76 matches
-
alibiuri nesațului său de ridicol, în vreme ce inamicii au hiperbolizat cinismul viziunii Grecului, imoralitatea de mahala a acestuia sau, pe scurt, amoralita- tea autorului.” „A plusa”, „a hiperboliza”, forme ale exce- sului lecturii, dar și ale unui efect de lentilă. Remarcabilă schizoidia construită de criticii literari (și nu numai) din substanța operei și proiectată asupra autorului. Interpre- tarea recuperează acest hybris/exces/schizoidie în mod conștient sau nu, și îl metabolizează. Ștefan Cazimir, spre exemplu, face parte din prima categorie identificată de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
tea autorului.” „A plusa”, „a hiperboliza”, forme ale exce- sului lecturii, dar și ale unui efect de lentilă. Remarcabilă schizoidia construită de criticii literari (și nu numai) din substanța operei și proiectată asupra autorului. Interpre- tarea recuperează acest hybris/exces/schizoidie în mod conștient sau nu, și îl metabolizează. Ștefan Cazimir, spre exemplu, face parte din prima categorie identificată de Dan C. Mihăilescu, refuzând din start teoriile care eviden- țiază „caracterul excesiv al operei lui Caragiale : inițial în sensul criticii sociale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de militant, cel care o privește ca pe o disciplină având propriile rigori și o rațiune colectivă. Se va produce această metamorfoză, va asuma Coriolan o misiune în numele celor pe care-i conduce ? Aici avem o a doua marcă a schizoidiei personajului și a seriei de deformări care se vor succeda. Personajele invo- cate sunt Comandorul și Don Juan desprinse din piesa lui Tirso de Molina. Transferul simbolic de libidou revo- luționar de la mase la un public feminin cum sugerează invocarea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sentimente (natură scindată) sau de orgolii (hybris intempestiv), ci și pe tensiunea culturală, pe ciocnirea ferventă a mentalităților colective. Personajul tragic shakespearian este mereu (și) prizonierul unui interval mentalist, ale cărui contradicții insolvabile îl depășesc. El nu-și poate asuma schizoidia culturală și, ultimativ, se prăbușește, sub presiunea ei covîrșitoare. În Hamlet, mai acut decît în oricare alt loc din opera lui Shakespeare, se observă paradigma tragediei ca război de formule mentalitare. Subiectul piesei a fost preluat de dramaturg dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
din autobiografiile, memo riile, jurnalele și corespondența lui Wells) are o dimensi une simbolică, imposibil de ocolit: A Man of Parts/ Bărbatul făcut din bucăți. Conotația ascunsă se leagă de personali tatea multiplă (pînă la a trăda chiar o ușoară schizoidie!) a marelui prozator. Dacă pentru cei mai mulți dintre contemporanii noștri, inventatorul (estetic) al "mașinii timpului" rămîne doar un (într-adevăr, fascinant) explora tor al fabulosului epic, pentru societatea britanică a sfîrși tului veacului al XIX-lea și, cu precădere, a primei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
axiome lirice” a treptelor autocunoașterii (a „nunților necesare”), și „filosoful modern” Jacob Boehme, „ereticul gândirii creștine”, care a avut viziunea împletirii raționalului cu iraționalul și care a intuit legea indeterminării. Că între Ion Barbu și Dan Barbilian nu există o schizoidie, ci o sinteză de personalitate se demonstrează în Ion Barbu. Cosmologia „Jocului secund”, o primă încercare în exegeza barbiană de a reciti creația poetului fără a ignora viziunea și structura intelectuală a matematicianului, de vreme ce el aspiră la unitatea contrariilor și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
Aceiași ce nu pregetaseră să-l pedepsească (umilească) pe profesor pentru mai vechi acte de erezie (cosmpolitism ș.a.). Confidentul maestrului, tânărul S. Damian ce aderase pripit la utopia revoluției, va realiza treptat manipularea la care erau supuși condeierii și primejdia "schizoidiei" în cazul celor ce n-aveau puterea să demisioneze de la amvonul ideologic. Fapt e că în anul plecării din țară, 1976, S. Damian era deja "copt" în privința convertirii tacite, dovadă cărțile sale amintite în preambulul comentariului nostru, în ciuda scoriilor de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
este rațiunea sovietică vidă a lui Berlioz, creierul înregimentat în solda unui regim injust și neprincipial. Ca să-l îndrepte, în schimb, pe Bezdomnîi, Woland nu-l va ucide pe poetul proletcultist, ci îl va ,zdruncina", creându-i o stare de schizoidie. Internat la clinica psihiatrului Stravinski, Ivan Bezdomnîi încă mai încearcă să sesizeze miliția pentru a trimite cinci motociclete cu mitraliere care să-l captureze pe consultantul străin. în prima etapă a nebuniei sale agresive, Ivan este încă un cetățean vigilent
Diavolii și cetățenii sovietici by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11082_a_12407]
-
de a exista, asupra unui colaps iminent al lumii. Există la aceste personaje o doză de contemplativ și un fel de combustie ideatică de rezultantă estetică față cu spectacolul pe care lumea îl oferă prin geamurile fumurii, securizate ale limuzinei. Schizoidia personajului se reflectă într-o ruptură majoră, între afară și înă- untrul existenței devenită birou ambulant și sarcofag pe roți. Cronenberg privilegiază hibridizările, invazia tehnologicului, asaltarea viului de către mecanisme care convertesc existența la eXistenZ, și titlul filmului din 1999, la
Apocalipsa cosmopolitană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4249_a_5574]
-
Punctul de vedere rațional se manifestă în această construcție glaciala, chiar înfiorătoare, de orori cultivate cu sistem, al cărei delir e calculat, fabricat, spre deosebire de cel spontan, "inocent", al suprarealismului, în pofida interferentelor dintre această incoerenta demonstrativa și dicteul automat. Chiar asumarea schizoidiei - titlul culegerii de care ne ocupăm este Oceanul schizoidian - nu alcătuiește decît un factor al demonstrației, o "reciclare" lucida a patologicului (schizoidia are între simptome și un exces al folosirii instrumentului rațional). E limpede că poeta își trasează un program
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
fabricat, spre deosebire de cel spontan, "inocent", al suprarealismului, în pofida interferentelor dintre această incoerenta demonstrativa și dicteul automat. Chiar asumarea schizoidiei - titlul culegerii de care ne ocupăm este Oceanul schizoidian - nu alcătuiește decît un factor al demonstrației, o "reciclare" lucida a patologicului (schizoidia are între simptome și un exces al folosirii instrumentului rațional). E limpede că poeta își trasează un program strict al antivalorilor estetice și morale deopotrivă, că dorește a scandaliza prin discursul său compact, plin de-o verva luciferica, într-un
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
însă, egal cu sine indiferent dacă pictează pentru sala de expoziție sau pentru spațiul amplu al unei catedrale, pictorul român trăiește încă - și va continua să trăiască astfel pînă în momentul coliziunii sale cu postmodernitatea - într-o subtilă și spectaculoasă schizoidie filosofică, estetică și stilistică. Pentru sala de expoziții el lucrează la fel de liber, de imprevizibil și, la rigoare, mînat de aceleași elanuri insurgente ca și cel occidental, dar o dată pus în fața unui program eclezial, în fața unei provocări a sacralității, el rememorează
"Te făcuși vornic, mișele" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10545_a_11870]
-
în situația pe care o comentează, "care mi-ai șutit mașina?", buclucașul pronume nici măcar nu-i subiect, așa cum afirmă țanțoș semnatarul notiței, de vreme ce diferă categoria persoanei) și pamflet ușor (agramatismul cu pricina ar fi, de fapt, o formă subtilă de schizoidie). Lista poate continua. N-ar fi fost totuși mai simplu, și pentru el, și pentru noi, ca în locul unei asemenea polologhii să primim un exemplu cu adevărat grăitor? "Băiatul care l-a văzut", de pildă, explică perfect riscurile logice ale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6962_a_8287]
-
Lowry prinde chip, dorința lui este în măsură să creeze o lume sau totul ține de o transcendență, de un plan superior care pune în acord ficțiunea, visul alegorico-mitologic cu dimensiunea reală a existenței? În această ambiguitate se află permanenta schizoidie a personajului. Acest vis creează o breșă, o ruptură de nivel, o infrarealitate, prin care se strecoară ca în povestirea lui Jorge Luis Borges, Tlön, Uqbar, Orbis Tertius, obiectele altei lumi. Funcționarul va transforma relația privilegiată cu sistemul, - mama sa
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
trebui să fie una a marilor libații, o continuă celebrare a vieții sau, eventual, o satiră sarcastică la adresa lumii contemporane. Nimic din toate acestea nu se regăsește în lirica lui Nicolae Prelipceanu. Mai mult decât atât, urmare a unei sublime schizoidii, universul poetic al lui Nicolae Prelipceanu pare a se situa exact la polul opus existenței diurne a scriitorului. El este unul crepuscular, devitalizat, dominat de singurătate și de conștiința obsedantă a inevitabilității morții. În versurile sale, omul este redus la
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
in necusută o pînză imensă în care dumnezeu stă înfășurat cînd nu umblă cînd nu vede cînd nu vorbește" (iată iată ce frumos strălucește cuțitul de vînătoare de tauri). Sau cu o insidioasă simetrie, cu o precizie plastică fixînd drama schizoidiei ce apasă asupra ființei creatorului: "durerea e-mpărțită între mine și mine jumătate jumătate și moartea din mine tot așa jumătate este prăvălită la stînga jumătate este prăvălită la dreapta" (ibidem). Moartea însăși e transmutată într-o galanterie dură, într-un
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
Dar, în același timp, dincolo de această evocare calmă a paradisului pierdut al copilăriei, putem detecta mărcile distinctive ale unui discurs legitimator, în spatele căruia persistă obsesia descendenței. Din acest punct de vedere, propunînd imaginea unei unități regăsite a spiritului est-european, în contrast cu schizoidia logocrațiilor populare, Valea Issei își dezvăluie proiectul îndeajuns de evident subversiv. Pe bună dreptate Louis Iribarne o considera "o carte labirintică, subversivă, probabil scrierea cea mai politică a lui Milosz." În rest, trimiterile la un ethos specific (cu tot ceea ce
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
nivelul politic are un grad mare de "real", de "adevăr", cel de creație mai puțin. Și în felul acesta, criticii literari analizează într-un fel părțile "neimplicate politic", în alt fel schimbarea adusă de război. Discursul lor suferă de o schizoidie care nu există la Sebastian. Schizoidia este a noastră, a contemporanilor care nu se mai satură de criterioniști brilianți, abia vizibili în epocă, de problematici false, dacă nu ipocrite (vorbind despre comunism, vorbind despre fanatismul acelor intelectuali, reflex esopic prelungit
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
de "real", de "adevăr", cel de creație mai puțin. Și în felul acesta, criticii literari analizează într-un fel părțile "neimplicate politic", în alt fel schimbarea adusă de război. Discursul lor suferă de o schizoidie care nu există la Sebastian. Schizoidia este a noastră, a contemporanilor care nu se mai satură de criterioniști brilianți, abia vizibili în epocă, de problematici false, dacă nu ipocrite (vorbind despre comunism, vorbind despre fanatismul acelor intelectuali, reflex esopic prelungit după '89). Iordan Chimet strecoară un
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
numai de-ar prinde din urmă îngerul care i-a luat-o înainte" (ibidem). Prin urmare, ca și sub nenumărate alte condeie, și în cazul de față poezia se nutrește copios din postura schizoidă a bietei noastre conștiințe culpabile. O schizoidie accentuată pe urme indenegabil argheziene de un poet cu un suflet arhaic precum cel de care ne ocupăm... Cu titlu de amuzament, încheiem citînd o diatribă a lui Virgil Diaconu împotriva "noii direcții" a "ultramodernilor", care s-ar distinge prin
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
dinandinsul memorabilă dă senzația acută că asistăm la filmarea unei piese de teatru. Astfel, Maia Morgenstern, de pildă, dar așa se ăntămplă cu toate personajele, o interpretează pe Maria care, la răndul ei, o interpretează pe Maica Domnului. Iar acestă schizoidie nu este nici pe departe o cale de acces către o realitate mai ănaltă și o grilă de lectură pentru o unitate ultimă, ci o evidentă incapaciate de a sugera și de a stăpăni două registre printr-un semnal unitar
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
semnalat câteva similitudini, coincidențe, câteva teorii avant la lettre, câteva fețe cu trăsături calchiate." (pag. 357) Memoria ultimului Caragiale pare să funcționeze cu un randament superior celei a lui William Shakespeare. Craiul de la Sionu dă, prin aceasta, semne clare de schizoidie, care-l fac să le semene mai mult celorlalți decât sieși. El e un veritabil matein înainte de a fi un adevărat Mateiu. În acest fel, ficțiunea preia rolul de căpetenie al documentului. Și nimic - sau mai nimic în afara stilului propriu-zis
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
de semi-outsider, o ruptură și o identitate, o stare oarecum privilegiată de rezistență într-un sistem prin contrazicerea lui în detaliu, în formele lui intime. După cum se vede, Sorin Alexandrescu își alege și aici afinii "întru" identitate. Autorul propune o schizoidie ideală în detrimentul bolii naționale sub comunism, boala manipulării: paranoia. Mai trebuie spus că această "identitate în ruptură" își are clar originea în conceptul coincidența oppositorum, lansat de un fruntaș al "codului etic", Mircea Eliade. Una dintre caracteristicile românilor ar fi
Identitate și ruptură by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16048_a_17373]
-
capitol cu capitol - se transformă încetul cu încetul într-o șaradă monstruoasă pe măsură ce evenimente și referințe precise din existența lui Walter Sparrow converg către o configurație stabilă, dar terifiantă, unde numărul 23 joacă rolul unui cifru. Din momentul începerii lecturii, schizoidia lui Sparrow se amplifică. În carte, detectivul Fingerling cu care se identifică bonomul Walter - în film, personajul este jucat tot de Jim Carrey -, este un dur acompaniat de o femme fatale și încearcă să împiedice o serie de crime și
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
publicitate trece prin mijlocul narațiunii. În Sniper, de exemplu, care ilustrează exemplar donquijotismul tridimensional al jocurilor pe calculator, cel mai mare secret al protagonistului e situat, paradoxal, în afara lui. În Singur(ă) pe lume asistăm la un oribil exercițiu de schizoidie. Singur la părinți, Artim Nedelescu e nevoit să joace, pentru hatârul acestora, la dublu. Să fie, adică, alternativ, Artima, sora pe care n-a avut-o niciodată. Să se îmbrace, diminețile, în pantaloni, iar serile, în fustă. Ritualul e urmuzian
Anonimatul celebrității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7101_a_8426]