201 matches
-
mucegaiuri și nămeți! În colțul meu de umbre biciuite, șiraguri de poteci făcute scrum, se arcuiesc pe amintiri ciobite, de vechi,singurătate și de fum. Crescuse iarba-n dulcele cerdac, azi,spini-mping cu coarnele-n podele, o lacrimă mai scheaună-ntr-un ac, bătând secunda nesfârșirii mele! Referință Bibliografică: MI-AI RĂSTIGNIT IUBIREA ÎN PEREȚI / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1878, Anul VI, 21 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
MI-AI RĂSTIGNIT IUBIREA ÎN PEREȚI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1456045407.html [Corola-blog/BlogPost/370094_a_371423]
-
aprinsă. Primi bucuros pâinea și laptele turnat Într-un castron emailat. Mâncă cu grijă și cu teama de a nu fi izgonit, Înfulecând pe nemestecate totul. Îl priviră Îndelung,În tăcere. Ușa se Închise În urma lui, iar el rămase Înlăuntru scheunând ușor de mulțumire. Femeii Îi dădură lacrimile. Domnul Georgescu nu se mai sătura privind umbrele stranii ce desenau alte umbre prin ferestrele de la parter. Hotărî că e bine să coboare. În bloc toată lumea dormea. Nici un zgomot nu tulbura liniștea ce
[Corola-other/Imaginative/76_a_324]
-
Uite ce fiică frumoasă are mama mea!" Apoi tu mi-ai arătat-o pe Mayera și mi-ai zis: "De ce nu ne iubești?" și pentru că eu nu puteam să-ți mai răspund, Mayera cea cu zgardă și patru picioare, a scheunat de gelozie. Apoi am văzut un film împreună și tu mi-ai arătat o îmbrățișare Am mai văzut după aceea o băutură și tu mi-ai arătat un sărut. Mi-ai arătat Dunărea cu Mayera înotând în vară apoi un
Poezie by Daniel Culea [Corola-website/Imaginative/14623_a_15948]
-
tremura de frig pe jos. M-am aplecat și l-am privit. Era așa de mititel, Din scheunat am bănuit, Că este vorba de cățel. Îl iau în mână, e-nghețat. Îl bag sub haină la căldură. O vreme încă-a scheunat Și-a tăcut apoi din gură. Ne-am plimbat așa o vreme. Stătea sub haină liniștit, Da-ncepu apoi să cheme Și mama lui l-a auzit. Apăru deodată-n stradă ... Citește mai mult Mergeam pe-alee-ngânduratîntr-o seară la plimbareși brusc
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/emil_%C5%9Eu%C5%9Fnea/canal [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
din lumea circuitelor integrate, nu i se retezase de tot cordonul ombilical, frâul de argint ce o lega încă de Acasă. Auzea clar cum o lătra, o chema canișul ei alb, de acolo, de dincolo de ușa astupată de zăpadă, cum scheuna presimțind primejdia, cum o căuta de-a lungul și de-a latul terasei suspendate peste bulevardul acela cu reclame violente și sute de oameni, pe care nu îi văzuse niciodată la față. Ea, Dacia Diugan se simțea bine în propria
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Fragment_de_roman_femeie_in_fata_lui_dumnezeu.html [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
a țesut pânză la geam. Și, tot de aici, o pulverizare suprarealistă în structurile textuale, ca după explozia unei revolte a sensurilor: 77 casa ta era peste mătură cojile îți stăteau între dinți, maldăre de gunoi peste tot, un câine scheuna spre o pisică ce dormea într-un craniu. Este foarte greu să scrii despre traiul lipsit de iluzii, străin de dulcegării și frumuseți convenționale, cosmetizate, este greu să scrii despre viața reală, despre viața ca succes în eșec (dacă pot
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1479156845.html [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]
-
de păgubit, ca să nu mai vorbim de spaima ce-o avea în suflet, știind că luase viața unui om și, ciulind urechile ca să audă vreun zgomot prin apropiere, s-a îndreptat spre fundul curții. Vruța, care era legată în coteț, scheuna și se zbătea să iasă. L-a simțit că pleacă și ar fi vrut să-i mai lingă mâinile, care acum, afară că erau noduroase, miroseau a sânge. Andrei a deschis portița ce dădea spre o râpă destul de abruptă, pe
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_ii_a_ultima_spovedan_marin_voican_ghioroiu_1376630680.html [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
Nu mai plânge, iubitule, pentru că ți-a sosit prietenul favorit. EL (lasă zgarda jos și-l mângâie fictiv pe Bob, care se bucură): Mai știi bătrâne, alaltăieri, când am ajuns la acel pământ pustiu și ars, unde ai început să scheauni atât de tare încât a trebuit să ne întoarcem? (Câinele se bucură). Însă (devine grav): până seara, ai devenit tot mai trist și, cu toate că te-am îngrijit cum am putut, ai scheunat un timp, iar ieri dimineață, după ce ațipisem, m-
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 by http://confluente.ro/Partea_mea_de_cer_drama_de_c_al_florin_tene_1393568617.html [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
pământ pustiu și ars, unde ai început să scheauni atât de tare încât a trebuit să ne întoarcem? (Câinele se bucură). Însă (devine grav): până seara, ai devenit tot mai trist și, cu toate că te-am îngrijit cum am putut, ai scheunat un timp, iar ieri dimineață, după ce ațipisem, m-am trezit și te-am găsit mort. (Îi dau lacrimile). SORA: Ce să-i faci? Asta a fost! Dar, oricum, nu mai ești singur. Noi, sau cel puțin eu, te vom vizita
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 by http://confluente.ro/Partea_mea_de_cer_drama_de_c_al_florin_tene_1393568617.html [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
puțin eu, te vom vizita de foarte multe ori, căci existăm numai prin amintirea ta. Acum, Bob va trebui să te părăsească. EL (către Bob): Adio, bătrâne! Ne vom revedea. (Îl mângâie fictiv). SORA: Bob, vino aici! (Câinele se bucură, scheaună, dă din coadă și, privind cu durere la fostul stăpân se îndepărtează. Sora îl mângâie, îi spune ceva, după care dispare). NIKY :Iată-te din nou singur! EL: (luând zgarda în mână, cu emfază): Sunt ultimul reprezentant al lui Homo
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 by http://confluente.ro/Partea_mea_de_cer_drama_de_c_al_florin_tene_1393568617.html [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
poate că vor rămâne astfel pentru totdeauna. Sau mai bine zis până la plecarea mea. Nici în gând nu-mi place să pomenesc despre moarte. Pe urmă m-am retras în Soledadul meu luând și câinele. S-a lipit de mine scheunând ușor de parcă ar fi înțeles starea prin care treceam. - Când o să vină timpul, să știi că am să-ți dau drumul din lanț. Și ție și celuilalt. Parcă ar fi gata să înțeleagă, se gudură și-și lipește botul de
TRĂSNETUL de ION UNTARU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 by http://confluente.ro/Trasnetul_ion_untaru_1329215942.html [Corola-blog/BlogPost/356326_a_357655]
-
modalități ale limbajului și am în vedere: înțelegerea rațională, („Cum să te uit, Tăcere...”), nivelul simbolic , („Vârstă a poeziei, cu toate ierbile din sufletul meu îți descântec trecutul...”), nivelul intuiției poetice („Pe o miriște mută somnul adoarme, prin arbori vântul scheaună-ncet, pustie și tristă ziua desfide letopisețul acestui Poet ... Cele trei modalități ale limbajului, firește, nu apar în stare pură, ci cu întrepătrunderi inerente și evidente. În evoluția liricii , ipostazele creatorului reflectă raportul dintre sine și eul exterior (problematizant), se
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Evanghelia_tacerii_nicoleta_milea_1327350119.html [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
gând că îmi va da răspunsul. Și mi l-a dat. A întors capul către ușa și a lătrat puternic. „ Să-ți dau drumul fără să încasez nimic? ” S-a uitat la mine cu ochi triști și-a început să scheaune ca un copil mic pe care îl supără ceva și nu poate să o spună. Nu se atinsese de mâncare,îmi răsturnase cutia cu scule,lăzile si tot ce mai aveam pe-acolo ,să caute ieșirea.Alți căței,lătrau cât
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1431756349.html [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
spună. Nu se atinsese de mâncare,îmi răsturnase cutia cu scule,lăzile si tot ce mai aveam pe-acolo ,să caute ieșirea.Alți căței,lătrau cât lătrau ,dar când vedeau mâncarea se potoleau și se culcau. Nu însă și ea. Scheuna cu ochii în lacrimi.... Și m-a înduioșat până la urmă. Am băgat cățelușii și i-am deschis larg ușa . - Poftim,ești liberă să pleci ! A ieșit afară ,dar ,în mod paradoxal ,n-a rupt-o la fugă cum m-am
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1431756349.html [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
Rosti de sub batic distinsa noră. „Noi suntem ocupați, mai mult de-o oră De două ori pe an, pe-aici n-am stat”. În colțul prispei, în ghiveciul strâmb, O floare de mușcată se usca Și-n lanț, bătrânul câine scheuna De timp, de foame și de gerul lung. La cimitir, pe deal, spre asfințit, Când parastasu-abia ce se stârnise, Un înger pustiit petale ninse Și lemnul crucii se pierdu-n ninsori... Camelia Radulian Referință Bibliografică: ÎNGER PUSTIIT (S-a stins
ÎNGER PUSTIIT (S-A STINS O BABĂ-N SAT) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 by http://confluente.ro/camelia_radulian_1432293378.html [Corola-blog/BlogPost/362347_a_363676]
-
de pene, Vor, în bot, să-mi pună hățuri. Și mă dau de toți pereții; Trec prin ei ca o stafie. Zorii dulci ai dimineții Aburi scot din igrasie. Dinspre mare-un vuiet vine; O fi vântul, ori sirene? Parcă scheaună un câine Și eu nu mai pot de... lene. Referință Bibliografică: Și eu nu mai pot de lene / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 308, Anul I, 04 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate
ŞI EU NU MAI POT DE LENE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Si_eu_nu_mai_pot_de_lene.html [Corola-blog/BlogPost/341722_a_343051]
-
tremura de frig pe jos. M-am aplecat și l-am privit. Era așa de mititel, Din scheunat am bănuit, Că este vorba de cățel. Îl iau în mână, e-nghețat. Îl bag sub haină la căldură. O vreme încă-a scheunat Și-a tăcut apoi din gură. Ne-am plimbat așa o vreme. Stătea sub haină liniștit, Da-ncepu apoi să cheme Și mama lui l-a auzit. Apăru deodată-n stradă Lătrând la mine furios, Ba chiar dădea să se
CĂŢELUL de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/emil_susnea_1453834727.html [Corola-blog/BlogPost/379559_a_380888]
-
îmi vine scrisoare sau mai știi ce rudă ne calcă în casă?!...” gândea Andrei, când a-ntrebat-o pe aripată. Coțofana nu mai apucă să-i răspundă, fiindcă Murgea, care voia s-o înhațe, fiindcă-i călcase teritoriul, ajunsese lângă poartă și scheuna nervos. * * * O pocnitură destul de tare, urmată de explozia scâteiilor din resturile de buturugi, care ardeu molcom, l-a făcut să-și zică: „Dacă-oi fi bolnav de inimă?” Bănuiala îi intrase în suflet mai demult. Cum se repetau aceleași sintome
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 by http://confluente.ro/_partea_a_i_a_ultima_spoved_marin_voican_ghioroiu_1376459555.html [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
Săracii simțeau ce-are să fie. Și-au venit ăncăvediștii, ocupanții ăștia sovietici, la poartă. Da’ cîinele o sărit de lîngă mine și s-a repezit la ei. Auzeam hămăitul lui. L-au pălit cu ceva și cîinele a-nceput să scheaune. Tropăind se vîrau prin-năuntru. Au înconjurat casa. Vreo doi trei au venit la mine. Cînd m-au văzut, că era întuneric, m-au întrebat: Da’ tu ce stai aici? Au vorbit moldovenește, erau activiști de-ai noștri. Șed și-
Dan Cristian Turturică by http://balabanesti.net/2012/10/06/dan-cristian-turturica-rusia-si-romanii/ [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
alte vrăjeli! Armura arhanghelului întră în trepidaj, iar sabia începu să sclipească periculos în lumina lunii. Vocea zbârnâi și ea încinsă: - Nevrednic ești, iară timpul meu deja s-a scurs! Da-voi, dară harul acestei făpturi cu adevărat inteligente! Șpriț scheună ușor a recunoștință, Mantia neagră precum hăurile universului se transformă în două aripi uriașe și Arhanghelul se ridică în văzduh despicând ca o torță noaptea adâncă. - Bă, tăticu’ le dădu la polițai și mașină de zburat! Acu’ nu mai avem
MISIUNEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1414518591.html [Corola-blog/BlogPost/347038_a_348367]
-
în hodaie. Vlăduț stătea câteva clipe în prag, apoi se apropia încet, adulmecând patul în care zăcea moșu’. Se sălta apoi pe pat cu labele din față, își privea câteva clipe stăpânul, rotindu-și capul întrebător, după care începea să scheune și să-l lingă pe față. Moșu’ îl mângâia pe cap și, de fiecare dată, lacrimile începeau să-i curgă șiroaie pe obraji... În primăvara lui 1958, Vlăduț devenise mai nerăbdător - voia ca stăpânul lui să se ridice odată din
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1474996424.html [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
cu el pe la noi, după ea era mai ușor să se orienteze căci mirosul îl avea încă foarte bun. Când Hobzoaica striga: - Vlăduț, hai în sat! - câinele venea re¬pede la ea de oriunde ar fi fost, gudurându-se și scheunând fericit... Firește, când a fost să moară, a plecat de acasă și nu l-am mai văzut. Cu o zi înainte să dispară, o mașină l-a făcut mototol, trecând peste el, din fericire nu și cu roțile. Era cu
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1474996424.html [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
în clocotul apei te întâlnesc mereu înainte ca zidul să fie gata la fiecare aruncare de cancioc plin cu mortarul liant al cuvintelor nerostite zid în zid mă numesc uneori mă arunc spre el izbesc fruntea de bolta cerului interiorul scheaună ceva acolo a crescut a murit acum se naște puțin mai încet pentru a muri în pământul din care primăverile zbucnesc fără a mai fi rugate să se nască Anne Marie Bejliu, 26 septembrie 2015 Referință Bibliografică: cancioc plin / Anne
CANCIOC PLIN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1443943234.html [Corola-blog/BlogPost/381814_a_383143]
-
câinele se apropiase, tropotind cu picioarele dinainte. Îl recunoscuse. Cum te-ai mai împlinit, măi Alfi, măi!... Dacă n-aș purta îmbrăcămintea de altădată, nu m-ar recunoscut, poate, își spusese. Și așa e de mirare, după atâta vreme!... Câinele scheuna fără contenire, agitându-și coada ciuntită. El îl crescuse de puiandru și-l deprinsese cu vânătoarea. Câte întâmplări nu trăiseră împreună, de câte ori nu împărțiseră hrana după o zi de alergătură prin desișuri! Odată bietul câine, încă tânăr și zburdalnic, căzuse
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 by http://confluente.ro/Poteca_fara_intoarcere_dan_florita_seracin_1343741025.html [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
greu. N-am putut afla pe unde l-a pătruns alicea de plumb otrăvitor, căci nu m-a lăsat să-l întorc pentru a-i controla și cealaltă parte. Am stat cu el până târziu în noapte. Nu plângea, nu scheuna, nu zicea absolut nimic. Ofta și se eschiva cu tristețe de privirea mea, rugându-mă, parcă, iar și iar, insistent, să-l las singur, c-o să-i treacă, poate, și această suferință. Nici o clipă nu m-am gândit că, tocmai
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Maricuta_manciuc_toma_ursu_maricuta_manciuc_toma_1359253587.html [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]