68 matches
-
infiera pentru că, sub cortina demnităților, posturilor ce le ocupă, păcălesc și umilesc Poporul Suveran. Cuconi și cuconițe de prin Parlament și guvern, niște șantajiști ce acționează ca Agamiță Dandanache, Zoițici ce n-au altă treabă decât să „facă politică”, Tipătești sclifosiți și imorali, ce-i numesc cu scârbă pe nemulțumiții din Piața Universității, „țărani”, „viermi”, „ciumpalăi”, toți ar fi biciuiți de ironia lui Caragiale. Credeai c-am murit, neică?! Câtă asemănare, Doamne, parcă opera lui ar fi fost scrisă ieri, personajele
ANUL CARAGIALE de ION C. HIRU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364916_a_366245]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > CAPRA RÂIOASĂ Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 1701 din 28 august 2015 Toate Articolele Autorului CAPRA RÂIOASĂ Se plimba, ca o cucoană, Pășind țanțoș, fără trac, Mândră ca o campioană. Deși slabă, jigărită, Se fâțâia sclifosită, Cu alura ei de drac. Se știa ea cum arată: Ochii mari, goi, bulbucați, De credeai că-i spânzurată, Buze și urechi blegite, Barba, blana năclăite... Mai bine să n-o visați! „Frumusețea mea-i perfectă,” Își zicea pășind agale
CAPRA RÂIOASĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340134_a_341463]
-
pentru că toți îi doreau moartea, ori măcar să răzbune umilința îndurată. Numai că niciunul n-a reușit să-i facă ceva, pentru că aveau frică de el. Iar femeile?.. Hei...ele îl simpatizau, îl doreau, unele chiar îl iubeau. Dar altele, mai sclifosite, cică aveau scârbă de așa bărbat și, chipurile, îl disprețuiau (mai ales cele pioase). Ca să nu mai punem la socoteală pe cele care-l urau (cele gonite și/sau păruite). Dar toate râdeau de el: zi-i Călin și lasă
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
vier” - cum o descrisese Păsărilă, în ziua când îl văzuse etalându-se prima dată cu ea prin sat. Nu-i acordă nicio importanță. „Cine să-mi scrie mie!...” se întrebă retoric. De altfel, nici nu-l suportă pe individul ăsta sclifosit și fals, care-și alege cuvintele cu grijă și se chinuiește să încropească expresii alambicate, pe care probabil că nici el însuși nu le înțelege, de la „înălțimea” celor opt clase primare pe care, cu chiu cu vai, a reușit să
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
o ducă la păscut - bagă-ți mințile în cap, că altfel dai de dracu!'' Iar el, râzând: ,,îl știi dumneata cumva, pe undeva, că eu pe el îl caut?'' Ce să facă? Râdea și unul și altul. Căprița, și asta, sclifosită, îți dai seama?! Până ce urca el cu ea în spinare dealul, cocoțată acolo, în spate, la ditamai vlăjganul, mânca frunze din pomii de pe marginea de drum. La întoarcere, când coborau, alergau de sus în jos, de credeai că după ei
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
de citit cu înțeles cea de-a doua, deoarece se compune din cuvinte luate de pe buzele strămoșilor din Banat, pe când nu erau unse cu grăsimea lexicului și fonetismului alunecos, pe ici pe colo românesc modern, pe ici pe colo franțuzit sclifosit, iar azi plin vârf de anglicisme. Cartea „Gi la Murăș în Petrari” e scrisă în dulce grai bănățean, rar lucru întâmplat azi, când nici multe dintre doine nu mai sunt cu sevă a lacrimilor de durere ori de fericire, din
IOAN VODICEAN. „PRIMARUL REGELUI”, POET ÎN GRAIUL CURAT BĂNĂŢEAN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379781_a_381110]
-
ceva apare ca o nevoie de compensație: „Am râvni mai puțin stima oamenilor dacă am fi siguri că suntem demni de ea” (Vauvenargues). Nu mi-e că s-o-mbolnăvi, dar mi-e că s-o izmeni. Pentru bolnavul fandosit, sclifosit, boala este un bun prilej de a fi În centrul atenției, de a pretinde și obține cât mai multe Îngrijiri sau favoruri.) „Obiceiul ne ascunde fața adevărată a lucrurilor.” (Montaigne) și sfântului, ca să-ți ajute, trebuie să-i aprinzi candelă
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Boethius. Și Ennodius se întoarce la tradiția clasică și îi dă din nou viață, însă în mod exhibiționist și afectat. Așa cum observă Pellegrino, “în proze și în poezii elementul creștin alternează, într-un straniu amestec, cu cel păgân... Acea artificialitate sclifosită care se observă în general la scriitorii din această perioadă atinge nivelul său extrem în stilul acestui retor, care nu e capabil să spună nimic cu naturalețe și simplitate”. BIBLIOGRAFIE Ediții: CSEL 6, 1882 (G. Hartel); MGH, Auctores Antiquissimi 7
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Boetius. Și Ennodius se întoarce la tradiția clasică și îi dă din nou viață, însă în mod exhibiționist și afectat. Așa cum observă Pellegrino, „în proză și în poezii elementul creștin alternează, într-un amestec ciudat, cu cel păgîn... Artificialitatea sclifosită care se observă în general la scriitorii din această perioadă atinge nivelul extrem în stilul acestui retor, care nu e capabil să spună nimic cu naturalețe și simplitate”. Bibliografie. Ediții: CSEL 6, 1882 (G. Hartel); MGH, Auctores Antiquissimi 7, 1885
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mă urc pe bicicletă și să mă duc acasă, mi-a sugerat să dorm la ea. ― N-am periuță de dinți. ― Poți s-o folosești pe a mea. ― E scârbos! ― Îți dau una nouă. Avem o cutie Întreagă. Doamne, ce sclifosită ești! Mă prefăceam doar. Făceam mofturi. De fapt nu m-ar fi deranjat să folosesc periuța de dinți a Obiectului. Nu m-ar fi deranjat nici să fiu periuța de dinți a Obiectului. Eram deja bine familiarizată cu splendorile gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
neabătută pentru instituția căsătoriei în sine. E îmboldită de instinctul casnic primar. Țelurile ei maritale sunt atât de absurde și de înduioșătoare! Visează să stea la soare ca să se bronzeze puternic și apoi să se ducă la recepția unui hotel sclifosit și să întrebe dacă soțul ei a ridicat deja poșta. Visează să cumpere perdele. Visează să cumpere hăinuțe pentru sugari. Fie că știe sau nu, visează să plece din casa mamei ei, în ciuda atașamentului dintre ele. Visează să aibă copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
obrazul Gabi Andreescu, când e vorba de drepturile omului, Renate, când e vorba de sexism, te aștepți să ți-l arate Miroiu. Dacă ăștia dorm sau sunt plecați cu pluta, e OK. Eu m-am trezit cu reacții în adunări sclifosite: „N-au domle! Ce să caute femeile în politică? să mă scuze doamna Miroiu!”. Toate problemele hot tind să devină proprietate patrimonială a cuiva: Mariana Stoica e aia cu prostituția, Mona Muscă e (ha, ha) aia cu drepturile animalelor, Gabi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
alte Încăperi, că grecul s-a apucat de zugrăvit. Iar În dreptul ferestruicii e proptit un dulap greu, din lemn de nuc, moștenire de la Costas Dagdelinis, bătrânul. Mi-am văzut de cititul meu și i-am lăsat În boii lor pe sclifosiți. Abia după ceva vreme am băgat de seamă că de la ultima masă plecase, cine știe când, aproape pe furiș, băiatul lui Enin. Și de-acuma ce urmează este numai cum mi-am Închipuit eu lucrurile, căci adevărul nu-l știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu era cu toți boii acasă: În timpul studenției făcuse pușcărie politică - luase apărarea unora acuzați de conspirație Împotriva poporului - și mâncase atâta bătaie, că n-avea cum să fie Întreg la minte). Asta cam avea, e adevărat, Înfățișare de scroafă sclifosită și glasul Îi suna ca un guițat ceva mai uman. Mai ales de când născuse mânca tot timpul. Făcea naveta cu o sacoșă burdușită cu borcane pline la venire și goale la plecare. În jurul ei mirosea a mâncare gătită, a rântaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cea mare culcase la pământ câțiva stâlpi de lemn Îmbibat cu un fel de păcură Împuțită. Copiii Își lipeau urechile de acei stâlpi care zumzăiau și ascultau ce-și spuneau unul altuia marii conducători ai lumii ori nevestele lor cele sclifosite, care se lăudau una alteia cu bijuteriile și minunatele veșminte pe care și le cumpăraseră. Nu-l văzuse nimeni pe Îngerul năuc, dar erau cu toții Încredințați că lucrurile stăteau cum Își Închipuiau ei. Tușa ciopli În pâine un stâlp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
facă rău. Am prăvălit În noi bucăți de carne friptă, slănină, pastramă, pește sărat și afumat, telemea de oaie - toate foarte sărate, căci În vreme de vară, cu altceva decât cu sare nu puteai să păstrezi alimentele: frigiderele erau pentru sclifosiți. Dordonea cânta franțuzește, nea Mitu Îngăima cântări fără perdea; Hristu lălăia ce auzise dimineață la radioul lui cu baterii. Eu amuțisem, din motive de boală. Hristu și Oaie se Înfrățiseră prin scândura oblonului, Își făgăduiau unul altuia surorile, deși aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o palmă după ceafă. Tata nu-mi făcea și nu-mi zicea nimic, acum Îmi dau seama că era chiar mulțumit că fiu-său nu era de tot un papă-lapte și că se purta bărbătește, iar nu ca o domnișoară sclifosită. În schimb, nu putea trece cu vederea micile slăbiciuni trupești de care uneori dam dovadă și pe care el le vedea ca pe niște manifestări ale nevolniciei: când mă auzea că tușeam Înfundat pe sub plapumă - răceam foarte ușor -, venea și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În cantină cu aerul unor turiști șovăielnici. Mirosul de mîncăruri pare că iese din pereții jilavi ca un duh rînced al locului. Pe o masă sînt niște turnuri făcute din farfurii de inox, iar alături, un munte de tacîmuri. Culegem, sclifosiți, cîte o piesă din fiecare și apoi trecem prin dreptul unui ghișeu unde sîntem serviți. Pentru că avem mîncare de-acasă, ne permitem să facem mutre. Și glume. Ia uite! Cine-a scos capul din zeamă? Moby Dick! Moby Dick se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de la poartă, ar fi trebuit să mă vadă cineva, o santinelă. Și mi-a mai zis că am mai căcat-o o dată, pentru că veteranii au mirosit În mine un pilos. La Bateria a 2-a mai sînt vreo patru craioveni sclifosiți. Care au apărut În unitate de la jurămînt Încoace. Mi-a mai zis și că el e caporal și că e șoferul comandantului. Și că e unul din veteranii ăia de care ar fi bine să te ferești, pentru că e un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dormit, ca un nesimțit. N-am gustat până acum din farmecul taifasurilor nocturne la un pahar de "ceva". După ce se încheie "programul", mă retrag pe "Nereus", să mă odihnesc pentru următoarea escală. În restaurantul unde se servește cina, un supraveghetor, sclifosit, pus la patru ace, se uită cu ochi de Argus, inspectând cum își îndeplinesc datoria chelnerii. Fiecare masă are șase locuri. Întâmplarea face să fiu cu patru poeți. Toți români. Mai e un scaun liber. Se așează un ucrainean. La
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și-a căpătat liniștea... Chiar și după ce Aristide a părăsit-o, a rămas liniștită. Numai că atunci a trebuit să înfrunte mânia pescarilor care se simțiseră jigniți. Vasăzică pe ei îi respingea și se culca, în schimb, cu un străin sclifosit care, pe deasupra, se lepăda de ea ca de o cîrpă? Veneau la poartă și îi strigau tot felul de porcării. "Cățea!" "Tîrîtură"! Într-o zi au dus-o cu forța la cafenea. Bărbații stăteau la mese, tăcuți, întunecați, iar ea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și-a căpătat liniștea... Chiar și după ce Aristide a părăsit-o, a rămas liniștită. Numai că atunci a trebuit să înfrunte mânia pescarilor care se simțiseră jigniți. Vasăzică pe ei îi respingea și se culca, în schimb, cu un străin sclifosit care, pe deasupra, se lepăda de ea ca de o cârpă? Veneau la poartă și îi strigau tot felul de porcării. „Cățea!” „Târâtură”! într-o zi au dus-o cu forța la cafenea. Bărbații stăteau la mese, tăcuți, întunecați, iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că am un talent pentru a fi actor. Însă fac tot ce pot ca să iasă bine, ceva frumos, atât pentru mine, cât și pentru colegi. Piesa se numește „Corabia nebunaticilor“. Eu am rolul unei deținute nebune care este o persoană sclifosită, pretențioasă și foarte cultă, foarte educată. Sunt trei nebune, doi nebuni. Fac diverse isprăvi. Corabia și ce-i acolo e pușcăria. Corabia e așa cum e, un loc mic. Regizorul, un băiat, mi-a dat rolul. Fac orice rol fiindcă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sa limpede, pătrunzătoare, atentă, nu pleca niciodată ochii. Acesta nu avea nimic de ascuns, Maricrisa se pricepea - era convinsă de asta - să judece un bărbat chiar și numai după Înfățișare. Thomas era de Încredere, Îl cîntărise bine Înainte de Împreunare. Nici sclifosit, nici pudibond; impotent, sigur nu; nici agresiv, chiar dacă, neîndoielnic, era puternic; pectoralii se conturau proeminenți sub cămașa albă, subțire; sacoul, descheiat, lăsa posibilitatea privitorului să aprecieze și lățimea umerilor, chiar linia deltoizilor; da, prea multă putere pentru a mînui un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
femei..." 366 DANIEL BĂNULESCU Nu erau deloc rare cazurile în care îl importunau până și iubitele, crude și vii, de nouăzeciști, de optzeciști, câteva dintre ele date în paștele mă-sii de cât de frumoase puteau fi, fete rafinate, dulci, sclifosite și pline de fumuri albastre în capetele lor alungite, ca de pisici. Prietene ori tovarășe de viață ale unor băieți care încă trăiau, se călca pe bombeuri cu ei prin metrou, se spălau, se pieptănau și se târau către niște
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]