368 matches
-
Sorin Alexandrescu. Pe de o parte exprimă cu o rară claritate situația sa și situația scriitorului român sub comunism, pe de altă parte generalizează, simte nevoia schematizării. Dacă am citi printre rînduri am găsi o încercare de legitimare a situației schizoide în care se găsește însuși discursul său larg teoretizant. Situația identității în ruptură este una ideală. Cartea lui Sorin Alexandrescu evidențiază mai ales identități și rupturi. Această juxtapunere a celor două situații este, paradoxal, mult mai calmă, mai autentică, decît
Identitate și ruptură by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16048_a_17373]
-
ale semanticii sale himerice. Desenând o istorie halucinantă, în care mistica speranței umane se întretaie cu coșmarul războaielor, cu fanatismul și intoleranța ideologiilor totalitare, prozatorul își asumă, în fond, o dublă viziune asupra spectacolului istoriei, nu lipsită de un accent schizoid, printr-o dublă postulare, o dată în registru sublim, altădată în registru dramatic infernal. În acest fel, itinerariul naratorului e unul inițiatic, într-un traseu cu relief labirintic, fragmentar și abulic. Roman în care transpar figuri umane, simboluri, mituri, dar și
Despre eroi și himere by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2708_a_4033]
-
în secțiunea Panorama are loc orice film iranian, cu subiect gay sau angajat. - Dieter Kosslick, directorul Berlinalei și cel care a transformat-o într-un imens succes de public, e un clov narcisist, dar nu foarte amuzant. - Berlinala e foarte schizoidă: în săli ai filme arthouse dificile, anti-hollywoodiene, și pe covorul roșu glamour cât cuprinde; - Jolie e îngrozitor de slabă, Meryl Streep e sublim de radioasă, Batman-ul Christian Bale e foarte pipernicit și Keanu Reeves e cea mai politicoasă vedetă. - Billy
Învăţăturile Berlinalei 2012 [Corola-blog/BlogPost/97119_a_98411]
-
comprimată, fără cap sau fără picioare, imaginea sa nu era reală sau era într-un chip absurd. Șocul trăit în cabinetul oglinzilor ar fi revelația relativității lucrurilor. Unul dintre cele mai interesante aspecte ale acestei scrieri este tocmai caracterul ei schizoid, hibrid. Romanul este conceput într-o perioadă de cenzură ideologică și este construit în așa fel încât să reziste filtrului cât mai multor grile de lectură. Cronica de familie trebuia să răspundă imperativelor anului 1957 și să fie în același
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
În publicistică, am pendulat un timp între maghiară și română. Pe urmă am luat decizia necesară: la București, într-o familie vorbind româna (locuiam, înghesuiți, la socrii mei), la începutul unei cariere universitare românești, nu puteam prelungi dedublarea, în curând schizoidă. Am îndurerat-o (poate chiar supărat-o?) pe mama, o îndrăgostită de limba în care vorbea și scria; tata mi-a acceptat alegerea, cu temperamentul său, dintotdeauna, liberal. Abia acum îmi începeam "ucenicia" în limba pe care, deși o învățasem
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
nomad și războinic, unidirecțional și impregnat fiziologic de existența unui Dumnezeu exclusiv și exclusivist, nu este o ciocnire între confesiuni sau între civilizații, ci, pur și simplu, o întîlnire între timpii aflați exact la extremele acelei istorii fetișizate de către moderniștii schizoizi: între Evul Mediu (să nu uităm că Islamul se găsește calendaristic în sec. al XIV-lea) și postmodernitate. Că lucrurile stau chiar așa la nivel de reprezentări, de morală, de proiecții simbolice și de instrumentar, nici nu mai trebuie dovedit
Apocalipsa n-a mai avut loc? by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6936_a_8261]
-
a cărții. Comicul de situație și de limbaj propagandistic bazat pe steoritipii este pregnant. Limbajul serios și înalt este luat în derâdere. În ultimă instanță, romanul este o metaforă morală despre supraviețuirea românilor în istorie într-un mod conflictual și schizoid, pe fundalul noului de tip revoluționar. Tema supraviețuirii, recurentă în opera lui Petru Popescu, își găsește o ilustrare în registru satiric, prin romanul Sfârșitul bahic. Combinația de parodie și roman comercial a stârnit succesul lui în România, dar și traducerea
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
acum m-am obișnuit să dau, din când în când, de cadavrele mele virtuale roase de viermi prin curtea vreunui blogger. Le îngrop, le aprind o lumânare și gata. Amin. Cu timpul, te desprinzi de lucrurile astea. Devii, așa, puțin schizoid. Îi lași să te terfelească în legea lor și asiști impasibil, aproape, la spectacol. Plătești bilet, câteodată, să-ți recuperezi hârca din virtualul lui neica nimeni. Te consolezi că el e un obsedat din ăia cu poze de școlărițe lipite
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care au individualități puternice, care se apără unul pe celălalt... În cărți. Poftim? În cărți sunt frați din ăștia, de-ai tăi. Și-n unele filme. Exagerezi. Zici tu? Galateea mea unică, fiică solitară a minții mele bolnave de amintiri schizoide și exces de net, de imaginație care se știe comună, dar se vrea strălucitoare în bezna celei mai banale elucubrații de scriitoraș ratat și blogger libidinos (sunt și asta, nu?)... Zic eu. Nesora nimănui. Asta mă face imparțială. Doritoare de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
-și limpezi gîndurile, situația. Numai la capătul acestora, ea va fi gata să se prezinte în fața justiției pentru a da socoteală pentru contribuția-i, e drept, minoră la una din acțiunile violente ce au marcat Italia acum două-trei decenii. Realitatea schizoidă din anii primei juneți a acestui personaj în criză de identitate este sugerată prin-tr-un procedeu narativ ingenios: scene ale vieții efective, autodistructive ale tinerei rebele, cu amiciții periculoase sînt alternate cu altele în care, ca într-o oglindă corectivă, avem
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
ori James Wilson. Originalitatea Deirdre Gribbin (n. 1967) s-a născut la Belfast, polisându-și "argumentele" componistice la Guildhall Scholl și Royal College din Londra. What the Whaleship Saw: se întemeiază pe o scriitură expozitivă, cu gesturi și atitudini bruște, chiar schizoide, edulcorate de sugestiile unui conflict deopotrivă tradițional și hazos, identificabil în desenele animate cu Tom și Jerry. Vocile cvartetului de coarde sunt corect "impostate", creând centri de interes timbral pregătite și rezolvate cu o solidă știință a intrumentației. Linda Buckley
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
unde, mai devreme sau mai tîrziu, se va întîlni cu minotaurul, cu o expresie a monstruozității. Nikki Grace descoperă celălalt spațiu, imperiul minții, nu printr-o intervenție explicită a unui eveniment, ci printr-un fel de anamneză care generează replica schizoidă a actriței din filmul polonez. Aproape nici nu mai contează de ce, ci felul în care această irealitate imediată se extinde, invadează teritoriul vechilor deprinderi pentru a se substitui realității prime. Într-un fel, Lynch reface aici un excurs terapeutic, trauma
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
rândurile în care cinstitul autor din veacul al XVIII-lea și-a dedicat mintea și energiile binelui public. Vanitatea intelectualului, însă, a militantului de salon, nu suportă altă vecinătate decât a teoreticienilor oficiali, propagandiști care au justificat o istorie modernă schizoidă. Atâta doar că, în sensul binelui public, „progresul“ nu trece dincolo de cosmetica subconștientului. * Nu cred că inteligența umană va putea împiedica vreodată meteorologia debilă a planetei să intre în „călduri“ și să-și savureze astfel „erotismul“ inconștient. Ba chiar sunt
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
din schemă surprinzător, cu un film deosebit, Eternal Sunshine of the Spotless Mind ( Eterna strălucire a minții neprihănite, 2004 ) al lui Michel Gondry, unde, alături de Kate Winslet, face un rol remarcabil. În acest film, Jim Carrey joacă tot un rol schizoid, al unui bărbat nefericit în dragoste care, în mod deliberat, acceptă serviciile unei firme care se ocupă cu ștergerea memoriei afective (și efective) pe porțiuni reduse pentru a elimina efectele secundare: nostalgia, sentimentul de neîmplinire, anxietatea etc. În bună măsură
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
cu ficțiunea, a realului cu imaginarul, a spațiului ferm cu proiecția utopică. Între sculptură și fotografie, în acest interval atît de ferm polarizat, el nu face doar o echilibristică riscantă și spectaculoasă, un fel de sistematizare sofistică a unei indecizii schizoide, ci și un enorm efort de conciliere interioară a unor limbaje care, printr-un exces de autonomie, tind să fragmenteze, după scheme minore, însăși realitatea. Sculptura și fotografia lui Peter Jacobi reprezintă, în sisteme de codificare diferite, perspective specifice asupra
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
6 ianuarie 2010, 127 comentarii dorubarbu 1) Cum este posibil ca presa să întrețină circul (caraghios, penibil și grotesc) referitor la Gigi Becali și mai apoi tot presa să se mire de penibilul acestui circ mediatic? Cum explicați această stare schizoidă a presei după 20 de ani de la spargerea borhotului comunist? 2) Referitor la audio-vizual (ca parte a presei), cum explicați îmbâcsirea spațiului public prin manelizare (de care, evident, e vinovat în cea mai mare măsură audiovizualul, prin intermediul televiziunilor)? Pe lângă funcția
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
părea zveltă, își punea cu iscusință trupul în valoare, un trup de statuie, părul de culoarea nisipului, pieptănat într-o coafură rebelă. Se îmbrăca simplu, dar un ochi foarte atent observa că simplitatea ei este căutată. Aide avea o natură schizoidă. Cuminte și rebelă, modestă și pasionată, autistă și frondeoră, altruistă și sălbatică. Șeful Catedrei de cereale o stabilise ca reper pentru exigențele la cursurile lui. I se adresa atunci când preda, o provoca atunci când cerea un răspuns, îi cerea referate, o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fiecare dimineață este un miracol, mă bucur cu toată ființa de spectacolul naturii, jumătate întâmplat aievea, jumătate zămislit de propria mea fantezie. Lucrez la spectacolul lumii cu ochii pictorului, cu urechea muzicianului, cu sufletul fragil al creatorului, cu mintea lui schizoidă. Spectacol bucurie-suferință. De când mă știu trăiesc jumătate în vis, jumătate în realitate, fiecare extracție din una din cele două lumi echivalează cu o ruptură de nervi. Mă uit la coroana geacarandei mov, un fel de nuc cu frunze dantelate, cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
câmpie par să aibă aripi, doar eu am rămas așezată pe pătură, cu mâinile în poală, cu ochii uscați, cu un zâmbet amar pe față. În timp ce trenul mă duce spre Hornsby, casa mea vremelnică, mă gândesc că secolul douăzeci și unu începe schizoid, călătoresc la sute de metri sub pământ de parcă m-aș plimba pe bulevard, e reprodusă lumina de afară, totul în jur te face să crezi că traversezi un oraș natural. Pe monitoarele aflate peste tot vezi în permanență spectacolul lumii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lumii, ești informat și educat persuasiv, intri în lumea comunicării fără bariere, în timp ce la câteva sute de kilometri, într-un trib, aborigenii trăiesc ca acum două mii de ani, fără nevroze, complet integrați în eternitate, mă gândesc că eu însămi trăiesc schizoid, aveam șase-șapte ani când aprindeam seara lampa cu petrol pentru a nu orbecăi prin casă până ne așezam la gura sobei, o construcție imensă, placată cu plăci de teracotă verde, din burta căreia seara se răspândea lumină și căldură, acolo
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
insuportabilă, nostalgia după lumea stabilă, certă, chiar conservatoare a comunității lămpii cu gaz și nevoia de a cuceri și stăpâni Universul, de a avea acces la eternitate prin fragila portiță a plimbărilor în spațiul cosmic și prin realitățile virtuale, trăim schizoid și scindat fără să putem răspunde la întrebări fundamentale. Sandei a zdrăngănit la pian până s-a săturat. Maria doarme fericită cu mâinile pe piept. Și-o amintește zburând prin pădure cu o expresie de fericire întipărită pe față. În
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
simptom al declinului ei.» [...] «Cum a fost posibil ca doctrina marxistă, cu ideile ei aparent umaniste și internaționaliste, să devină un instrument ideologic atât de adecvat pentru justificarea și glorificarea celui mai represiv sistem imperialist al secolului XX? O societate schizoidă se recunoaște în ideologia dedublării absolute»;” Raymond Aron a promis mereu scrierea unei cărți consacrate în exclusivitate marxismului, acea doctrină «echivocă și inepuizabilă», pe care nu a contenit să o studieze și să o demitizeze. Nu a scris însă acest
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lui Iordan, compusă/cîntată de el, îmi azvîrle-n față ace de gheață. Mă rade de pe picioare, ca pe turnurile gemene americane avioanele deturnate. Mă prăbușesc în plîns. Bătăile pendulei, interferînd sonata, mă aruncă în alt timp. Sînt copilul cu copilărie schizoidă: la București, între lucrurile Lisellei lucruri cu inimă (ca pendula asta, darul ei; i-a dăruit-o mamei cînd a plecat în Franța) și la Iași. Mi-e dor de lumea Lisellei, atît de altfel. De mirosul prietenelor ei, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cruțe pe Dora și, în ultimă instanță, pe el însuși. Nu-i de râs, domnilor, oricât de hilar ar părea puloverul nostru. Schizofrenia noastră este doar de natură fizică domnilor! Păi, câți dintre dumneavoastră în această sală nu au manifestări schizoide? Curtea asta nu are cădere, domnilor! Se ridică în tandem, o ia pe Dora de mână și o trage spre ieșire. Înaintează spre dreapta scenei, lateral, cu fața la public, în pas de dans. Dora ține pasul și ritmul cu ei. Doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
este greu de prevăzut că vom ajunge, într-o zi, ca fiecare să avem blogul nostru, pe care să-l citim și recitim la infinit, într-un superb act de demiurgie solipsistă. Iar Japonia hipermodernizată, aseptică și tocmai de aceea schizoidă, populată de indivizi frustrați, însingurați și chiar incapabili de a socializa la un nivel elementar, ne oferă o elocventă anticipare a acestei versiuni a realului, colorate în tușe distopice desprinse din Blade Runner. Schemă și polisemie sau răzbunarea învinsului Oamenii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]