52 matches
-
toată ziua, umblu-n derivă, eșuez în librăria "Humanitas" și pipăi cărțile, le miros, le așez la loc, oftez din abisuri... Pînă cînd? Da, n-ar trebui să mă vait, să dau buzna-n... mereu, mereu... în bocete inutile, în sclifoseli de vîrsta a treisprezecea... Să... lupt!! ( Repet de atîtea ori cuvîntul "lupt" că-mi vine să-l mănînc, e bun, e hrănitor, e rotund, l-aș desface-n felii de portocală sau... nu!... e mai gustos întreg, cu coajă-n
Clapele literelor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16734_a_18059]
-
oară când pățesc așa. Și servitoarea ceea îi o sclifosită... Da’ n-am încotro. Trebuie să mă duc, că altfel mi-am mâncat lefteria.> Fie vorba între noi, Ioane, da’ Catrina avea cârlig la mine... Nu-i era ei de sclifoseala servitoarei maiurului. Ei îi era ciudă că nu merge cu mine la piață. Doar eram ditai caprariul și nu unul de ici de colo... Păi dacă așa o zis cucoana, așa am să fac> - am răspuns eu. Catrina, cu botul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Eufrosina, ma mie" sau, mai des, doar "Frosico, puico" gângurind alintată -vehement totuși - către posesorul piciorului în pantalon vișiniu: "Dimpotrivă, dimpotrivă, domnule căpitan, eu sunt mândră că sunt româncă și crez din tot sufletul că Petrică are rezon. Ah! Atâtea sclifoseli auzi la damele din ziua de azi, cu pansioanele și pianul și franțozeasca lor de Dâmbovița... Io n-am mai fost la pansion, și tata a fost arendaș, săracu', în Ialomița, și mama, săraca, a fost fată de popă, da
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe care îl ținea în mână, și spunea invocații. Rămase în preajma ușii pentru a-și debita rugăciunea; repeta cu voce tare: „Dumnezeul meu! Dumnezeul meu!...“ De parcă mie ar fi trebuit să mi se facă milă de cei vii! Toate aceste sclifoseli mă lăsau rece; dimpotrivă, mă bucuram să văd și canalia traversând, de o manieră fugitivă și superficială, evident, dar cel puțin câteva secunde, universul în care trăiam. Nu era camera mea un sicriu? Patul meu nu era mai umed și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ca un felinar. Până și plictiseala prânzului Neculai o suporta în altfel decât noi : mânca hâlpav și nu se sătura nicicând. Pesemne porțiile pe care i le hărăzea bunica nu erau pe măsura lui. Noi, în schimb, numai cu multe sclifoseli izbuteam să isprăvim corvoada asta. Marea patimă a lui Neculai era însă goana după câinii hoinari. îndată ce zărea vreunul, scăpa din mâini coarba fântânii iar ciutura pornea ca un glonț în gol. Fâșcâind și chiuind, Neculai țâșnea, zvârlind cu tot
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
poți să-mi spui „Mateiaș“. „Motă“ sau „Pușița“ sunt, iarăși, cu desăvârșire interzise. „Pușița“ mi-a spus de când mă știu Uca, iar „Motă“, mama. Și, gata, s-a rezolvat. Pentru că în grupa mare ești mare și te enervează cumplit toate sclifoselile astea. „Matenule“, vezi Doamne! Ca să nu mai pun la socoteală că, atunci când apărea nenea, matenul ăsta trebuia s-o ușchească afară. Mai precis, dacă tot nu v-ați prins despre cine e vorba, eu. Și aici chiar nu mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ai unei inutile munci de verificare... De atâta amar de vreme de când se moare, viul a căpătat probabil obișnuința de a muri; fără de care nu s-ar explica de ce o insectă sau o rozătoare și chiar omul, ajung, după câteva sclifoseli, să crape atât de demn. X mă insultă. Sunt gata să-l pălmuiesc. După ce mă gândesc, renunț. Cine sunt? Care e adevăratul meu eu: cel care ripostează sau cel care se retrage? Prima mea reacție e întotdeauna energică; următoarea, moale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
faguri, ideile fixe, răstignite pe moțul curcilor în derivă, toate, absolut toate, auster și integru, le împodobeam în litere, spre o înregistrare definitivă, zăcută blând în dosare ample, cu clape groase de fier sau de alamă, neînduplecate, ostile oricăror capricii, sclifoseli, garagațe... Cui i-e frică de ștampile (Fișă pentru Romanțul poștal) Transcriu ca-ntr-un delir! Ștampile de complezență, ștampile ale poștei balneare, ștampile de carantină, ștampile poștale „Paquebot“, ștampile poștale „Ancora“, ștampile poștale „Arc de cerc“, ștampile poștale concentrice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
mai sinceră ospitalitate. Farul din Ballobar nu-l mai exclude cu regularitate. Elita Parnasului Îi iese hotărât și În goana mare În Întâmpinare. Orgolios, contele Își aduce protejatul la curte. Onoruri și soaréle. Jovellanos, sărută-l pe frunte. Atari binemeritate sclifoseli nu ne vor Îndepărta de momentul tihnit pe care ni l-am propus pentru această lovitură. Oricât de ciudat ar părea, nimeni nu a dat atenție până acum celei mai pregnante trăsături a Morarului, modul natural În care stăpânea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
monologheze. Prima oară când a venit la el era îmbrăcată simplu: un pulovăr alb și un sarafan bleumarin, transformat dintr-o rochie mai veche, dar n-ar fi admis asta nici în ruptul capului. Și le-a scos simplu, fără sclifoseli și i s-a dăruit cu o ardoare timidă, care nu era decât mândrie. Câteva nopți a dormit la el și îl privea intens cu ochi mari și negri, dându-și mereu pe spate pletele și mai negre, dar fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dacă tu nu dorești, n-am să le scriu nimic. — Cât vrei pentru fundație? — N-am stabilit încă. Până acum am întocmit doar normele și regulamentul. — Pot să te întreb cum se va numi această fundație, doamnă Guggenheim? Fondul pentru sclifoselile lui Susan și Sandra? — Se va numi Fundația Leon Levy, în onoarea tatălui tău. Dacă tu n-ai făcut nimic în onoarea lui, trebuie să fac eu ceva. Premiile vor comemora memoria acestui mare om. — Înțeleg. Cu alte cuvinte, vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
câinii stânei și-ar fi dat seama că acei câini, câinii de stână, sunt chiar de mângâiat. De nemângâiat este jurnalistul! Ăsta mușcă și în somn! Nu a văzut și nu a înțeles nimic! Chiar cred că în imberba-i sclifoseală de peste "canal" ar fi preferat ca atât ciobanii, cât mai ales câinii, să-i lingă foaia și pixul și în final să îl declare "cetățean de onoare" al stânei pe care domnia sa și-a propus să cultive orhidee... Dacă vii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un număr de înmatriculare mâzgălit în semne ciudate, a intrat pe poartă, legănându-se, precum Chitul mării, pe valuri și scârțâind strepezit, fiindcă, deși se ținea bine, cum se ține, sub sulimanuri, o cucoană mai trecută, totul era numai o sclifoseală: se vedea că, pe la articulații, o prindeau sărăturile bătrâneții. Abia aici, în curtea largă, s-a dat jos de pe canapeaua din spate și cel de al treilea necunoscut, care avea plete crețe, o față cam ascuțită și oleacă de bot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lui; el, câteva ore, la lumina lunii, la lumina brichetei, la lumina candelei, se înfrupta pe furate, câte puțin, din fiecare. Un sentiment ciudat, 40 de mame adoptive în pielea goală, la lumina blițului aparatului foto: La dracu cu toate sclifoselile! Să le fută el pe toate, Eva este numai a mea. Cu Eva își finaliza visele. Șatena avea ochi verzi, păr cârlionțat, buze cărnoase, obraji rumeni, gene lungi, sprâncene arcuite, pleoape proaspete, gât de lebădă, piept de mironosiță, umeri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bârfește profesorii, cine nu-și face norma. Fii atentă, vreau să știu care dintre voi folosește săpun străin, parfum, țigări, știi tu, căcaturi cumpărate de prin shop sau de la arăboi. Nimic să nu-ți scape și lasă-mă dracului cu sclifoselile ăstea ieftine. Ai semnat ne ajuți, te ajutăm. Dar să nu umbli cu minciuni, pentru că nu ești singura care dai note, noi știm tot. A, uitam, tat-tu a fost prins cu un sac de păpușoi, 40 de kile, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
singura descompunere pe verticală a concretului. Bă, aici eu mi-s stăpânul! Futu-vă muma-n cur de răcari! Apeviști ați vrut, apeviști vă fac, balaurilor, program "Apolo" bag în voi, program "Apolo", putorilor! Gata cu haiducia neînțăr-caților, gata cu sclifoseala, aici nu aveți tată, nu aveți mamă, nu aveți gagică! Ați înțeles, bă? Am înțeles, tovarășe sergent. Soldat Basarab, raportează seria armei! Tovarășe sergent, raportez, XX YYYY. Bine, bă, de astăzi știi cine-i gagica ta? Pușca, bă, pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de ce să ocolești vreun un obstacol. Asta s-a copt de una singură. După cum văd, are ceva probleme. Prea chișă ochii, da-i bag două pahare de votcă sub bot și rupe oiștea." Starețul nu a pierdut nicio virgulă din sclifoselile domnișoarei, asculta cu atenție ca la spovedanie și, în același timp, interpreta intențiile, concluzionând ca pe timpul unei anchete (niciodată intuiția nu i-a jucat feste). La început, a fost suspicios, dar pe măsura demantelărilor lacrimogene, domnul maior s-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-și lege bine cravata”), chiar dacă mai târziu, În Roșu și negru, părerile se nuanțează. Un autor puțin cunoscut, Eugène Ronteix, scrie la 1829 În Manual pentru un Fashionable sau Ghidul Elegantului, neuitând să exclame, Încă de la Început, cu o mică sclifoseală englezească: „Goddam, Îl vedeți pe acest monstru de trândăveală, Înalt sau scund, gras ori slab? Făptură de sex Îndoielnic, Împopoțonată cu cele mai ridicole veșminte, cu părul lung și zbârlit ca niște coarne. O cravată enormă, un aer tâmp, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ridică și Își Îngrijește rănile. După Byron, după Brummell - cei doi mari ironici atât de diferiți, dar exercitând o influență poate egală -, cine ar mai fi crezut În forța bătrânei moralități anglicane? Ei bine, ea nu mai exista! Dar acea sclifoseală ipocrită, de neclintit, veșnică a mai Învins o dată. Drăgălașa fantezie nu are decât să-și azvârle sângele cu esență de trandafiri până la cer. Ea va muri din cauza naturii Îndârjite a acestui popor cu o Înrădăcinare de neîmblânzit, a absenței acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
el Îl interesau țiganii și copiii străzii, sărăcia extremă. Pe Leac, emigranții și porcii de la guvernare. Andreea Îi era alături. Florin părea dispus să discute unele probleme și-mi susținea fără rezerve ateismul, tot din oroare pentru orice gen de sclifoseală filosofică. Numai pe Cătă Îl durea, În continuare, fix În cur. Dar ne era alături. Academic și fără patetisme. El ne-a articulat revolta. Și tot el e responsabil de tranziția ușoară, diluată de artă, pe care a străbătut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ipoteza existenței lui Dumnezeu. După ce alesesem nerușinarea, am renunțat să mai păstrez În mine acel grăunte mistic, de teamă că m-ar fi putut dezechilibra la un moment dat, aruncându-mă Într-un soi de zbatere metafizică de prost gust. Sclifoseală filosofică, cum zicea Florin, companionul meu În ale ateismului. Deși pe mine o altă coerență mă interesa: nu cea care ținea de o anume integritate ideologică, ci una care ar fi avut eficiență curativă. Nu-mi puteam permite, ca să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fugit? Vecin 4: A sărit printr-un geam închis. Vecin 1: Copil idiot! Puștan înfumurat! Golan de bani gata! Maria: Cum îți permiți să ne insulți copilul! Cum de-ți permiți una ca asta?! Vecin 1: Ia mai terminați cu sclifoselile astea! O face pe eroul! Ce-nseamnă asta să fugă pe geam?! Ce, nu putea să plece pur și simplu? Nu, dumnealui fuge! Evadează! Ca să strice tot ce-am făcut pînă acum. Foarte bine. Rămînem aici. (împreună cu ceilalți vecini, se
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pe bani sînt eu! Tu ești aici ca să încasezi banii și nimic mai mult. E clar? Octav: Clar, stăpîne... Matei: Așa că aici ești și patron, și vînzător, și hamal. Bani să iasă. Octav: Clar! Matei: Și mai termină cu toate sclifoselile, cu tînguirile și văicărelile! Filosoficale și politicale la academie, în parlament, la guvern... Aici se face comerț! Octav: Păi am spus eu altfel?! Matei: Lasă că știu eu ce gîndești! Octav: Nea Matei, matale ai venit aici să faci inventarul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
se întinde partitura unei orchestre care, cu cît cîntă mai fals, cu atît gîdilă mai dulce timpanele unei populații cu vocația manelei. 9 august Mai ceva decît boala vacii nebune, decît epidemia de Andrele și Cristi, decît inevitabilul deci, e sclifoseala numelor terminate în iu. De-ar fi doar sclifoseală... Intru în expoziția junelui Piticariu și, dîndu-i mîna crudului debutant, îl rog (ca o severă "domnișoară Cucu") să-și pronunțe numele. Întîi e crispat-surprins, apoi zîmbește și mi se explică: Știu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai fals, cu atît gîdilă mai dulce timpanele unei populații cu vocația manelei. 9 august Mai ceva decît boala vacii nebune, decît epidemia de Andrele și Cristi, decît inevitabilul deci, e sclifoseala numelor terminate în iu. De-ar fi doar sclifoseală... Intru în expoziția junelui Piticariu și, dîndu-i mîna crudului debutant, îl rog (ca o severă "domnișoară Cucu") să-și pronunțe numele. Întîi e crispat-surprins, apoi zîmbește și mi se explică: Știu ce vreți... în școală mai toți îmi ziceau Piticaríu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]