexă a categoriei celor mai ridicați oameni", pentru a trece de la
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
titlul Iarna care să nu prezinte cei 30 de cm de zăpadă ca fiind cel puțin apocalipsa...” Comentariile cititorilor dovedesc o anume fidelitate față de modelele de redactare tradițional-poetice, cu prestigiu în școală, dar sunt și un indiciu al saturației față de schematismele jurnalismului actual. Pentru cine a cunoscut perioada totalitară, textul comentariului, plasat în contextul său de producere, evocă excesul de politizare, unanimitatea forțată, conformismul epocii: nu floricelele stilistice sunt supărătoare, ci amintirea caracterului lor obligatoriu, absența oricărei voci contrare. Dacă ne
Contraste stilistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4934_a_6259]
-
în anii anteriori, nu se ferește să răspundă criticilor și, cîteodată, să-și pună la punct propriii colegi. Dacă exista într-adevăr în 1968 o înapoiere a criticii în raport cu prozatorii, înapoiere în ceea ce privește deschiderea literaturii și a ieșirii ei din zodia schematismului rudimentar anterior, rămîne de demonstrat. Oricum, prozatorul Marin Preda este afectat de primirea rece a celui de-al doilea volum și cu nici un prilej, de-a lungul acestui amplu interviu, nu arată vreo nesiguranță de sine, nu-și pune la
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4792_a_6117]
-
inerent al măștilor, pentru reconversiile spectaculoase, pentru sondarea unui trecut nebulos al personajelor sale. Bunul și răul, frumosul și urâtul își relevă rădăcinile comune, un eveniment tragic îl schimbă pe cel devotat într-un monstru, într-un revoltat furios, implacabil. Schematismul acestei problematizări subliniază și caracterul pedagogic destul de apăsat al filmului, întotdeauna stricăcios, dar întotdeauna primit cu aplauze de către publicul larg. Pentru a reveni în luptă după o primă înfrângere, Batman trebuie să refacă traseul inițiatic al ridicării din cel mai
Gothamdämmerung by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4424_a_5749]