185 matches
-
limba bisericească și de stat a fost cea slavonă. Aristocrația minoritară, dar dominantă militar, a proto-bulgarilor irano-turcici, parțial și de origine hunică, provenită din regiuni apropiate de munții Ural și Volga, puternic influențați de cultura persană și de substratul lingvistic scitic, adică iranic, conducea un stat plurietnic întins pe teritorii situate astăzi în Macedonia, Serbia, Bulgaria, România, Republica Moldova și partea sud-vestică a Ucrainei. După trei secole, noul stat multinațional al protobulgarilor, denumit „Primul Imperiu Bulgar”, a fost cucerit de Imperiul Bizantin
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
când magma rămâne în staturile profunde unde prin răcire devine plutonit (granit), vulcanitul (lava) se formează din aceeași magmă care a ajuns la suprafața pământului. Vezi și Hartă geologică <noinclude> Precambrian Poziția României între cratonul Panonic, cel Getic și cel Scitic determină structura sa geologică articulată în jurul lanțului Carpatic, parte din orogeneza alpină. Punctul unde cele trei cratoane se întâlnesc este țara Vrancei, epicentrul multor cutremure. În timp ce podișul ardelean este ridicat deasupra câmpiilor apuseană și dunăreană, la răsărit podișul moldovean este
Geologie () [Corola-website/Science/298339_a_299668]
-
evrei. În lucrarea lui Köstler se subliniază că hazarii "„și-au ales acestă religie (mozaică) în anul 740, deși nu avuseseră nimic în comun”" cu evreii. Autorul și autorii citați de el afirmă despre hazari că sunt „turcomani din stepele scitice”. Această identificare reprezintă obiectul unei îndelungate controverse istorice. (Vezi și comunitățile caraite.) Uneori secuii ardeleni, în special cei care fac parte din "neamul" (clanul) "Abraham", sau asa zișii "koromza" (busrmani sau "kalizok") au fost de asemeni asociați cu hazarii.
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
formele pozitive de relief sunt redate de dealurile Coasta Paraipanului și Alomanului. Majoritatea văilor sunt anonime, cu excepția Văii Jitcului. Marginea estică a satului este afectată de alunecări de teren puternice. Din punct de vedere geologic teritoriul se află pe Platforma Scitică se vârstă paleozoico-mezozoică. Fundamentul platformei se află la adâncimea de 400-500 m. La suprafață aflorează roci sedimentare pliocene: prundiș, pietriș, argile pestrițe, luturi, peste care s-au format solurile actuale. Satul se află în zona seismică de 8 grade. Cel
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
existenței a unei religii arhaice în Grecia, poate de origine tracă, caracterizată de mistere și de credința în nemurirea sufletului. K. Meuli (1935) a descoperit în coborârea în Tartar chiar influența părăsirii trupului de către suflet în ritualurile șamanice de sorginte scitică. Cercetătorii datează răspândirea unei mișcări orfice în secolul al V-lea î.Hr. Deși Orfeu este văzut în mitologia elenă clasică, datorită originii sale apolinice, în opoziție cu adepții lui Dionysos, mitul său a influențat misterele dionisiace, în care zeul este
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
Tanaïs era unul dintre cele mai importante căi comerciale. Tanais este numele sub care erau cunoscute râul Don și orașul așezat pe malurile lui de către sursele antice grecești. Se pare că numele modern al cursului de apă derivă din denumirea scitică "dănu" care, la fel precum contemporanul osetin "don", poate fi tradus simplu prin "râu". În punctul cel mai de est al cursului râului Don, apele sale se apropie de cele ale Volgii. Canalul Volga-Don, cu o lungime de 105 km
Râul Don (Rusia) () [Corola-website/Science/304813_a_306142]
-
î.Hr. Se presupune că Darius urmărea să consolideze stăpânirea persană în Balcani, în vederea cuceririi Greciei. Rezultatele expediției lui Darius au fost apreciate diferit de cercetători. Nu este probabil să fi fost un eșec, așa cum scrie Herodot. Cert este că expansiunea scitică spre V a fost oprită, iar perșii s-au putut îndrepta spre Grecia. În sec. V î.Hr. începe declinul puterii scitice. Locul stăpânirii persane în Balcani a fost luat pe la 470 î.Hr. de regatui odrisilor, care s-a opus înaintării
Sciți () [Corola-website/Science/301535_a_302864]
-
apreciate diferit de cercetători. Nu este probabil să fi fost un eșec, așa cum scrie Herodot. Cert este că expansiunea scitică spre V a fost oprită, iar perșii s-au putut îndrepta spre Grecia. În sec. V î.Hr. începe declinul puterii scitice. Locul stăpânirii persane în Balcani a fost luat pe la 470 î.Hr. de regatui odrisilor, care s-a opus înaintării scitice. Agatârșii din Transilvania au fost totdeauna ostili sciților și nu au fost niciodată supuși de aceștia. Mai mult, regele scit
Sciți () [Corola-website/Science/301535_a_302864]
-
spre V a fost oprită, iar perșii s-au putut îndrepta spre Grecia. În sec. V î.Hr. începe declinul puterii scitice. Locul stăpânirii persane în Balcani a fost luat pe la 470 î.Hr. de regatui odrisilor, care s-a opus înaintării scitice. Agatârșii din Transilvania au fost totdeauna ostili sciților și nu au fost niciodată supuși de aceștia. Mai mult, regele scit Ariapeithes, care stabilise relații prietenești cu odrisii, încuscrindu-se cu regele odris Teres, este asasinat de regele agatârș Spargapeithes. Aceste
Sciți () [Corola-website/Science/301535_a_302864]
-
ceramică, unelte, figurine antropomorfe și zoomorfe din culturile Criș, Stoicani-Aldeni, Cucuteni), epoca bronzului (ceramică, unelte din culturile Monteoru, Costișa, Noua), epoca fierului (ceramică, brățări și verigi de bronz din cimitirul de la Stoicani, cuțit de bronz de la Tămăoani, pumnal de fier scitic din mormântul de la Comarna, vas grecesc attic descoperit la Frumușița, ceramică din siturile arheologice de la Stâncești, Cotnari, Băiceni, piese de harnașament de la Trușești. Civilizația geto-dacică din Moldova este reprezentată prin unelte, ceramică, obiecte de podoabă, statuete de lut de la Poiana
Muzeul de Istorie a Moldovei () [Corola-website/Science/331351_a_332680]
-
arheologice făcute în apropierea "Carierei de nisip" ( Kőházkert ) s-a constatat o locuire dacică, cu gropi circulare ce conțineau fragmente de vase, oase de animale, o plăcuță de cuirasă, fusoiale etc. Pe teritoriul satului se mai menționeată materiale de tip scitic dintr-un mormânt de incinerație din sec. VI - V î.de Hr. La marginea de nord a satului, între drumul județean și lunca Oltului s-a descoperit un bogat material arheologic din epoca bronzului, epoca dacică și evul mediu timpuriu
Sânsimion, Harghita () [Corola-website/Science/300486_a_301815]
-
poetul roman, și-a găsit exilul între anii 8-17 e.n. și și-a petrecut în Constantiana ultimii opt ani din viață. Orașul a rezistat vremurilor tulburi din secolele al III-lea și al IV-lea, frământate de numeroase invazii gotice, scitice și hunice, devenind reședința provinciei Sciția Mică (, ). După împărțirea Imperiului Roman, Constanța, împreună cu întreaga Sciție Mică, a revenit Imperiului de Răsărit și a rămas parte a acestui stat până în secolul al VII-lea, când a fost pierdută din cauza migrațiilor slavilor
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
sărbătorească aniversarea a 1.100 de ani de existanță a orașului în 1999, pentru niște motive care nu au fost explicate. Arheologii au descoperit că în zona orașului se găsesc urme de locuire încă din paleolitic, ca și din perioada scitică, ceea ce dovedește locuirea neîntreruptă a locului. Numele actual al orașului este în mod tradițional legat de așezarea Ltava care este menținată în Letopisețul Ipatiev din 1174. Regiunea a aparținut Marelui Ducat al Lituaniei în secolul al XIV-lea. Orașul a
Poltava () [Corola-website/Science/306786_a_308115]
-
În decursul îndelungatei sale istorii, regatul a fost adesea aliatul, „clientul” sau vasalul altor puteri mai mari, precum Imperiul Persan, Imperiile elenistice care i-au succedat, Regatul grecesc al Pontului și Imperiul Roman devenit Bizantin, având relații comerciale cu populațiile scitice din stepa pontică; a durat până la regele Savromatis al VI-lea („savromatis”: "ochi de șopârlă" în grecește, poporul său apărând sub porecla de sarmați). Acest echilibru de lungă durată a dispărut datorată perturbării climei din secolele IV-XIII, care a înfometat
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
tracii și misii. Triburile trace, din care făceau parte și geții, ocupau un spațiu vast, învecinându-se la nord cu triburile germanice, la nord-est cu cele slave, la vest cu triburile germanice și celtice, la est cu triburi cimeriene și scitice, iar la sud cu triburile ilirice și cu grecii. Este foarte posibil ca cele mai multe dintre informațiile vechi despre geți să se fi pierdut de-a lungul timpului. Primele informații scrise despre aceștia le găsim în lucrarea intitulată "Înconjurul pământului" a
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
în est), Grecia (în est), Turcia (în partea europeană) și în România. Numărul total al bulgarilor se cifrează la aproximativ 10 milioane de persoane. Numele de "bulgari" l-au căpătat în secolul VII de la protobulgari, un neam turcic sau iranian (scitic) care a stăpânit teritoriul actual al Bulgariei. Bulgarii vorbesc limba bulgară. Cei mai multi bulgari sunt creștini ortodocși, însă există în Tracia și un mic grup de bulgari mulsulmani care se numesc "pomaci". Când bulgarii s-au așezat în Peninsula Balcanică, erau
Bulgari () [Corola-website/Science/302170_a_303499]
-
stăpânit teritoriul actual al Bulgariei. Bulgarii vorbesc limba bulgară. Cei mai multi bulgari sunt creștini ortodocși, însă există în Tracia și un mic grup de bulgari mulsulmani care se numesc "pomaci". Când bulgarii s-au așezat în Peninsula Balcanică, erau un trib scitic. În combinație cu un alt popor s-au slavizat, devenind un popor slav. Bulgarii dețin multe elemente folcloristice comune cu românii datorită rădăcinilor tracice parțial comune.
Bulgari () [Corola-website/Science/302170_a_303499]
-
bătrânul voia să se instaleze pe pământ, nu sub el. Acest mit reflectă motivul înșelăciunii specific genezei lumii, înșelăciune în urma căreia pe pământ se instaurează răul, necazurile, moartea. Miturile genezei în mitologia uralo-altaică au suferit influențe indiene, persane și chiar scitice și tibetane. După scindarea marii familii uralo-altaice în mai multe popoare, au apărut o mulțime de concepte religioase referitoare la nașterea lumii. Însă de cele mai multe ori, zeul Tangri (Tangeri, Tangere sau Tingir) este recunoscut ca marele creator al lumii. Tangri
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
Cristalin Ucrainean. Fundamentul cristalin al Platformei Moldovenești de vârstă arhaică este compus din roci magamtice și metamorfice (granit, gnais etc). Fundamentul este acoperit de o cuvertură neogenă de roci sedimentare. Partea de de sud-vest al teritoriului face parte din Platforma Scitică, fundamentul căruia este alcătuit din roci metamorfice cu intruziuni magmatice. La periferiile platformelor s-au dezvoltate depresiunile Mării Negre, Predobrogeană și Precarpatică. Moldova este supusă pericolului seismic de un grad foarte ridicat, fiind determinată în principal de cutremurele de adâncime intermediară
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
000.000 de soldați (împreună cu forțele indisponibile), deși în conformitate cu istoricul Curtius Rufus această forță avea 45.000 de călăreți și 200.000 de pedestrași. Mai mult, conform lui Arrian, Diodor și Curtius, Darius avea și 200 de care de luptă scitice, iar Arrian menționează 15 elefanți de luptă. Între pedestrași care formau armata lui Darius se aflau și 2.000 de mercenari greci. Darius avea după toate sursele o mare superioritate numerică, dar majoritatea trupelor pe care le avea erau de
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
În total aceștia erau în număr de 7.000. Încă din seara dinaintea luptei armata persană se afla deja pe viitorul câmp de luptă. Darius a recrutat cele mai bune trupe de cavalerie din satrapiile estice și din rândul triburilor scitice aliate. De asemenea Darius a desfășurat și cele 300 de care de luptă scitice, pe care le-a așezat în fața celorlalte trupe. De asemenea el a așezat și cei 15 elefanți, împreună de care de luptă din India, dar acestea
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
armata persană se afla deja pe viitorul câmp de luptă. Darius a recrutat cele mai bune trupe de cavalerie din satrapiile estice și din rândul triburilor scitice aliate. De asemenea Darius a desfășurat și cele 300 de care de luptă scitice, pe care le-a așezat în fața celorlalte trupe. De asemenea el a așezat și cei 15 elefanți, împreună de care de luptă din India, dar acestea au avut un rol minor în luptă. Înainte de luptă, Darius a ordonat să fie
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
conducătorilor de oști care, odată decedați, în lupta sau de bătrânețe, conform ritualurilor, se înmormântau cu suita (femei, slugi, căi etc.) pentru că și pe celalalt tărâm să aibă cine să-i slujească și se referă în mod deosebit la popoarele scitice care au locuit în vecinătatea Daciei, popoarele pecinege și cumane - sec. al IX - lea și sec. al XI - lea e.n. O altă variantă arată că aceste movile sunt morminte comune ale celor căzuți pe câmpul de luptă, ale locuitorilor răpuși
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
studiilor istorice, toponimul Casimcea nu este atestat înaintea sec. XVI și provine din patronimul musulman Kasım (« darnic »). Din punct de vedere arheologic și istoric, nimic nu dovedește legături între persoana lui Ioan Casian și valea Casimcei, nici existența vre-unui „trib scitic al Casienilor” menționat în diverse variante ale legendei, izvorâtă din omofonia dintre cele două cuvinte „Casian” și „Casimcea”.
Ioan Casian () [Corola-website/Science/312393_a_313722]
-
000.000 de soldați (împreună cu forțele indisponibile), deși în conformitate cu istoricul Curtius Rufus această forță avea 45.000 de călăreți și 200.000 de pedestrași. Mai mult, conform lui Arrian, Diodor și Curtius, Darius avea și 200 de care de luptă scitice, iar Arrian menționează 15 elefanți de luptă. Între pedestrași care formau armata lui Darius se aflau și 2.000 de mercenari greci. Darius avea după toate sursele o mare superioritate numerică, dar majoritatea trupelor pe care le avea erau de
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]