10,690 matches
-
cumpere cărbuni și nimerit în plină revoluție. Îl reciteam și mă gîndeam la noua lege (plină de favoruri) solicitată de revoluționarii din decembrie '89. Noroc cu dl Iliescu. A înțeles că unii dintre ei au făcut exact ca Niță din schiță: au aruncat cu cărbuni în jandarmi, luați de valul protestului popular, fără să-și dea prea bine seama ce se petrece. Și le-a mai retezat din pretenții. " Tot în Memoria, o amintire oarecum ciudată a dlui Sergiu Grossu, intitulată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14452_a_15777]
-
caragiale.net, site care a fost nominalizat pentru premiile Internetics 2002 (secția "Artă și Cultură"). Nu-i puțin lucru să poți trece, printr-un simplu clic, de la un domeniu la altul, cercetând, de exemplu, legătura dintre O noapte furtunoasă și schița șCetățeanul Ghiță Calupț, unde jupân Ghiță e un fel de nenea Dumitrache, Ilie, un Chiriac fără motiv de gelozie, legătura de gât de pe patul cucoanei e "prăzulie", iar laitmotivul rămâne "Am să-l fac tovarăș la parte!", pentru ca apoi să
Caragiale pe cd-rom by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/14458_a_15783]
-
New York. De o largă notorietate în cercul strâmt al emigrației". Ultima frază a devenit caducă în chiar momentul în care a fost scrisă. Deoarece, imediat după destrămarea sistemului comunist și desființarea cenzurii, rușii au început să-și repatrieze literatura. Nuvelele, schițele, micile romane, chiar și articolele publicate de Serghei Dovlatov în S.U.A., în gazeta "Novîi Americaneț", au fost cuprinse în câteva volume. Volumul Ne-am întâlnit, am sporovăit cuprinde, printre altele, un ciclu care se numește Compromisul. Dovlatov povestește despre "documentarea
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
umoristice Jocurile detectivului Conan II) de-o da Dumnezeu ca maestrul Traian Cepoiu, poetul și pictorul editor de la Cerașu - Prahova, să facă rost de finanțuri, atunci va ieși de sub tipar și Râdeți, vă rog, cinci minute!, o culegere antologică de schițe umoristice. Revenind însă la cele de mai sus, nici mie nu-mi vine să cred că l-am apucat pe Dumnezeu de-un picior... Cine mai scoate, astăzi, trei cărți într-un an? Ceva nu-i normal aici!... - Stimate maestre
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
în asemenea seri marile cetăți ale vechimei, Babilonul, Palmira, Alexandria, Bizanțul" (p. 63). Alteori, detaliile fac deliciul oricui, nu doar al pasionaților operei sau al personajului care a fost Mateiu Caragiale: nota 5,78 la caligrafie în clasa întâi, numeroasele schițe de decorații care umpleau caietul de fizică, cățelul răsfățat al proprietarului din mahalaua Sf. Spiridon pe care-l chema... Bubico, frica lui Ion Luca în fața cometei Halley și stupefacția în fața avionului de lemn nr. 2 cu care Aurel Vlaicu se
Roman cu Mateiu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14513_a_15838]
-
romanului Cartea nunții, provocările asupra mișcării de idei din jurul romanului Bietul Ioanide, sub forma dezbaterilor, din "Jurnalul literar" și asupra personajelor, din publicația "Lumea". În propria "notă asupra ediției" a volumului I cu care debutează vasta lucrare, Ion Bălu, cunoscând schița proiectului de ediție, trasat de G. Călinescu în perioada gândirii asupra unei eventuale construcții, marcată de apropierea sfârșitului și neliniștea suferinței, nu este receptiv la formula "ediției de autor", motivându-și poziția, ca fiind determinată de "amestecul genurilor" și "încălcarea
Spectacolul anilor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14545_a_15870]
-
expoziție girată de Maria Magdalena Crișan, ca de altfel și aceea organizată la Galeria Brâncoveanu 28, cuprinde primele lucrări ale artistului (desene, acuarelă, guașă), datînd din perioada studenției. Deși acestea au rămas, în cea mai mare parte, în faza de schiță, de eboșă, de exprimare spontană într-un anumit cîmp tematic, caracterul lor este definitiv în perspectiva evoluției ulterioare a pictorului. Încă din acest moment, în care Ion Dumitriu nu era hotărît, și nici nu avea cum să fie, în ce
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
retoric programul de creație, Dumitriu lucrează exclusiv în perimetrul lucidității, al deliberării și al deplinei conștiințe a gestului său. Toate aceste elemente sunt enunțate ferm încă din perioada începuturilor sale artistice, iar acest lucru se poate vedea fără echivoc în schițele expuse acum la Galeria Sabina & Jean Negulescu. Chiar dacă el pare oscilant în acest moment, oarecum indecis în ceea ce privește natura exprimării - elementele simboliste, citatele arheologice, cruzimile fove, cenzura geometriei și notațiile pleneriste conviețuiesc cu șanse egale în această perioadă - în fond artistul
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
o familiarizare a telespectatorilor cu o operă din care cei mai mulți nu știu decît ce au învățat la școală. E bine că episoadele nu sînt scoase doar din operele dramatice. Dar e destul de greu să reușești să transformi o scrisoare, o schiță, o notiță într-un mic spectacol. A fost cazul Notițelor critice din 1899 (vineri 11 oct.), cu un Radu Amzulescu imitînd (fără intenție!) vocea și gesturile lui Cotescu: totul, static, plictisitor, fără nimic în stare să "agațe" interesul unui contemporan
Curat murdar! by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14684_a_16009]
-
scriitori germani și străini, în metropola saxonă sau în cea renană, cititorii presei au avut parte și de varianta scrisă a unor dialoguri care alcătuiesc laolaltă o foarte prețioasă antologie-document al zbuciumatei perioade prin care trecem. Iată doar o sumară schiță a dezbaterilor de idei cu participarea masivă a unor scriitori în cîmpul mass-mediei germane pe durata Salonului de Carte de la Leipzig și Festivalului litcologne. "Frankfurterlgemeine Zeitung" a publicat, între altele, fragmente din reflecțiile despre război ale unor scriitori clasici și
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]
-
rafinat intelectual, mai mult al salonului parizian decât al scenei în lumina căreia, rar, i s-au jucat piesele scrise la Paris și reprezentate la Londra sau București. Ca pe o pagină de bună literatură, atractivă la culme, am citit schița Genialoidul, supranumele potrivit lui Stelian Mateescu. A fost acest personaj un excepțional congener al lui Mircea Eliade, și apreciat de acesta fără rezerve, cum se vede în Memorii. Un spirit febril, obosit prematur de o prea mare încordare, poliglot și gânditor
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
ascundea în spatele ei. Ideea de a fi scris o carte proastă n-avea nici o șansă să-i treacă scriitorului prin minte. Recenzentul era, el, incapabil să înțeleagă cartea. N-avea gust, instrucție, caracter. Și se mai și lăsa manipulat. Călinescu schița acestui scriitor paranoic un portret de-a binelea comic. Ca să aibă parte de acceptarea lui, criticul trebuia să-i fie scriitorului nevastă iubitoare, fată-n casă sau mamă (nu soacră, Doamne ferește!); să-i caute în coarne, să-l gîdile în
Oala de noapte () [Corola-journal/Journalistic/14142_a_15467]
-
a consacrat un seminar. Că Lucifer a creat în același timp moartea și amorul? - iată cuvintele care servesc drept fond anunțului pentru Vita Nova, titlu, exhumat din Dante, al ultimului proiect romanesc al lui Barthes din care a lăsat opt schițe - reproduse în facsimil la sfârșitul Operelor Complete - și care a fost contrapunctat de seminarul despre Pregătirea romanului, evocat într-una dintre etapele ce încheie ansamblul expoziției, având drept fundal un zid lung și înalt pe care se profilează, la întâmplare
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
detractor. Gr. Gellianu, confundat de N. Iorga și de G. Călinescu cu Anghel Demetriescu, e un simplu "cretin". Aici are dreptate Călinescu (dacă îl scoatem din cauză pe cel din urmă, neștiind totuși pînă azi identitatea reală a lui Gellianu), Schițele literare din aceeași Revistă contimporană (1875) izvorăsc tot din antipatia față de Maiorescu, dar constituie o lectură atît de stupid-naivă a unei poezii ca Mortua est, încît n-are rost să ne ocupăm de ele. "Ce însemnează dar un vis ce-
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
aceștia, o dată ce statutul bunului dispărut impune să rămână astfel până la sfârșit. În Sub pecetea tainei, Mateiu Caragiale a intuit perfect situația în povestirea micului funcționar căruia i se pierde urma de parcă ar fi intrat în pământ. Karel Capek are o schiță cu niște pași pe zăpadă ce se opresc brusc într-un loc, de parcă persoana ce-i adâncise în omăt și-ar fi luat dintr-odată zborul. Fundul pământului suge localități, coaste de dealuri se surpă, la seisme pământul se face
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
tocmai pentru că notorietatea dintîi i se clădise pe spuma ironiei și a comicului mai degrabă facil, atestarea ca scriitor de calibru mai întîrzie în dubiul concomitentului "este și nu este". Vitrinele toamnei, volumul său de versuri publicat în 1926 precum și schițele din Nudul lui Gogu (1927), îi dau ocazia lui Pompiliu Constantinescu să remarce "meșteșugul" tînărului autor, dexteritatea netăgăduită în a combina varii rețete literare, "umorul de mecanism orologier", priceperea de a ajunge la "pointă" printr-o gradare metodică de invidiat
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14230_a_15555]
-
variabile de naivitate neînțărcată, vine, cumva paradoxal, de la E. Lovinescu. Cu o abia perceptibilă notă de reproș referitoare la cantitate în detrimentul calității, Sfinxul din Cîmpineanu compune, în Istoria literaturii contemporane - tom de referință! - un mic elogiu: În literatura umoristică menționăm schițele atît de vioaie, de o vervă atît de spontană, dar de o fecunditate ce le face inegale, ale grațiosului Tudor Mușatescu". Nici adevăratul debut în dramaturgie nu îl lasă indiferent pe E. Lovinescu: jucată în premieră la 25 februarie 1928
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14230_a_15555]
-
Acest program l-a urmat netulburat și riguros toată viața, oriunde s-a aflat. Pînă și în numeroasele călătorii în străinătate nu s-a despărțit de blocul lui de desen. De fiecare dată se întorcea acasă cu un braț de schițe. Ion Irimescu conștientizase de tînăr că reușita în artă înseamnă contopirea cu aceasta și părăsirea unor alte preocupări, ce pot deveni dacă nu stricătoare, cel puțin stingheritoare. Căutările acelea disprețuitoare nu-l clintiseră din hotărîrea lui de a-și vedea
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
în, cum ar zice poetul, �regiuni de odinioară" și să prevalezi fragmente pe care ochiul tău critic, cu atât mai mult ochiul critic al celuilalt, le privește cu o detașare adesea mohorâtă. Sigur, pe ici-pe colo, sunt și momente (și schițe) de mulțumire. Antologiile sunt bune mai ales pentru cei care ar dori să te prindă critic în devenirea ta. Poate că titlul celei de-a doua, care preia sintagma dintr-un vers ( Am doar o uitare de texte" ) sugerează ce
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
nu se cunosc motivele pentru care acesta a păstrat tăcerea - produce inconfortul așteptării înșelate. Dar poate că nici unul dintre ei n-a bătut cu mâna lui... Tradiția bătăii la scară, pe care o aplicau țăranilor boierii și arendașii acestora - vezi schița lui I. L. Caragiale -, bătaia ce făcea parte din obligațiile jandarmului, polițaiului, ținea de o tradiție, riguros respectată. A o prelua de la înaintași, chiar înainte de a deveni naționaslit, a fost pentru regimul comunist o datorie din categoria onoarei. Dacă nu unul
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
simpla paranteză pe care autorul o deschide explicativ, de fiecare dată atunci cînd e cazul, în interiorul relatărilor de secol XIX citate în carte. Există însă o modalitate reușită de a recupera această absență. Imaginea, pentru că textului îi sînt adăugate cîteva schițe desenate de autor. Merită citată și afirmația care e punctul de plecare al cărții: secolul al XIX-lea e, prin tranziția atît de grabnică la modelul european, "contemporanul nostru". Mihai Goțiu - Senzaționala evadare a lui Mihai Goțiu povestită chiar de
De la Stambul la Paris by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15066_a_16391]
-
Dacă aceasta ar fi, în mare, imaginea artistului așa cum se detașează ea din cele două expoziții, un potret de ansamblu al lui Ilie Boca am încercat să-l schițez cu un alt prilej. El suna astfel, iar invocarea întregește substanțial schița de mai sus: Ilie Boca este unul dintre cei mai mai importanți pictori români contemporani. Opera sa extrem de variată și de o bogăție rar întîlnită, atît în ceea ce privește întinderea propriu-zisă cît și anvergura ei lăuntrică, s-a structurat de-a lungul
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
discuția despre comunicarea aluzivă, și de a planta în loc câteva problematizări de critică literară. Voi porni de la texte de Marin Sorescu, considerat, înainte de 1989, unul dintre specialiștii în materie. El chiar încearcă să povestească ce e cu aluziile, într-o schiță de confesiune asupra căreia pare să fi revenit de mai multe ori, probabil până către sfârșitul vieții, fără să îi fi dat vreodată forma definitivă, și care a fost inclusă postum jurnalul de călătorie, cu titlul Octombrie 1980. Este mărturia
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
de altă parte, destre stilul lui Radu Preda nu se pot spune multe. El practică un scris rece, gazetăresc, fără tropi, cu rare metafore pe care le nimerește , aș spune dintr-un impuls "subcultural" de moment, "bestiale". Citez începutul unei schițe: "Vinul se scurge ghiurghiuliu, împletind cozi de pisică turbată aruncată de pe acoperiș în a opta ei viață și mânjește puhav pereții paharului obosit. Câte n-a văzut săracul la viața lui. La cele opt vieți ale lui, de fapt." în
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]
-
a Partidului Comunist Maghiar, se mută într-o vilă din cartierul devenit al nomenclaturiștilor, în care una din surorile tatălui recunoaște curînd fosta reședință a unor prieteni unde în tinerețea-i fusese de multe ori invitată. Momentul e relatat în Schița biografică ce încheie volumul publicat de Polirom, însă multe altele asemenea sînt de găsit în Sfîrșitul unui roman de familie, în excelenta traducere a Anamariei Pop, un roman tipic pentru Europa Centrală, prin acea obsedantă preocupare pentru memorie și istorie
Istoria într-o țară mică by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15212_a_16537]