1,949 matches
-
tocuri înalte mărșăluiește ea acum - zidul chinezesc - aici da poți spune că există o spărtură numai pentru tine capul în piept genunchii la frunte brațele de jur împrejur "hai ce mai aștepți!" curentul sec te soarbe de partea cealaltă uite: sclipirile galbene ale lui muri torcând deasupra sobei un hamac pentru baubaul tău de iască - doi pui de lună plină pe fundul butoiului hipnotici și ce poduri peste frică n-au reflexii... contratimp în timp ce tu îți tai unghiile eu mi le
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
fost și nu există început doar răsfrîngerea unui alean într-un golde vale: atunci, cînd umbrele tot mai lungi înlesnesc o altă vedere rotunjind în auz înserarea rămîne doar ce aduce vîntul dinspre cîmpie în răsucirea adierii ochii tăi în sclipirea depărtată a apelor * adevăratul poet, un echilibrist pe un fir de lumină, suspendat între cer și pămînt: deasupra, Abisul dedesubt Valea cale de întoarcere, nu există. nici început, nici capăt nu se mai poate zări, el însă înaintează și-naintează
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
lui din copilăria petrecută în aceeași clădire sordidă. „Un copil dulce, o sfântă în felul ei”, astfel o caracterizează pe Șoșa un personaj din roman. Deși nu pe deplin dezvoltată somatic și psihic, ea impresionează prin candoarea mereu împletită cu sclipiri de sensibilitate, bunătate și inteligență. Reîntâlnirea îi prilejuiește lui Aaron Greidinger o revelație: sentimentele lui de odinioară pentru Șoșa au rămas nu numai intacte, ci au căpătat brusc tensiunea specifică vârstei lui actuale, aceea a unei iubiri autentice și profunde
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
criza conștiinței ș.cl., Alex Moldovan avea un motiv în plus să evite clișeele metaforelor, combinațiile lexicale devenite, în contextul actual, un loc comun. Meditația este aruncată astfel, și poate pe nedrept, în banalitate. Una peste alta și dincolo de promisiunea unor sclipiri, Frica de sferă este un debut cel puțin nerelevant. Constantin Popescu - Mesteci și respiri mai ușor..., Cuvânt înainte de Bogdan Ghiu, Editura Cartea Românească, 2002. 272 p., 60.000 lei Alex Moldovan - Frica de sferă, Prezentare de Ion Cristofor, Editura Eikon
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
ca odinioară albumul, un bun filtru de culoare pentru o anumită epocă. Totuși, după "deschiderea" cînd către Gide, cînd către Jules Renard, se poate vorbi de o "cointeresare" a însemnărilor zilnice în "pactul ficțional". Plate și meschin-dezamăgitoare sau, dimpotrivă, avînd sclipirea dintotdeauna a cărților neterminate, în istoriile literare își capătă, treptat, un loc, din ce în ce mai departe de addenda. Sînt jurnale (și între cele recent apărute, al Ioanei Em. Petrescu merită întîietatea) care, ca "dosare de existență", se suprapun peste roman. Altele, fără
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
nu se pot descotorosi. Un fel de căpușă sentimentală, ghinionistă, pisăloagă, neîndemînatică, tînjind după o prietenie adevărată, cînd plîngăcioasă, cînd fudulă, mereu în contratimp și, mai presus de orice, extrem de vorbăreață. Un nătărău, dar nu un tîmpit, pentru că uneori are sclipiri de inteligență cu care-și scapă din încurcătură partenerul și pentru că adesea ceea ce persoanele din jur consideră a fi o incurabilă prostie este, de fapt, o înduișătoare candoare. Veber nu face un secret din faptul că este vorba despre unul
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]
-
trăscău de Bihor*) la știrile tv, domnul președinte Ion Iliescu, punând piciorul pe pâmântul patriei de la Otopeni, ne-a zis-o cu legitimă asprime: că întâlnirile dintre domnia sa și primul ministru nu ne privesc. Așa e, deși Haralampy, având o sclipire profesional-responsabilă, mi-a zis: -Măi, bade, eu cred că domnul președinte nu a înțeles corect mesajul maramureșencei Florentina Giurgi când aceasta îi strigă disperată soțului în vârtejul unei melodii "Rupe-o, Petre!", și de aceea vrea să planteze țâpuritura nord-vestică
Un surâs în plină vară by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12667_a_13992]
-
chiar dacă Totti își va scuipa doar în sîn iar Vieri își va îmbunătăți nu doar jocul cu capul, ci capul cu care joacă. Ar merita o vorbă portughezii. Au jucat tot mai bine. Dar nu sînt grozavi. Figo are mari sclipiri (ca în semifinală), dar și o tenacitate în a ține mingea sau a lega de bocancul lui jocul întregii echipe care i-a dus pe lusitani în pragul eliminării. Gazdele Eurofotbalului au ajuns oricum mult mai sus decît meritau. Despre
Eurofotbal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12704_a_14029]
-
tăvii de aur din tezaurul de la Pietroasa horbote cu model sofisticat, în revărsări denominative frenetice, iar fiorul acumulării baroce i se transmite și lui Călinescu prin citatul întreg, neabătut. Concluzia, pretins detașată, trădează un catharsis împărtășit: "Odobescu se îmbată cu sclipiri de argintărie și aurărie și cu muzica citatelor grecești și latine". De "beție" vorbește și P. Constantinescu cînd vrea să sublinieze voluptatea de a scormoni prin rezervorul memoriei după cele mai potrivite citate ori de a se aventura în vaste
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
și fericit, domnul Prim-ministru anunțase o creștere economică în 2004, încât pe Haralampy îl apucase declamatul propriei creații în fața familiilor noastre reunite: Cât e creșterea de mare, Nici în PIB nu mă mai doare... Emoționată, soacră-sa, într-o sclipire de inteligență, îl apostrofează: -Vezi, dragă ginere, dacă tipăreai și tu cartea aia de poezele, te făceai om... Slabă șansă, dar e păcat să retezi speranța și bucuria soacrelor - ele se bucură atât de rar și de puțin... Și ninge
"A venit iarna drăguța ..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12270_a_13595]
-
adevărată provocare pentru cititorii de tipul Bibliotecarul-detectiv care iubește corespondențele livrești și ambiguitățile mistic-oculte. "...nu cunosc omul decât prin lectură", așa începe unul dintre modulele prozei. Melanjul de registre (parabolic, livresc, gnostic, urban folcloric) creează o suprafață alunecoasă ale cărei sclipiri pot fi strălucirile sensului sau doar efectele stilului. Aceasta pare să fie avertismentul lansat preventiv de vocea naratorului cufundat apoi cu totul în străfundurile textului. Ceea ce poate părea carnația sensului, ar putea fi doar o iluzie textuală, o minunată textură
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
nicht Werke, a unor cărări pe care se scurge zeama zaharisită, trasă în fire de vată, a întîmplărilor de pe pămînt: Un cer nemaivăzut, mai mare, mai înalt: din zări pînă-n zenit gemînd de nori și de lumină, de milioane de sclipiri și de tenebre amestecate, de vise înecate, de năluci, de parcă tot ce numim suflete, vieți, ar fi acolo să viseze, să viseze fără istov, zvîrcolindu-se în așternutul cerului." Un cer uimitor ca o dramă, nicidecum ca un pastel, spus și
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
în care o boală fără leac roade carnea și sufletul, o lumină de sus mângâie, din când în când, țesuturile bolnave și răsfrânge imaginea Ierusalimului ceresc. Prin același efort de concentrare, diaristul caută - în dragoste, în credință, în milă - o ,sclipire a nelumii în lumesc". Și găsind-o, își privește moartea, dispariția fizică, așa cum niciodată nu-și poate percepe scrisul: cu detașare, chiar cu relaxare. Moartea, pusă între ghilimele, e o simplă trecere către viața de apoi, fără lestul dezagreabil și
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
tenebras lux", vechea deviză a hughenoților, înscrisă pe blazonul Genevei. Am oprit o clipă și am arătat spre sentința biblică. "Mai departe", rugă Keyserling încet și insistent, "te rog mai departe, să nu zăbovim lângă minciuna asta." Abia când zărirăm sclipirea Mediteranei la Saintes Maries, își încrucișă ambele brațe, respiră adânc și exclamă: Iar acum să vorbim numai cu taurii negri și caii albi - ei cel puțin ne înțeleg."
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
în pragul casei. - Nu-i acolo? - Nu. - Tată, ai să răcești, ferească Dumnezeu. - Hai să mai căutăm o dată sus. Calman și Șeindl urcară scara. Ușa de la camera lui Miriam-Lieba stătea deschisă. înăuntru mai stăruia întunericul nopții, străpuns, totuși, de primele sclipiri ale răsăritului de soare. Dulapul era deschis și sertarele trase. Pe jos zăceau o jachetă și o pereche de papuci. în timp ce tată și fiică scotoceau prin cameră, chipurile lor căpătară o culoare purpurie; barba lui Calman părea stropită cu sânge
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
în 1862... -Noa așe!, am exclamat ca un ardelean uimit că tocmai căzuse de pe acoperiș într-o tufă de urzici. Cine mă pusese să-l provoc? Adevărul că nu-l credeam în stare de asemenea înălțări filozofico-literare, deși când are sclipiri de inteligență - rare, e drept - vorbește despre Kierkegaard ca despre un fost coleg de gimnaziu cu care fuma “Carpați” fără filtru după colț, sau avându-l co-telespectator la Big Brother. Dar numai după miezul nopții când nevastă-sa zâmbea în
Existențialism kierkegaardian by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12940_a_14265]
-
albină, că ești absurdă. Tocmai am citit undeva că nu vei trăi decât vreo treizeci și cinci de zile (da, trei-zeci-și-cinci!) și-ncep să cuget adânc și încep să număr, unu, doi, trei... printre zumzete și zigzaguri și pulbere de polen și sclipiri de aripi, cu urechile pline de sunete sfărâmate, cu ochii pândind prin cețuri până mă dor - degeaba, nu pot ghici în atâtea ocoluri, în atâta învălmășeală de linii frânte, drumul tău drept către fagure, spre tainicul Hexagon. Când te văd
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
fel. Ar fi fost absurd, cu totul aberant și nelalocul lui. Noi trăiam doar un lung șir de prezenturi și asta ni se părea de ajuns. Cel puțin mie. Da-da, probabil din cauza orbirii și muțeniei mele și, desigur, acelor sclipiri reiterate, mai cu seamă mie. Cred că eu însumi devenisem sclipitor, căci aurora boreală pe care-o adunam și-o risipeam fără preget, nu putea să nu mă înfășoare în sclipirea ei și pe mine, așa că la slujba mea - respectabilă
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
probabil din cauza orbirii și muțeniei mele și, desigur, acelor sclipiri reiterate, mai cu seamă mie. Cred că eu însumi devenisem sclipitor, căci aurora boreală pe care-o adunam și-o risipeam fără preget, nu putea să nu mă înfășoare în sclipirea ei și pe mine, așa că la slujba mea - respectabilă și de invidiat în lumea noastră, cu toate că nu destul de bine remunerată - lucrurile mergeau și ele strălucitor, deși raționalitatea, care până la apariția Betinei fusese punctul meu forte, se topise și nu mai
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
și firesc să nu i se ceară mai mult. De altfel, una din scrierile sale din antologie se întitulează Am ars poetica. Deși, chiar în acea pasiune pe care lehamitea a făcut-o scrum, încă mai pot fi întîlnite cîteva sclipiri care arată că, fie și așa anemică și blazată cum e, poezia sa nu ar fi bine să fie neglijată. Mi-aduc aminte că, prin 1988, cineva care se descurca în "secretele" literaturii îmi spunea entuzasmat, după ce citise o poezie
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
lui Mircea Eliade? Răspunsul este evident negativ. Și totuși, cu talent, cu un efort extraordinar dar și cu un nemărginit entuziasm s-a reușit să ni se dea cel puțin un tablou, așa de viu și așa de bogat că sclipirile crestelor de munți și cu ecourile unui ocean așa de adânc cum au fost viața și opera lui Eliade. Și aceasta o datorăm inițiativei și colaborării lui Dan și Angela Jelescu, împreună cu Dan Petroiu. Dar și lui André LaCocque, căruia
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
-ntinde/ asemenea oglinzilor>. După înșiruirea, pe ton domol, a subiectelor celor mai importante ivite în cadrul colocviului, autoarea încheie, aproape pe aceeași tonalitate de litanie săpată în piatră: ,,Teme pentru meditații mai îndelungate ne-a dat scriitorul Mircea Lutic, cu invocarea sclipirilor de geniu și a nepătrunselor înțelesuri din opera eminesciană, care (...) ne răscolește întruna, ținându-ne la poarta enigmaticelor cugetări. Norul de aur din marea de amar”, ,,îngerul care a trecut prin infern” poate într-adevăr merită un loc mai mare
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
cuprins brusc pe după ceafă. Palmele transpirate îmi aplecau sacadat capul pe umărul ei. O strângeam cu mâinile adânc înfipte sub sternul ei. Simțeam cum tot înlăuntru ei se zbate străfulgerat. Săgetările treceau în mine și le-ntorceam speriat parcă de sclipirile lor tăioase, adânci. Gâfâia, aproape de plânset. - Cum să mă mărite? Cum să mă dea? Ce sunt eu să mă dea? Ce sunt? Ceee? Aproape că țipase. Și-a dus speriată mâna la gură. S-a prăbușit dintr-o dată plângând. Am
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
străluminată? rămân prins în cumpănă la toate răspântiile un ascuțiș fără nume despică timpul de nu mai știu să aleg între netulburata curgere a nisipului din clepsidre și răzvrătirea crudă a clipei desimea nopții acoperă răspântiile steaua dezlegătoare își tăinuiește sclipirea Pâinea și vinul ce nevăzute mâini frâng pâinea și întețesc lumina la cina noastră în umbra ei netăinuită? mirozne îngerești încunună fruntea acestui ceas nemăsurat străluminatele merinde înaburesc cu jindul dezlegărilor adânci cerurile gurii din cana sângerândă limpezitorul vin să
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
ajustează articole și croiește pagini, în timp ce Masto prezidează imperial coloane, imagini și fonturi, eu privesc cu coada ochiului profilul Ioanei, decupat parcă direct din afișele cu Greta Garbo, și mi se pare că surprind în privirile ei mai mult decît sclipiri ale inteligenței și subtile voluptăți livrești. Aparent absentă atunci cînd discuțiile trenează, dar agilă ca o panteră cînd trebuie găsită o soluție salvatoare, Ioana acaparează întregul spațiu al spontaneității și identifică scînteietor exact acele idei care par să ne frămînte
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]