1,812 matches
-
organicul e transferat în anorganic, în care concretul face saltul expiator în abstract. Micile interstiții dintre cele două stări categoriale îngăduie poeziei a-și strecura fecunda aproximație nu fără o nuanță sanctificatoare: "Oră a scrîșnetului, - se taie/ spațiu din jurul meu. Sclipesc/ orbitoare lamele, hîrșîie/ triunghiuri de gheață, fierăstraiele. Nici nu mai cutează/ să țîșnească, să se prelingă măcar/ sîngele speriat.// Și, de fapt,/ nici un zgomot nu-i, decît poate/ un fel de zvon abstract, ca și cum/ geometrii în frecare/ rumegușul și l-
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
oarecum în corolă, desfășurat, și totuși învelind un miez. Tot el își închipuie un Dumnezeu-savoare, stîrnind pasiuni care nu-și vor afla, vreodată, sațul: docta ignorantia. Înțelegerea, atîta cîtă este, e un dar al zeilor. Și toate privirile în care sclipește un licăr de pricepere sînt prinse, ori de unde ar veni, de hipersensibilul ochi ceresc. Așa se împacă religiile... Cinci secole mai tîrziu, René Guénon prinde, pare-se că din aerul timpului (istoria se întoarce...), cîteva raze. Aceleași fascicule pe care
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
ori face zăpăcit cu mâna la ureche: cum zisăși? Văzând situația, într-o zi, schimbai macazul. Am început să-i iau pe vânzători cu...e proaspeti oușarelii astea, bre?... sau cum dai nucșoarilii astea mânca-ți-ași?... în ochii piețarului văzui numaidecât sclipind ceva - complicitatea, antanta națională... Zadarnic vor avea loc conferințe, se vor da decrete, vor fi schimbați gagiii de la T.V... Urâtul vorbirii în România nu va lua sfârșit, până ce nu se va schimba ceva esențial de tot. Ce? Mizeria. Materială
Româna vulgata by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11541_a_12866]
-
cu pumnișorii lui ,peretele de carne": ,Dragă fată, dragă băiat, vreau să te apăr de toate relele. }i-am văzut oscioarele în mușchii translucizi. Vreau să-ți fie ușor, fără spaimă. }i-am văzut burtica și corpul alb-negru. Inima-ți sclipea de sudoare. Vreau să te sprijin în panică și-n dezolare. }i-am văzut căpșorul și ochii deschiși... Aș vrea să-ți ții în pălmițe uimirea. Să nu-ți dorești să mă vezi prea devreme. Căci nu-s mai mult
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
cu biletul pe care-l lăsasem. Era imposibil ca mama mea să se gîndească la mine ca la altceva decît fiica ei. Gîndurile ei se învîrteau în cerc, iar și iar. Cu ochii întredeschiși, Tessie privea în dormitorul întunecat care sclipea și scînteia prin colțuri și vedea înaintea ei toate obiectele care-mi aparținuseră sau pe care le purtasem. Toate păreau să stea, unele peste altele, la picioarele patului ei - șosetele cu fundițe, păpușile, agrafele, setul complet de cărți din colecția
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
de din frunza depărtării rugina foșnitoare trecând prin frăgezimea firii răpune timpul și-ascunde clipa drumeției fugitive unde-i steaua ce-ar fi să cadă arătând ruinelor de vreme adâncul ascunziș în care stau la pândă începutul și sfârșitul? Moartea sclipind un zbor răzvrătit bate aripi într-o zare târzie în care demult nu-i urmă de pasăre ce duhuri vibrează răstimpul și clipele în goluri adânci de stare născândă? moartea sclipind în temeri îndepărtate Pe ultima treaptă îngerul străveziu ocrotitor
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
în care stau la pândă începutul și sfârșitul? Moartea sclipind un zbor răzvrătit bate aripi într-o zare târzie în care demult nu-i urmă de pasăre ce duhuri vibrează răstimpul și clipele în goluri adânci de stare născândă? moartea sclipind în temeri îndepărtate Pe ultima treaptă îngerul străveziu ocrotitor de-a lungul vieții a urcat treptele somnului cu aripile strânse făcându-se umbră pe ultima treaptă la picioarele domnului așteaptă să bată auzire fără de sunet ceasul de pe urmă
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
de necitit o așteptare nesfârșită ascunde pasărea rostuitoare dezlegătoare de semne Bufnița polară alba trece patima strâmtorilor negre jinduind vibrarea și umbrele aurorei boreale pe urmele albe zăpezile aspre despart adânc ochiul și depărtările prin care zboară bufnița polară Moartea sclipind un zbor răzvrătit bate aripi într-o zare târzie în care demult nu-i urmă de pasăre ce duhuri vibrează răstimpul și clipele în goluri adânci de stare născândă? moartea sclipind în temeri îndepărtate Cuvinte nerostite grindini negândite întâmplări înșelătoare
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
ochiul și depărtările prin care zboară bufnița polară Moartea sclipind un zbor răzvrătit bate aripi într-o zare târzie în care demult nu-i urmă de pasăre ce duhuri vibrează răstimpul și clipele în goluri adânci de stare născândă? moartea sclipind în temeri îndepărtate Cuvinte nerostite grindini negândite întâmplări înșelătoare îmi cad în palmă de-a lungul cuvintelor pe care nu le-a rostit cel pierdut prea devreme zadarnic câte o stea zburătoare se nimerește în cununa neuitării cuvintele rămân tăinuite
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
duci pe dreapta lor cărare,/ Ce cârmuiești prin haos stele,/ Talazuri pe pustiu de mare ... Părinte, Tu ce-ai pus În mine/ Senin din sfânta Ta ființă,/ Mărește-mi sufletul spre bine,/ Puterile spre suferință./ Și cade pe genunchi. Eteric/ Sclipește luna peste dealuri/ Lăsându-I chipu-n Întuneric,/ Iar gândul sus, În idealuri" Vasile Militaru, În poezia "Hristos a Înviat" explică necesitatea Îndepărtării zgurei păcatului prin spovedanie pentru apropierea de Domnul cel Înviat. "Simți tu, topită-n suflet vechea ură
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
Cu pana de la pălărie Împunge cerul de argint, Un rătăcit pare să fie Cătând iluzii care-l mint!... În diminețile de vară Tu poți să urmărești din prag O siluetă singulară Brăzdând lucerna în zig-zag!... Iar arma lui de vânătoare Sclipește-n zare fumurie De parc-ar duce în spinare Un fir enorm de... păpădie!...” Nu știm dacă aceste versuri au fost vreodată publicate sau poate au rămas să-mpodobească, tăcut și cuminte, laboratorul de creație al scriitorului. Oricum, mulțumim doamnei
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
Două luni și jumătate, io i-am lustruit cizmele lui Hitler, de erau ca oglinda! Două luni și jumătate, ultimele pe care le-a mai petrecut în bunker”. Sfeterul de lână Cu fiul și nora „Nu știau nemții așa șmecherie. Sclipeau cizmele alea, de numa’-numa’!” Stă în fața mea și vorbește neîntrerupt, ca un școlar scos la tablă. Vorbește și, în primă instanță, parcă nu-mi vine să cred că ceea ce spune este real. Mă gândesc că ar putea fi doar
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
sfeterul făcut de ele... Nu știau nemții așa șmecherie, nu-i ducea mintea. Nu degeaba am zis io că aș putea să-i vând și să-i cumpăr pe unii dintre ei, de zece ori, până să-și deie seama... Sclipeau cizmele alea, de numa’-numa’!” H1 și H2 Fuhrerul, în cizmele lustruite de Johann „H2 erau cizmele dublurii lui Hitler, care semăna leit cu el” „După o vreme, m-am trezit că în cufăr erau câte două perechi de cizme
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
se urce în cap,/ Capul lui va simți pașii noștri,/ Și-i vom împlânta pintenii în adâncul inimii...”.3 În poezia „Viață sau moarte”, din același an, poetul național îi amenință pe „croați, germani, sârbi și români” cu sabia care „sclipește în mâna maghiarului”, îi face pe aceștia „corbi scârboși”, cu „inimi blestemate”, „hoardă” din care ungurii aveau să scurgă „ultimul strop de sânge” sau „cloacă de păduchi”, menită a fi devorată, firește, tot de vajnicii unguri.4 În altă poezie
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
vor fi instalate în fosta șură, în staule altfel totul s-a păstrat, acolo în colț au mai rămas fire de fân agățate pe grindă am lăsat, ca și primii constructori, stânca muntelui, netezită, ca perete interior (seara, veți vedea, sclipesc aproape fosforescent cristalele coapte in illo tempore, în cuptoare cât muntele) zidurile de piatră sunt cum le-au ridicat cu două-trei secole-n urmă pe temelii romanice, acoperișe de piatră peste tot, sunt din plăci de...cum îi zice, cândva
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
de pai, șepcuțele cool, aruncate neglijent pe scaune, căpătau culoarea și izul inconfundabil al ciupercilor otrăvitoare... bătea un vînt parfumat, călduț dinspre batiste... ștrumfii împachetau papiote... caloriferele striau dulce pereții sub ferestre... ca stupul bîzîia contorul auriu, doldora de faguri sclipind, țiuind a kilowați de miere prelinsă... din frigider tocmai ieșea tacticos, Fram, ursul polar...
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
îmi ascult viața vuind jos, la cazane, obosită, înfometată, nepăsătoare. Jură-mi că totul e spre bine și că mă vei veghea în continuare. De Crăciun De ce n-ai mai așteptat? Chiar dacă n-aș fi venit de Crăciun - cu părul sclipind de beteala a tot ce-aș fi vrut să-ți mai spun. Oricum am fi atârnat în pom, dorințele noastre vitrificate. Am fi râs că nu s-au împlinit și-am fi băut, unul pentru celălalt, pe săturate. Ne-am
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
alte mărunțișuri pe care le arunca în sertar și uita de ele până ce le arunca la gunoi. Fileul se încurcase ca naiba cu un șirag de perle false. Trase sertarul mai mult și observă în fund un mic obiect care sclipea sub lumina lămpii cu picior. Ce putea fi? Un buton de manșetă. Un buton de manșetă în formă de inimă, din dublé ieftin căci se curățase pe margini încât inimioara părea înrămată în negru, culoarea tinichelei oxidate. Cum dracu' se
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
sunet de metalică fanfară, Zidiri semețe suie către cer Și pe ruine-o lume nouă, dreaptă, Ce-ntreaga omenire o așteaptă, Se făurește din beton și fier. Cealaltă piesă în versuri, 1848-1948, era dedicată centenarului mișcării pașoptiste: Azi torța revoluției sclipește ca un soare Și nu mai zace-n praful pe cronici așternut. Cei ce clădesc prezentul aflat-au în trecut Un far drept călăuză spre țărmuri viitoare! La Piatra Neamț ființa un cerc literar, care a editat, începînd din 1947, cîteva
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
și Clubul putregaiurilor, iar acum mă pregătesc de Cercul închis, care urmează să apară în Anglia. Coe e născut să scrie proză. E vînos, are o versatilitate teribilă, te ține agățat mai ceva ca un autor de cărți polițiste și sclipește. E romancierul pe care aș paria liniștit pentru viitor. De altfel, e tradus în toate limbile de circulație și și-a adjudecat deja cîteva premii importante. Iar alături de el, chit că nu face subiectul întrebării, se ghicește conturul tot mai
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
ele izbucnesc spontan și nemotivat, recurgînd la defulări și exhibiționisme sado-poetice: Munteanu își snopește în bătaie nevasta (Frig), pedagogul toarnă benzină pe propriul cîine, după care îi dă foc (Terasamentul), asistenta Jeni se freacă de navetiști prin trenuri ("cu gura sclipind frumos, numai argint și aur"), excitată de aglomerația trupurilor muncitorești (Disciplina). Totul seamănă cu un tablou foto-realist de Helnwein, în care indivizi deraiați psihic sau mutilați corporal își exhibă rănile cu o seninătate veselă, sub privirea crudă și voluptuoasă a
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
vălurindu-o în copaci și prin iarbă se arată urcând de sub pământ într'o levitație de auz tremurător șoaptele morților Ursita cerne ursita cerne din înalte văzduhuri cenușa uitărilor fruntea și umerii se'mpovărează de pulberea timpului dus în sita vremuirii sclipesc trei înstelări mântuite de ardere ar fi să fie semnul și dărnicia unei dăinuiri nevisate
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
un salon nevăzut dar plin de persoane de toate categoriile sociale, care își făceau plimbarea zilnică pe cea mai frumoasă stradă a Bucureștiului. Galantarele largi ale magazinelor ofereau trecătorilor prilejul de a contempla vestita bijuterie a lui Reich în care sclipeau pietrele neprețuite din vestitele coliere ale bijutierului. Mai departe, silueta lor se oglindea în vitrinele diferitelor magazine ce etalau cu bogăție de fantezie, tot ceea ce oferea moda existentă în acel timp în capitala țării. Doamnele îmbrăcate elegant, unele din ele
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
șapte, nu e greu de ghicit: Această coloare șalbastrulț îi era îndeosebi dragă noului meu prieten, el o purta în însăși făptura lui, în ochi și sub pielița foarte străvezie a mîinilor, în cari cînd la una cînd la cealaltă sclipeau șapte inele, gemene toate - șapte safire de Ceylan" (pp. 39-40). Despre asociațiile magice sau religioase (inclusiv satanice: fiara cu șapte capete din Apocalipsă) ale numărului șapte n-are rost să insist acum. O scurtă paranteză despre narator e poate mai
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
separării puterilor/ în stat// dar acarul păun/ fiind în concediu/ s-a emis un mandat de arestare/ a concediului/ Metal iată apare un zeu/ lovind cu un os de cal/ într-o căldare de aramă// într-unul din coarne/ îi sclipește/ un șurub de aur/ într-un picior poartă o opincă/ dintr-un fier de călcat/ un cablu de înaltă tensiune/ îl urmează/ tîrîndu-se pe pămînt/ pînze de circular/ i se bălăngăne/ pe piept/ și cu o voce de burlan/ răcnește
Poezie by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/14796_a_16121]