186 matches
-
rou (haitianul creol lou) se aseamănă cu ruwa „soarele“ în limba chaga de lângă Kilimandjaro. - welsh blaidd < bel, beil „soare“ în rohingya. - mong. čono cf. kin, kün „soare“, dacic kinuboila „câine + boila“; mong. böri < turcice cf. drav. beru „soare“, abra „cer“ (scitic); în turkmena bri, bre în uigură, bore în uzbeca. - punjabi kutha se compară cu sciticul kutya „câine“. Nu putem spune mai nimic despre tibet. chang-ku, celtic. faol, tibetan bhangi, ul în udi, ubul în rutul, umul în tzakhur (acestea trei
LUP.OAIE.PISICĂ.URS. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354034_a_355363]
-
blaidd < bel, beil „soare“ în rohingya. - mong. čono cf. kin, kün „soare“, dacic kinuboila „câine + boila“; mong. böri < turcice cf. drav. beru „soare“, abra „cer“ (scitic); în turkmena bri, bre în uigură, bore în uzbeca. - punjabi kutha se compară cu sciticul kutya „câine“. Nu putem spune mai nimic despre tibet. chang-ku, celtic. faol, tibetan bhangi, ul în udi, ubul în rutul, umul în tzakhur (acestea trei în Caucaz, or fi legate de Apolo?) impisi în zulu (Africa de Sud) ~ sipis „soare“ fenician?; ushin
LUP.OAIE.PISICĂ.URS. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354034_a_355363]
-
oaie“ și cu ra „soarele“ egiptean. Și lama sud-americană (la „soare“ în Hawaii, Șamoa). Cf. tibet. lug „oaie“ ~ irl. lugh „soare“, lângă „soare“ în zulu. Alb. ber „oaie“ poate proveni de la beru „astru diurn“ în dravid. și abra „cer“ în scitica. Aici e și baran „berbec“ (slavă). Vedem o legatura și între armeanul mal „oaie“ și cecen malh „soare“, între udu „oaie“ (sumer.) și în udu „soare“ în uigură, între oița „oaie“ în baltice și Hayt, soarele abhaz cu dispariția aspirației
LUP.OAIE.PISICĂ.URS. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354034_a_355363]
-
cu slavul Hors, soarele de iarnă cu aspirație dispărută. Probabil că slavul sudic meč „urs“ se apropie de ebr. šemeš „soare“ cu š > č. La fel, engl. bear se compară cu beru „soare“ în malto, bera în dravidiana dar și scitic abra „cer“. Semiticul dub (arabă), dov (ebraica) seamănă cu aduu „soare“ (oromo, Etiopia) cu dabe din shoshone, Mexic, dawa „luna“ în tibetana. Cf. eskimo sos „urs“: sas „soare“ în wintu, nativ americană, în tc. ayî „urs“: ay „luna“, hai „soare
LUP.OAIE.PISICĂ.URS. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354034_a_355363]
-
mări O pasăre-notând nemernic În disperatele ninsori Și acea umbră vișinie De linii care fulgera Trecea încet și lin pe dealuri Purtând o stranie lalea Și-aluneca și-aluneca Și se vedea un fel de poartă Cum se deschide Domul scitic Și cum se culcă-n lespezi moartă Și zidurile cum se-adună Și se înalță tremurând Un fel de cer oglindind lumea Adâncul cel mai din adânc La baza cerului ca-n zidul De sticlă al unei mănăstiri Se vedea
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
amer. KAŠI în guajiquero și caliponan KASIRI în paumari KAXI în piro (nat. amer.) KATH (etrusca, Italia) KÁWE în salinan (California) KEKI în limba până (equatorial) KERI în tariano (America de Sud) KHAM (în țigăneasca și nagameză, India) KHORSHID (persana, Iran) KHURSUN (scitica, sarmata) KIIN în yucatec maya, Mexic KIN în chontal de Tabasco, itza-maya, chorti (nat. amer.) KHAGA în sanscrita KOGE în susu (Guineea) KOGUA în cahuapana (nordul Perului) KOIAS în tătara (koiaš) = KOYASH KŐKI = KIKI în jebero (Peru) KOMARU în limba
SUN IN WORLD LANGUAGES DENUMIRI ALE SOARELUI IN LIMBILE LUMII de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360060_a_361389]
-
și engl. nail), iar magh. szeg [seg] de „soarele“ *sag cum am văzut la șoarecele basc sagu, la „a zice“ germanic sagen (> say în engleză), sagitta, sag „ferăstrău“ etc. În schimb gr. karfiá „cuie“ amintește de soarele irano-slav khor-, khors, scitic khursun. Nimic despre sl. gvozd', ar. mismaar, tc. çivi, mîh. FURCA. Și aceasta unealtă are câțiva dinți. Lat. furca este dedus de Walde din i.e. *g'hei- „a prinde, a lua“. Noi îl comparăm cu Palk, care în mitologia coreeană
FAMILIA SEMANTICĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359836_a_361165]
-
telugu katti »sabie »~ kath, soarele etrusc; mong.s elemcf. selao »astru diurn » în dzoratai, Elveția;kal în coreeană cf. kala, soarele în hawaiana; tc. Kilichcu hawaianul de mai sus, vezi și kolo »luminatorul zilei » în watubela, Indonezia, kol »s. » în scitica; sabie din slavă, alb. ,maghiară etc. seamănă cu saba, astru diurn în klamath (coasta americană a Pacificului), dar găsim sab -« sabie » în Chad,vezi și sobi » s. » în sarda; cecenul galag~lat. gladius; hoari din maori: pers. hwar »s. »,hâre
FAMILIA SEMANTICĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359836_a_361165]
-
la noi bătrânul soare). Comparați și chukchi, tot în Ciukotka, terki “soare” inversat iese ikret ce seamănă cu Akerta amintit tot acolo în yupik, și cele discutate la explicația gr. kratos. Ca atare rom. crăciun se încadrează în următoarele coordonate: scitic iranian khursun- gr.kration, craci, cerc, “rotund” . Facem precizarea că ungurii au vorba karacsony de la români, pe care o explică ori prin rom. crăciun ori prin sl. korociun. În Italia sărbătoarea nașterii Domnului se numește natale adică nașterea. Unii spun
ETIMOLOGIA CUVANTULUI CRACIUN de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359976_a_361305]
-
trebuie să fie legat de Pungă, soare în limba ayapathu a băștinașilor din Australia, în sl. mazati se compară cu mze “soare” georgian. Dar oare de ce Moș Crăciun e îmbrăcat în roșu? Pentru că acest adj. în rusă krasn provine din scitic khursun “soare” cum am arătat în Originea limbajului și etimologia? Așadar Crăciun e sărbătoarea nașterii soarelui la daci și alte popoare peste care s-a suprapus sărbătoarea nașterii Domnului, soarele dreptății. Că e așa iată ultimele argumente. N. Iorga în
ETIMOLOGIA CUVANTULUI CRACIUN de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359976_a_361305]
-
dar hari înseamnă în skr. “de culoarea soarelui”, sens 5 “soare”. În neneba, limba papuașa, hari are sensul “soare”. Ca atare Hari Natal înseamnă nașterea soarelui. Bulgarii numesc Crăciunul koleda Crăciun era sărbătoarea nașterii soarelui la daci. În afară de comparația cu scitic khursun și craci mai adăugăm gr. kratos “forță, putere” cu derivatul pankration “atotputernic” care iarăși trebuie să se derive dintr un nume de soare cum ar fi actualul Akerta în limba yupik din Ciukotka și Alaska (Extremul Orient rus, respectiv
ETIMOLOGIA CUVANTULUI CRACIUN de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359976_a_361305]
-
vine din sl. sventŭ „idem“. Dar același sens îl aveau av. șpanta (că și la sciți) care a evoluat la sfand, ce probabil a fost împrumutat de daci care l-au transformat în sfânt > sfânt pentru că ț era originar în scitica, avestă, v. ind., chiar lat. sanctus are pe ț că și sl. sventŭ. (Osnovî iranskogo iazîkoznania, Moskva, 1979, p. 303-304). Ulterior am ajuns la concluzia că vorba sfânt e în relație cu...soarele! 1)Ebraicul kadosh"holy" se compară,după
SOARE SFÂNT de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340938_a_342267]
-
possible to determine ,but probably it was "that must be preserved ,whole or intact,that cannot be transgressed or violeted and connected with OE hal(see health, hapiness"etc. După mine holy și celelalte se compară cu kol"soare" în scitica,kolo" astru diurn" în watubela,ins.Moluce,Indonezia,kolo" roată" în slavă,kala" soarele" hawaian etc. 3)Latinul sacer,sancio,de unde sanctus, oficial sunt deduse din i.-e.*sak-"to sanctify,without any clear outside connections".Referitor la *sak W
SOARE SFÂNT de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340938_a_342267]
-
pare v. ind. arka „soare“ + suf. -das. • eskimo ilanaaq e în legătură cu Ilanga, soarele în zulu (Africa de Sud)? • mong. naiz < nar „soare“? • sl. drug se aseamănă cu daer „cerul“ (turcice), dara „stea“ (khmera). • magh. barát „prieten“ < beru „soare“ (dravid.) și abra „cer“ scitic? Și georgianul megobar „prieten“. Nimic despre ebr. haver, ar. sadiq, finl. ystävä, cor. chingu, chin. pengyou. Să adăugăm: în nama (khoe khoe, Namibia) sore-b “soare”: sore-b-i-s “prieten”; vietn. ban ”amic”: banii “astru diurn” în coto, macro-tucanuan, Columbia; în curda heval
de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348943_a_350272]
-
munte, goticul e unul peste tot: biserică și casă. Liniile de fugă ale bisericii se repetă în liniile caselor. Dincoace, din orizontala caselor joase, irumpe, fără logică, irumperea goticului. Cine a fost primul care a îndrăznit să intervină în geometria scitică? Cineva știe, desigur, dar acum, în pulberea iscată de trecerea cirezii, nu vreau clarificări. Îmi e suficientă confuzia miracolului. 25 mai Estetica străzii... Marotă, printre atîtea altele, în arsenalul propagandistic totalitar, ar fi avut menirea să optimizeze regimul trotuarului, să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
inspirați de literatura apocrifă și cultă, Simeon Metaphrastul (secolul X) și Callistos Xantopulos (secolul XIII) au menționat predicarea Evangheliei de către Sf. Andrei în "pustiurile scythice" Dobrogea, părțile răsăritene ale Daciei sau sudul teritoriului ei. Apoi, simplu, din literatura bizantină, tradiția scitică a trecut în literatura populației supuse Constantinopolului. Tradiția apostolatului Sf. Andrei în Scythia, neverificată, a generat, la rândul ei, legenda creștinării de către acesta a românilor, rușilor, gruzinilor și altor popoare din zona Mării Negre. Pe de altă parte, în onomastica medievală
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
iraniene (sarmați, roxolani, alani), daco-romani și alte elemente alogene. Această realitate istorică este documentată arheologic de cultura Sântana de MureșCerneahov, care a avut urmări în plan spiritual: coexistența unor credințe, practici și rituri de tradiții diferite, păgânismul getic, germanic, iranian (scitic), dar și creștinismul. Realitatea istorică menționată, etnică, religioasă, culturală complexă ne ajută la înțelegerea permanențelor, discontinuităților și elementelor noi din evoluția fenomenelor religioase, în spațiul extracarpatic, precum și premisele caracterului popular al creștinismului românesc. Aflat în afara Imperiului, locuit de o populație
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
celor ce vorbeau latina, în nordul Dunării, creștea și datorită prizonierilor romani aduși de slavi din sud. Procopius, în Istoria secretă, spune că de pe urma actelor de pradă ale slavilor, 20.000 de romani sunt duși anual în robie în părțile scitice, adică în nordul Dunării.19 O importantă mărturie contemporană despre romanicii din nordul Dunării și conviețuirea lor cu slavii, în a doua jumătate a secolului al VI-lea, este Strategiconul împăratului Mauriciu. Astfel, aflăm că prizonierii luați de slavi, după
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în ținuturile extra-carpatice. Pecenegii făceau parte din ramura apuseană a neamurilor de limbă turcică, fiind înrudiți cu vechii bulgari. Cronicarul bizantin Kedrenos îi descrie ca pe un neam "mare și numeros" căruia nu i se poate opune nici o altă seminție "scitică". Pecenegii, primii dintre nomazii sosiți aici, apar în izvoare sub denumiri ca pacianak, badznak (arabe și persane), patsinakitai (bizantine), pecenegu (ruse), besseny, bessi, bysseni (latine). Ei au migrat spre stepele nord-pontice în urma înfrângerii suferite, la sfârșitul secolului al IX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și revolta pecenegilor din Paristrion condusă de Selte. Matei din Edesa susține că împăratul Isaac ar fi trecut în nordul Dunării, în urmărirea pecenegilor, dar informația cronicarului nu este confirmată de alte izvoare. Sub Alexie I, prin 1086, "un neam scitic" (pecenegii), prădat în permanență de "sarmați", a trecut Dunărea în sud, cu acordul conducerii populației eterogene din Paristrion, și au devastat teritoriile bizantine, după cum relatează Anna Comnena. Un ultim atac al pecenegilor împotriva Bizanțului pare să se fi produs la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
certitudine că se aflau aici încă din secolul al X-lea, oricum înainte de anul 1000. De-aici deducem că la stabilirea lor în ținuturile românești, pecenegii s-au răspândit peste tot, din Dobrogea până în Transilvania. Astfel, în anul 1013, ducele "scitic" (peceneg) Tselgu "a trecut strâmtorile munților (Carpați) care stau deasupra Dunării" cu o armată de 80.000 de oameni. Din textul de mai sus rezultă că pecenegii veneau de la nord de Carpații meridionali, așadar din Transilvania. Și Notarul anonim (Anonymus
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
atât de importante și de controversate) au fost culese de acesta „de la elenii care locuiesc în Hellespont și în Pont”, dar, se pare, nu de la grecii rezidenți în Tomis, Histria sau Calatis (zonă getică), ci de la cei din Olbia (zonă scitică) și din Apollonia Pontică (zonă sud-tracică) - două dintre probabilele escale ale părintelui istoriei în periplul său pontic (1). Situația devine și mai dificilă atunci când e vorba de a reconstitui credințele mitice și practicile magico-rituale ale geto-dacilor. Fiind tainice, acestea ajungeau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
model pentru tineretul școlar. Colaborează cu versuri Elena Farago, Sabina Paulian, cu proză e prezent Ion Dongorozi, iar articole semnează Gh. Tomescu (Sărbătorirea d-lui N. Iorga, 2/1931), T. Păunescu-Ulmu (Poezia lui Eminescu, 6/1931), C.S. Nicolăescu-Plopșor (Un monument scitic, Suhastru, Dolj, 3/1932), Radu Rosetti (Câteva amintiri despre regele Ferdinand, 1-3/1934). Numărul 1-3/1934 este închinat centenarului Colegiului Național „Carol I”, între colaboratori figurând D. Gusti, Gh. Țițeica ș.a. Numărul 1-2/1939 este dedicat semicentenarului morții lui Mihai
ION MAIORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287575_a_288904]
-
exprimat în strădania autorilor medievali de a scoate în relief ascendența veche și nobilă a propriului popor și dreptul de stăpânire al suveranului asupra teritoriului statal 44. Cărturarii maghiari au plasat începuturile „națiunii huno-ungare“ în timpul potopului biblic, atribuindu-i origine scitică și victorii asupra unor figuri celebre ale antichității (Darius, Cyrus și Alexandru cel Mare). Almos și Arpad, căpeteniile războinicilor unguri în epoca instalării în Panonia, au fost considerate succesoare de drept ale marelui potentat hun Atilea, care smulsese altădată aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
șarpele care îi șoptește vorbe dulci și fatale în franceză, un Adam danez și un Dumnezeu vorbitor de suedeză. Lui Leibniz îi datorăm, se pare, ipoteza inițială a indo-europenei, pentru că el vorbește despre o origine comună, plasabilă într-un spațiu scitic, a tuturor limbilor europene. Leibniz era influnețat de un anume Jans Van Gorp, medic din Anvers dar și mare amator de comparatisme lingivistice, prin care se înțelege la momentul respectiv jocuri cu cuvintele și etimologii inventive. De altfel, secolul al
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]