288 matches
-
automat. Și când l-a întrebat: „De ce? La ce-i trebuia?”, el zice: „La nimic. Lasă. Găsesc eu ceva în camera cu probe”. Și în ziua următoare băiatul și fetița erau amândoi tăiați, încă moi, dar acoperiți de cicatrice. Crestați. Scobiți. Mirosind încă a lipici, însă tot mai puternic a lichidul dinăuntrul Suflătoarei Betty care-i pătase covorul de acasă. Motanul Corei mirosea petele astea ore întregi. Nu le lingea, dar le amușina așa de parcă ar fi fost aurolac sau cocaină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în tăcere. — Îmi pare rău, spuse el într-un sfârșit, continuând să-și privească mâinile. — E-n ordine. Nu e nevoie să vorbim despre asta. Îmi cer scuze că am întrebat. Nimeni ridică pricirea. Chipul lui asudat părea și mai scobit, pământiu, tras, decât în urmă cu câteva minute. Se uită țintă la mine, apoi deschise doar gura și - ca și când, în loc să poarte o discuție, ar fi recitat ceva - se lansă din nou în povestea sa. — Unchiul meu era șofer de taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fost... Măruntaiele mi s-au blocat și am icnit. Din mine a țâșnit un fior lung de salivă, nu însă și vomă. Am înghițit, am icnit, am înghițit din nou. Nimeni tăcu și privi, cu fața-i asudată numai obraji scobiți și oase ascuțite în spatele ochelarilor. Își șterse lacrimile. — Iisuse, am spus, ștergându-mă la gură cu mâneca. Iisuse, îmi pare rău. — Da, zise Nimeni. Curând trebuie să iau niște pilule. Credeți că puteți să-mi aduceți aminte când e timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să gândesc. — O să trebuiască să mă întorc la hotel și să-mi strâng niște lucruri, apoi... Câte minute? șopti Nimeni, mușcându-și încheietura unui deget. Arăta îngrozitor acum. Cămașa îi era udă leoarcă și lipită de coaste și de stomacul scobit dureros. Părul îi era răvășit, pleoștit și fără nici o formă. Până și ochelarii mari de soare păreau vechi și murdari. Și era atât de ud... Transpirația picura de-a dreptul de pe el, stropi mari atârnându-i și căzându-i de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
poate adăposti/ și că e prea târziu pentru niște scafandri ca noi/ dar submarinul tocmai pentru asemenea lucru de harțag e potrivit/ să se scoboare leneș ori să urce vertiginos la suprafață/ cât să dea de un teritoriu prea puțin scobit/ de o ploaie cu broaște în scrâșnet năpădit/ de un smochin sălbatic ars din temelie și răsădit/ (...) merită să scrii pentru îngenuncheri și ispite și scintilații/ merită din plin halucinațiile țopăitoare cărora le aducem iată destule libații/ merită clopotele și
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
SR EN 771-4 + A1:2015 SR EN 771-5 + A1:2015 SR EN 771-6 + A1:2015 CPF 98/214/CE PRODUSE PENTRU CONSTRUCȚII METALICE ȘI PRODUSE CONEXE (1/4): - Profile metalice structurale Profile de diferite forme (T, L, H, U, Z, I, profile cu șanț, corniere, profile scobite, tubulare), produse plate (tole, foi, benzi), bare, piese turnate, piese forjate din diferite materiale metalice, laminate la cald, modelate la rece sau produse în alt mod, protejate sau nu împotriva coroziunii printr-o îmbrăcăminte de protecție (pentru utilizare în structurile
ORDIN nr. 129 din 30 ianuarie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/264596]
-
om printre atâția alții, tai pâinea ori deschid o carte și voi fi depus cândva într-o groapă cu șobolani. Unde s-au dus toate cele trăite, unde e linia trasă pe caiet cu primul meu echer, unde e piatra scobită care-n ziua cutremurului m-a privit o oră-ntreagă?/ Nimic nu rămâne pe creier, glumă a zidurilor dărâmate, a cărămizilor zvârlite afară din casă pe ferestre și uși./ Uși și ferestre rămase în picioare pe-un câmp./ Mă strecor
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
strunește./ Mai sus decât mi-e truda și mi-e versul,/ Neistovit m-așteaptă universul" (Compoziție scrisă pe un exemplar din Cântarea lui Beowulf). De vreme ce univocitatea lipsește, nici timpul nu este o entitate simplă, ci una concavă și ciclică: „S-a-ntors scobita noapte știută de Anaxagora" (Noaptea ciclică). Borges afirmă capacitatea creatoare și vizionară a verbului poetic, precum și necesitatea și firescul plurivocității: „poemul este inepuizabil/ și se confundă cu suma făpturilor Domnului/ și nu va ajunge niciodată la ultimul vers/ și este
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
doborîte de lene în praful mîzgos de lîngă zidurile macerate de ploi la cărămidă, sau pe acoperișurile de cotețe cu scîndura umflată, putredă, verzuie. Zăresc din nou cișmelele, eternele cișmele!, și iar mă tulbură veșnicul picurat pe cîte o piatră scobită de-atîta insistență apoasă. Dar nu găsesc ritmul, vechiul ritm, pur, lipsit de cuvinte, așteptînd să fie umplută de ele, și nimic, nu se transformă în versuri ca înainte. Nu reușesc să-mi îndulcesc suferința, n-o pot îmbiba, împăna lucrînd-o
Înger la conovăț (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14951_a_16276]
-
Mantii negre sunt purtate. La mâncăruri asortate Se fac frigărui în sânge. De viteji sunt savurate, Strigoi să poată învinge. Prinși în val de voie-bună, Cu vin roșu precum sânge, Ca stigoi strigă la lună, Duhuri rele să alunge. Dovleci scobiți, cu ochi de foc, Cu nas și gură luminând, Printre mulțime își fac loc, Purtați în mâini și-n vânt jucând. De sub foc de artificii Apar măști schimonosite În sinistre edificii De fantome bântuite. Vampiri însetați de sânge, Fioroși rânjesc
NOAPTEA VRĂJITOARELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384754_a_386083]
-
fost aduse în rezervație profesoare care au încercat cu delicatețe să elimine din comportamentul exponatelor următoarele: scărpinatul în public, aranjatul, din cinci în cinci minute, al aparatului din pantaloni, urinatul cu ușa deschisă la WC, concursurile de flegme/râgâituri/ flatulații, scobitul în nas, băgatul mânecilor în farfurie și al organului reproducător în tot ce mișcă, ștersul pe picioare și în alte locuri cu prosopul de față, spălatul o dată la două săptămâni, inundatul întregului univers atunci când, totuși, fac baie, căscatul cu mugete
Cum ar arăta lumea fără bărbaţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19343_a_20668]
-
Autorului Luminile escaladau trupurile și gândurile, robite de imperfecțiunile vremii, ca un fulger. Linii de dantelă scobeau eternul așezat fățiș, pe fiecare dram de existență. Părea un fel de pledoarie a bunului simț insignifiantă. Domni și doamne, scuturau în pliurile scobite ale obrajilor, amintiri și lacrimi. Trecuseră douăzeci de ani, de la ultimul lor sunet de clopoțel, împreună. Se adunaseră cu toții, în aula în care își gustaseră primii fiori ai dragostei, primele gelozii, întâiul ,,te iubesc,, ... Florin, își ținea ochii ațintiți pe
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI, PRIMĂVARA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382520_a_383849]
-
mantii negre sunt purtate. La mâncăruri asortate se fac frigărui în sânge. De ,,viteji" sunt savurate, strigoi să poată învinge. Prinși în val de voie-bună, cu vin roșu precum sânge, ca stigoi strigă la lună. Duhuri rele să alunge. Dovleci scobiți, cu ochi de foc, cu nas și gură luminând, printre mulțime își fac loc. Purtați în mâini și-n vânt jucând. De sub foc de artificii apar măști schimonosite în sinistre edificii de fantome bântuite. Vampiri însetați de sânge, fioroși rânjesc
NOAPTEA VRĂJITOARELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384112_a_385441]
-
A doua zi, eram cu Mihai în Tirol. Împreună am dat târcoale mâncărurilor tradiționale din apropierea Alpilor. N-am scăpat carnatul alb tirolez, în care se pune rășina de brad, acompaniat strălucit cu rachiu de fructe de pădure servit în pară scobita. N-am ratat nici mușchiul de porc uscat la vânt, sub streașina, nici celebra “tigaie tiroleza” în care țăranul austriac amestecă legume, piept de porc, miere și, după ce le călește, aprinde cu rom țigaia, care arde pe dinăuntru și pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93522_a_94814]
-
directorul școlii din Cașvana) și familia Foșlea căreia nu și se cunoaște locul de origine. De la fântâna lui Pâțu și de la podețul lui Foșlea începe ulița Drăgăneștilor (Arsenie Drăgan a fost primar) care merge până la fântâna și halăele (halău - trunchi scobit în care se adună apa pentru vite) lui Știrbu (zis Coțac) care ar putea fi venită din satul Știrbăț, de lângă Udești; lui Anton Știrbu și se zicea Dura, iar un fiu de-al lui, Gheorghe, s-a căsătorit în satul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pentru Jubileu. Iar pe celălalt Îl cheamă Bernardo Rinuccio. Umblă cu multă hârtie și cerneală. Cred că scrie ceva. E mai mereu pe la Santa Croce, la călugări, să le cotrobăiască prin hârțoage, adăugă el cu o mutră Înfricoșată. Pe obrajii scobiți ai acelui om, pomeții păreau pe punctul de a sfâșia pielea și de a izbucni În afară, scoțând la iveală oasele craniului. Un fior Îi străbătu lui Dante șira spinării. Proprietarul hanului părea și el tulburat. - Parcă e mort... nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
curcubeu Și-mi număr pași, de spate-ncovoiat, Simțindu-mi trup murdar și despuiat, Târât prin ani din viața-mi de plebeu. Încerc să urc, dar sunt îngenuncheat De multele păcate și-mi e greu Să trec peste adâncul defileu Scobit prea mult în viața-mi de damnat. Tu, prea milos, adesea m-ai chemat Și Ți-am promis că vin, dar cum să fiu De sfânta Ta privire mângâiat, Când eu, biet om, am sufletul pustiu? Dă-mi, Doamne, timp
PREGĂTIREA SUFLETULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349704_a_351033]
-
la șosea și să aibă ferestre mari, transformîndu-se, practic, într-un fel de acvarii. De cîte ori treci pe lîngă un asemenea salon, este imposibil să nu primești cîte o porție de moartea pasiunii. De dragul nostru, doamnele se lasă rase, scobite, jupuite, jumulite, stoarse, împachetate, flexate, totul cu o naturalețe perfectă, în văzul tuturor trecătorilor. Eu cred și acum că o femeie trebuie să se facă frumoasă în intimitate, nu sub ochii trecătorilor, dar, întotdeauna cînd nu înțeleg ceva, presupun că
”UN ROMAN DE RAHAT”-ADRIAN SUCIU de DALELINA JOHN în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350426_a_351755]
-
semnale, chemări. Un loc - simbol a fost și a rămas, acest munte supranumit și Muntele dragostei, prilej de bucurie, de cântec, de dans. Tulnicele - vechi instrumente muzicale de suflat, sunt obiecte de lemn confecționate din trunchiuri de molid fără noduri, scobite înăuntru și apoi legate cu cercuri de lemn, iar între cercuri au diferite desene populare. Șlefuite de mâinile țăra¬nilor, cu lucrătură minuți¬oasă și delicată, sunt făcute din dra¬goste de frumos, cu în¬crus-tări și desene fermecătoare prin
CÂMPENI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364981_a_366310]
-
Deznămețind de albe rochii Serafice fecioare-dochii Nici nu-ți închipui momentan Cât te adulmec de montan, Cât îți râvnesc de carpatin Divinul relief alpin Cu măguri, vârfuri, văi și guri În arcul dulcelor curburi Peste versanți rotunzi, abrupți De sărutări scobiți și supți, Sculptați și șlefuiți sublim... Iubito, hai să ne muntim, Într-un motel din Retezat Să mă bucegi, să te carpat, Într-o poiată din Gutâi Să fiu iubitul tău dintâi, Într-o cabană din Parâng, De dor și
IUBITO, HAI SĂ NE MUNTIM... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351960_a_353289]
-
Stalactite cu creneluri În mici peșteri abisale. Șapte șoapte îndulcite De umorile saline, Sfârcuri zvelte răsucite Pe stâncoasele coline. Șapte șoapte-n mal de buze Cu mici pliuri valuri-valuri, Văluri ude de meduze Răstignite peste maluri. Șapte șoapte-n șipci scobite Între rotunjimi pufoase, Amfore mustind ciobite, Durdulii și pântecoase. Șapte șoapte pe arcade Și coloane lungi, domoale, Arcuri, bolte, acolade Pe răsfrângerea lor moale. Șapte șoapte-nșurubate Pe mici șolduri ca de șarpe, Între coapsele curbate Sub triunghiul dulcei harpe. Referință
ŞAPTE ŞOAPTE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352480_a_353809]
-
sub un cer adormit, obraji grăbiți ce se întorc dintr-o dată amestec de fier în zori. Claritatea sângelui. În crepuscul s-au alipit chipuri tăcute. În toate umbrelele durerii răsunau îndurările ploii. * Îndărătul coloanelor, golul umple întreaga întindere. Sus, ochiul scobit, sita sacră. Sosesc lumina, ploaia, jos, la mâinile tale. Concavă, splendoarea în spațiul văduvit de substanță. * (Strada albă) Pașii te-au purtat până la margini, până la locul deschis, o cale pustie, în ochii visului imemorabil. Este o cale albă. Pe înaltele
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
slab. Avea 35 ani, însă părea lejer înspre 50. Calviția frontală era completată cu o tunsoare militară, scurtă; fața ascuțită, ochii fix și atenți, îi dădeau aspectul unui vultur pleșuv. Gura cu buze subțiri părea o linie tăiată între obrajii scobiți. Omul se numea Eugen Sterian.” Ei bine, acesta este „creierul”, hoțul hoților, banditul bandiților. Iată un alt bandit-personaj-principal, care devine și victimă, și vînator și vînat, în fine, fără acest „bandit” respectabil, proprietar de bancă, bancă ce servește interesele mafei
UNE HARMONIE PARFAITE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355997_a_357326]
-
ONG-uri creștine și ale unor animatori duhovnicești virtuali pe tema ”sărbătorii de Halloween”, eveniment care a intrat cumva în circuitul public românesc de peste un deceniu și jumătate. Ce avem, de fapt?! O mare prosteală, o bălmăjeală însăilată cu dovleci scobiți și cu schelete ambulante, mai mult sau mai puțin ridicolă, mai mult sau mai puțin demnă de luat în seamă, de care nici diavolul spațiilor publice nu cred că mai e mândru. Însă internetul pravoslavnic a luat repede foc, asociațiile
ACUM ESTE VREMEA ALEGERII, A CERNERII ŞI A DISCERNERII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369716_a_371045]
-
făcu și, păcălind soldatul de pază, intră în pădure încins de mai multe ori cu o funie ce avea să-i folosească drept legătură pentru snopul de crengi uscate. Gârbovit de greutatea-i din spinare, la-ntoarcere, pe drumul cel scobit adânc de carele satului vechi, de la Siliște, Dumitru se trezi față-n față cu sergentul. Rivalul său, cu gând ascuns și cu prilej de-nfăptuire acum, sub ațâțarea văpăii din sângele lui fierbinte, îndreaptă pușca spre hoțul de lemne. Duhul cel
DUHUL VINOVAT AL DRAGOSTEI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354692_a_356021]