53 matches
-
în schimb ignoranța celui ce-și pocește propriul nume ne-aruncă în pandalie (filologică). Corpolentul băcăuan, cu eșarfă tricoloră înconjurîndu-i globul pîntecului, crede că terminația moldovenească a propriului nume, cea corectă, Secheláriu, nu-i de rang și-atunci și-o sclifosește: Sechelaríu. Crezînd că, astfel, s-ar putea apropia de sonoritatea unui nume nobil: Catargiu, marele conservator, sfetnicul regelui Carol I, moldovean și el. A fi incult nu e a nu ști că Kierkegaard a scris Conceptul de ironie, ci a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vedere superior al celor mai detașați și Îndepărtați de lume, de fastul și faptele ei mărețe și care i-au disprețuit cel mai mult neantul? Întrebați-i! Oare, pentru ei, toate vanitățile - orice nume ar avea și oricum s-ar sclifosi - nu au nici o valoare? Dacă dandysmul ar fi existat pe vremea sa, Pascal - care a fost un dandy așa cum poți fi dandy În Franța - i-ar fi scris istoria Înainte de a intra la Port-Royal; Pascal, bărbatul În caleașca trasă de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și pe noi o melodie pentru întâmpinarea lui Raluca. Ana spunea câ-i place rockul. Miki: De- abia au ieșit din găoacele unui ou și vor rock?! Și fandosita de Raluca este rockeriță! Îi domnișoară: brățări, medalioane, inele?! Lupul: Mâța asta sclifosită de viță nobilă și Moțatu’ ăsta care mi-a scăpat de câteva ori din ghiare, de fapt l-a salvat Grivei, se crede privighetoarea pădurii. Ia uite cum se împăunează...(cocoșul își desface aripile și se rotește în jurul său, cu
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
cumpărată de Gallus. Cum de nu se gândește că păcatele ei s-ar putea abate într-o zi asupra fiului sau soțului? Quinctilius Varus e pe pământ duș man acum... Mă plictisesc, se plânge încet Herius. — Ia nu te mai sclifosi atâta, îl repede tot în șoaptă. Vocea îi e aspră, căci nu mai reușește să-și stăpânească ener varea. — Măcar atât poți face ca să te arăți vrednic de memoria bu ni cului tău. Băiatul bombăne: — Mai bine și-ar frânge
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pentru Dumnezeu! am izbucnit eu furios. CÎt crezi este ceasul? — Tocmai aveam de gînd să Închid dacă n-ați fi răspuns la următorul apel, dar vreau să vorbesc neapărat cu dumneavoastră. Ia ascultă! Încă-i Întuneric afară. Nu te mai sclifosi ca un copil răsfățat! — Nu-i adevărat. A Început să se lumineze... cerul are o culoare tare tristă... Și unde mă aflu eu acum s-a distribuit deja laptele și-l aud și pe băiatul cu ziare. Latră și-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
bucureștean și debutând în literatură, eram invitat la cenacluri, la revelioane. Asistam la veselia generală crunt și plin de orgoliul răspunderii universale pe care o simțeam că îmi apăsa umerii și părăseam aceste petreceri însumîndu-i pe toți. Cum se puteau sclifosi atât de inconștienți, mă întrebam eu, când știau totuși foarte bine în sinea lor că într-o zi vor muri? Ce înțelegeau să facă din viața lor? Cum credeau ei că poate fi învinsă această fatalitate? Prin jocuri de cuvinte
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Eu știu, zisie el, la ce te gmdeșm tu! ― Ei, la ce mă gîndesc?! răspunsei eu batjocoritor. Și el se intimida și tăcu. Mai văzuse și el elevi prin sat, dar nici unul nu făcea ca mine... Umblau în grupuri, râzând, sclifosindu-se... organizau baluri, serate... E drept că nici n-aveam cu ce să mă îmbrac și să mă încalț ca să mă duc și eu, dar chiar de-ași fi avut și chiar de m-ași fi dus, credea el, neștiind
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
își mișca mîinile și picioarele strîmbe, căutînd să și le bage în gură. Mirosea a urină și fecale vechi. Îmbrîncindu-se și călcîndu-se pe picioare, muții de afară se strecurară printre noi, repezindu-se pe laiță. Se înghesuiră lîngă pruncul gol, sclifosindu-se, rîzînd și uitîndu-se cu o curiozitate lacomă. Pe fețele rotunde și pe ochii căscați cădea încîlcită o claie de păr negru în care foarfeca sau pieptănul nu intraseră niciodată; nici pomeneală de săpun. Prăseau în aceste clăi urdii de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ce făceam - ca să nu mă Îndepărteze și să nu mă strige, cum se mai Întâmpla, „boieru’“ (cuvânt nespus de jignitor și care ustură al dracului). Printre altele, mă străduiam să zic „ei e”, căci „ei sunt” ar fi răsunat Îngrozitor de sclifosit În urechile lor și ar fi slobozit numaidecât Înaltul dispreț pentru pedanta boierime. „Boier” era cel care se Îmbrăca În țoale târguite de la oraș, și nu din magazinul sătesc; ăl de nu-i plăcea ori nu putea să alerge desculț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
exclusiv cu natura, cu fervorile senzoriale și setea de urcuș în aerul tare al înălțimilor. Lipsit de organ pentru mare și film, fanatic al muntelui și teatrului, detestând dezrădăcinarea și venerând rânduiala rurală, am ajuns cu greu să prefer cutreierul sclifosit prin cele străinătățuri unei suave ațipeli de amiază în fânul de pe Măgura Vâlcii, unei serafice partide de pescuit, vreunei năprasnice coborâri prin Valea Cerbului, unei cățărări făgărășene, ori unei sfătuiri de taină cu Ioachim, Ștefan și Matei, cei dintâi mesteceni
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Prospere acuplarea; -al lui Gloucester bastard Mai bun fu cu-al lui tata decît fiicele-mi Făcute-ntre legalele cearșafuri. Desfrîu, dă-ți drumul, îmi lipsesc soldați! Priviți colo pe fandosita doamna, A cărei față,-ntre genunchi vestește nea; Se sclifosește virtuos și dă din cap Doar auzind numindu-se plăcerea; Nici dihorița și nici iapa nu o fac Cu-o mai fără frîu pofta. Mai jos de cingătoare sînt centauri, Deși mai sus, femei. Pîn' la centura, zeii sînt stăpîni
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Și degete prelinse din oloi", "linguri cristaline,/ Pâlnii de somn, pipere pătimașe,/ Cuțite ce ucid prin limpezime,/ Ibrice-adânci cu falnice panașe". Sau ființele pe nedrept asimilate de altfel de spirite sferei inferiorului, umilului sau derizoriului: motani ce "surâd curtenitori/ Și sclifosiți din blănurile scumpe", "șerpi uriași cu fluturi calzi în gură", cerbul frumos în ale cărui coarne triste cresc "mari portocale clătinând lichide", "melcul suav", "fluturii miopi" sau "uzi de rouă", "mari paianjeni care cară ață". În fine, vegetalele înnobilate cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Eu știu, zise el, la ce te gândești tu! - Ei, la ce mă gîndesc?! răspunsei eu batjocoritor. Și el se intimidă și tăcu. Mai văzuse și el elevi prin sat, dar nici unul nu făcea ca mine... Umblau în grupuri, râzând, sclifosindu-se... organizau baluri, serate. E drept că nici n-aveam cu ce să mă îmbrac și să mă încalț ca să mă duc și eu, dar chiar de-aș fi avut și chiar de m-aș fi dus, credea el, neștiind
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
țineau deoparte, îmbrăcate frumos și bine-bine pieptănate, șoptindu-și mereu câte ceva la ureche și râzând. îmi plăceau atât de mult fetițele astea de nouă sau zece ani, grațioase ca desenate cu penița, imitând domnișoarele mari în conversații "serioase" sau, dimpotrivă, sclifosindu-se și pelticindu-se... Arătau uneori mature, închise într-o enigmă care deja era trista umbră a lunii, a femeii și a fecundității pe fețișoarele lor, dar dacă stăteai de vorbă cu ele îți dădeai imediat seama că erau copii, copii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
În fiecare zi. Te doresc din nou ca o nebună! Îți voi raporta totul, mon amour. Eu Mon cher, Îmi pare rău că nu ești aici; Încep să te uit vertiginos. „Partir c’est mourir un peu“. Hai să mă sclifosesc puțin: J’etais l’autre jour dans une société où je me divertis assez bien... La Paris am fi putut să ne Înțelegem, am fi refăcut firul rupt, l-am fi cusut cu arta amorului parisian, l-am fi lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
te lăsăm pe tine să decizi cu care. Divi/Pucci zboară la șase, iar Bonaire Express — ăsta arată ca un tablou de Jackson Pollock, în caz că nu știai — are un zbor la șase treizeci. Cu care preferi? Adriana începu să se sclifosească. Emmy se uită la Leigh și-și dădu ochii peste cap. Adriana scormoni prin portofel și-i dădu lui Leigh cardul ei American Express Platinum. — Cumpără la care crezi tu că avem cele mai mari șanse de supraviețuire. Mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
B‑DAD stăteau de vorbă cu fratele lui, oaspetele de onoare și ginerică, care părea să fi jucat fotbal, rugby, golf și fotbal american la școala lui din Sud - una În care fusese Înconjurat În permanență de blonde sclifosite. Blonda sclifosită de vreo douăzeci și șase de ani care urma să‑i devină mireasă stătea tăcută de‑a dreapta lui și Îl privea În adorație. Ținea În mână un pahar de ceva și chicotea la glumele lui. Miranda stătea la brațul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să se ridice: Ma biche, Cave cadam! Deci, te rog, ia aminte la clasicul avertisment al poporului roman, către Împăratul cel nou ales în fruntea Imperiului: Cave cadam! Adică, Ferește-te să nu cazi! Doamna în costumul de voiaj se sclifosi cu reproș: Albert, pe mine mă doare piciorul, care probabil că are o contuzie serioasă, iar tu îmi vorbești în limba latină? Profesorul nu mai continuă. Printr-un gest la fel de abrupt executat, ca și adineauri, o ajută să coboare, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Putem porni. La casa lui Falcă ajungem repede, punem scrisorile, nu ne vede nimeni. Plecăm. Unde să mergem acum, e Încă devreme, nici măcar după-amiază. - Hai, să mai pedalăm! Până la pădure. Mergem la Ceala, mâncăm mici, bem o bere... Eu mă sclifosesc. Că cică-s cam obosit, că mătușa Clara mă așteaptă cu masa. De fapt, Îmi vine să urlu de bucurie. Așa că accept. Ea o ia Înainte, aproape că nu pedalează, fiindcă boxerul simte apropierea sălbăticiei și aleargă nebunește. Eu rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dea scrisoarea. Era mai voinic decât mine și umilința mea era un truc, să-i înlătur orice bănuială de violență din partea mea. În acest timp privirea îmi alunecase repede într-o parte, unde zărisem polonicul în marmită. "Să vedem, se sclifosi el, încurajat de umilința mea și rupând plicul, ce scrie Dulcineea din Toboso..." În clipa următoare pusei mâna pe polonic și îl pocnii între ochi cu atâta furie încît linguroiul de alamă se rupse în locul unde era lipit de braț
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pentru americani, cu autobuzul 13, pentru că ar fi o mare pierdere ca experiența mea frisonantă de ieri să nu poată fi împărtășită și de alții. Recunosc că, din când în când, mai merg cu autobuzul. Nu sunt chiar atât de sclifosit precum cea mai celebră cititoare de promptere din țară, care, în nu știu ce revistă glossy, mărturisea, candid, că ea nu înțelege cum pot merge oamenii cu autobuzul pentru că ea, vai!, nu ar putea suporta așa ceva. Eu pot, fie și pentru că, spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
era, l-am văzut, În al nouălea cer, cu gândul că va avea și el locuința că tot omul, scos din casa unui proprietar impostor, dar fără a i se oferi o altă, cum zice legea, o „locație” cum se sclifosesc unii din noi care am Învins dictatură și umblam mai lejer prin dicționare, pentru ca să-i deschidă colțul muzeu pentru și În amintirea lui Malin și poate și a familiei sale. Oferta fictiva pentru că locuința În cauză, s-a convins Sandu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
dacă se poate și negru) e un afrodisiac acceptabil pentru această lume de veșnic râvnitori a lucruri noi și nemaivăzute. Dar când erudiția se preschimbă în talmeș-balmeș e vai și-amar. Creierul nu mai reacționează, lectura se fandosește, memoria e sclifosită. Ce-i de făcut atunci? Cum să procedezi în așa fel încât inteligența să aibă foițe transparente de ceapă care să facă să-ți lăcrimeze ochii, nu din reflex pavlovian sau ocular, ci de emoție - măcar estetică, dacă nu de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
inclemente, care m-ar pune de îndată într-o situație de incompetență eroică, vreți să începem? Sau poate gândul dvs. (bun, nu zic nu) e să isprăvim chiar înainte de a porni? Nu sunt chiar atât de închipuit și nici atât de sclifosit încât să mă aventurez senin, ca și cum mi s-ar cuveni, pe urmele unor asemenea întrebări absolute. Rezon! O fi Antiteze o revistă cu măsuri drastice, dar totuși... puțină umanitate! Pe urmă, oricât de flatant mi-ar suna în urechi ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Acolo ne-am făcut cîte-o doză și am verificat rezervele, punînd deoparte nouăzeci de dolari pentru următorul sfert de uncie. După ce Bill și-a făcut doza, a mai prins ceva culoare-n obraji și mai c-a-nceput să se sclifosească. Era o priveliște oribilă. Mi-amintesc că mi-a povestit o dată cum i-a făcut propuneri un homo, oferindu-i douăzeci de dolari. Bill a refuzat, zicînd: „Nu cred că ai fi foarte satisfăcut”. Și-a bîțÎit șoldurile descărnate. „Ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]